Romantismul  în islam

الرومانسية في الإسلام

بسم الله الرحمن الرحيم

În Numele lui Allah, Ar-Rahman (Cel Milostiv),

Ar-Rahīm (Cel Îndurător)

 Introducere

Toată Slava I se cuvine lui Allah, Stăpânul lumilor, şi toate binecuvântările lui Allah fie asupra Profetului Său, Mohammed, asupra familiei sale, a companionilor săi şi asupra tuturor celor care urmează Calea

Sa cea Dreaptă; fie ca Allah Cel Atotputernic să aibă

milă de ei în Ziua Judecăţii!

Din moment ce subiectul cărţii de faţă este acela al romantismului în islam, nu se poate altfel decât ca piatra de temelie a acestuia să fie Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), deoarece Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost trimis pentru întreaga omenire, pentru a transmite învăţăturile şi Legislaţia lui Allah şi pentru a fi un exemplu de comportament. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) este un bun exemplu pentru toţi musulmanii, care ar trebui să îl urmeze şi să acţioneze în conformitate cu Sunnah (Tradiţia Profetică) sa. Allah Preaînaltul spune:

„Cu adevărat, aţi avut voi în Trimisul lui Allah o pildă frumoasă, pentru cel care nădăjduieşte în Allah şi în Ziua de Apoi şi Îl pomeneşte pe Allah mereu.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 33:21]

Deoarece el este Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), nu există niciun aspect al vieţii sale, fie el mare sau mic, personal sau public, care să nu fie cunoscut în rândul musulmanilor şi să nu fie transmis din generaţie în generaţie. Vorbele, faptele şi acţiunile sale sunt legi şi reglementări prin intermediul cărora musulmanul poate să îşi cunoască religia şi să obţină Iubirea şi Mulţumirea lui Allah şi Paradisul Său. Allah Preaînaltul spune:

 „Spune: «(O, Profetule) Dacă Îl iubiţi pe Allah, urmaţi-mă şi Allah vă va iubi şi vă va ierta păcatele voastre! Allah e Al-Ghafūr (Atoateiertătorul), Ar-Rahīm (Cel Îndurător)!” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 3:31]

Cu adevărat, la baza islamului se află iubirea; iar musulmanul, pornind de la aceasta, acţionează în conformitate cu ceea ce i s-a poruncit şi se opreşte de la cele care i-au fost interzise. Prin intermediul acestei iubiri, o persoană este capabilă să meargă dincolo de dorinţele omeneşti şi să păstreze un cod etic în comportament, bazat pe milă şi afecţiune faţă de cei din jur.

Aşadar, cea mai măreaţă şi mai sfântă formă de iubire este cea faţă de Allah Preaînaltul, prin intermediul căreia este direcţionat comportamentul musulmanului, care se eliberează, astfel, de egoism, şi se înalţă prin simţămintele sale, dăruind iubire, milă, compasiune şi afecţiune pentru toate creaţiile lui Allah, fără a aştepta nicio răsplată din partea lor. Astfel, el se îndepărtează de iubirea egoistă, construită numai pe favoruri şi pe interese personale.

După iubirea de Allah, se află dragostea faţă de Profetul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), care se află deasupra iubirii de sine, de avere sau de copii, deoarece Allah a făcut din aceasta sursa Călăuzirii omului către El şi religia Sa, transformând-o într-o modalitate prin care persoana se poate salva de Focul Iadului, fiind o cale de ajungere în Paradis pentru cei care îl urmează întru totul. Din această cauză, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) merită cea mai înaltă poziţie, aflată în acord deplin cu rangul pe care Allah i l-a oferit şi anume, acela de rob ascultător, supus lui Allah.  El, Preaînaltul, spune:

„Spune: «Dacă părinţii voştri, fiii voştri, fraţii voştri, soţiile voastre, neamul vostru, bunurile pe care le-aţi dobândit, negoţul de a cărui lâncezire vă temeţi şi locuinţele de care sunteţi mulţumiţi vă sunt vouă mai scumpe decât Allah, decât Trimisul Său şi decât lupta pe Calea Lui, atunci aşteptaţi-vă să vină Allah cu Porunca Sa!» Iar Allah nu călăuzeşte neamul de nelegiuiţi!” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 9:24]

Oricine crede că islamul este o religie a rigorii şi a cruzimii se înşală, din moment ce islamul este o religie atotcuprinzătoare, ce nu a lăsat nimic deoparte din viaţa musulmanului, mic sau mare, material sau spiritual. Cu privire la toate acestea, el a fost călăuzit spre direcţia cea dreaptă, plasând totul la locul potrivit, deoarece islamul nu este numai religia doctrinelor, a legilor şi a moralităţii, ci, de asemenea, este religia romantismului în sensul lui islamic complet, reprezentat de iubire şi afecţiune, de milă, compasiune şi bunătate, de caractere înalte şi de fapte alese în relaţiile omului cu tot ceea ce îl înconjoară din acest Univers.

Romantismul în islam nu face referire numai la aspectele reprezentate de  vorbele şi faptele existente în relaţia dintre bărbat şi femeie şi nu înseamnă doar să fii bun cu cel pe care îl iubeşti şi să fii rău cu ceilalţi. Pentru a explica aceasta, o să ne oprim în cele ce urmează asupra expunerii câtorva dintre calităţile şi trăsăturile de caracter ale musulmanului romantic, în vederea clarificării conceptului de iubire şi romantism cu tot ceea ce îi este specific unui musulman.

 Calităţile generale ale musulmanului romantic

• Musulmanul romantic este acela cu care oamenii se simt într-o siguranţă deplină în ceea ce priveşte propria persoană, averile şi onoarea lor, conform cuvintelor Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!):

            „Să vă spun care este adevăratul credincios? O persoană în care ceilalţi au o atât de mare încredere încât să îi încredinţeze averile şi vieţile lor. Un adevărat musulman este cel a cărui limbă şi mână îi apără pe ceilalţi, făcându-i să se simtă în siguranţă. Un adevărat luptător pe Calea lui Allah este cel care luptă împotriva propriilor aspiraţii interioare pentru a se supune lui Allah, iar adevăratul emigrant (cel care părăseşte pământul necredinţei şi se îndreaptă spre un pământ al credinţei) este cel care părăseşte păcatele şi faptele rele.” (Ibn Hibban)

            • Musulmanul romantic este acela care iubeşte să facă doar fapte bune şi care încearcă să fie blând şi bun cu cei din jurul său, fără a căuta vreo compensaţie în schimbul acestui comportament. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

            „(...) Fii mulţumit cu ceea ce Allah ţi-a dat şi vei fi cel mai bogat dintre oameni; fii bun cu vecinul tău şi vei fi un credincios; doreşte-le oamenilor ceea ce îţi doreşti şi ţie însuţi şi vei fi un credincios adevărat (...)” (Ahmad şi Tirmidhi)

            • Musulmanul romantic este acela care este drept cu el însuşi şi care se comportă în mod corect cu cei din jurul său, chiar şi cu duşmanii săi. Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) spunea atunci când trimitea o armată musulmană pentru a se lupta cu o armată păgână, care le făcuse rău şi care fusese nedreaptă faţă de musulmani, care chiar îi alungase de pe propriile pământuri, i-a ucis companionii şi i-a torturat pe cei care au urmat religia sa:

             „Porniţi în Numele lui Allah (...) şi nu ucideţi femeile! Nu ucideţi copiii şi bătrânii! Nu distrugeţi fântânile şi nici nu tăiaţi copacii, în afara cazului în care acestea vă opresc de la atacul vostru sau pentru cazul în care acestea pun o stavilă între voi şi păgâni. Nu torturaţi trupurile celor morţi dintre oameni şi animale, nu fiţi nedrepţi şi nici nu depăşiţi limitele trasate (în lupta voastră).” (Baiyhaqi)

            De asemenea, în timpul unei bătălii dintre musulmani şi nemusulmani, Abū Bakr (Allah să fie mulţumit de el!), primul calif al islamului, i-a sfătuit pe cei aflaţi sub comanda sa, spunându-le:

            „Vă cer să îndepliniţi zece lucruri. Învăţaţi-le pe de rost! Nu trădaţi încrederea acordată! Nu furaţi din prada de război şi nu încălcaţi tratatele! Nu mutilaţi cadavrele şi nu ucideţi femeile! Nu ucideţi copiii şi bătrânii! Nu dezrădăcinaţi sau ardeţi palmierii! Nu doborâţi un pom fructifer şi nu sacrificaţi oile, vacile sau cămilele, cu excepţia cazului în care ele vă sunt necesare pentru consum. Veţi intra în contact cu persoane retrase în mănăstiri, de aceea, părăsiţi-i, la fel ca şi ceea ce ei adoră!” (Tabari, vol.3)

            • Musulmanul romantic este acela care protejează mediul înconjurător şi care se opune oricărei forme de cruzime faţă de animalele existente în interiorul acestuia. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a trecut pe lângă un grup de oameni care însemnau cu fierul încins faţa unui măgar, moment în care a spus:

            „Oare nu v-am informat eu că l-am blestemat pe acela care a făcut acest semn cu fierul încins pe faţa unui animal, la fel ca şi pe cel care a lovit un animal peste faţă?” (Abu Dawud)

            • Musulmanul romantic se comportă cu animalele cu blândeţe şi compasiune. ʻAishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a relatat că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!): „Obişnuia să cureţe vasul pisicii (de orice impuritate), pentru ca ea bea de acolo.” (Tabarani)

            • De asemenea, musulmanul romantic are grijă şi respectă păsările, pe care nu le sperie şi nu le vânează decât pentru a obţine un anumit folos (spre exemplu, pentru mâncare). ‘Abd Allah ibn Mas’ūd (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

            „Călătoream în compania Mesagerului lui Allah ‎‎(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)‎. El ‎‎(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)‎ a mers să răspundă chemării naturii. În timp ce era plecat, am văzut o pasăre cu cei doi pui ai săi. Noi am luat puii şi pasărea mamă zbura deasupra noastră. Atunci când Mesagerul lui Allah ‎‎(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)‎ s-a întors, a observat ceea ce făcusem noi. El ‎‎(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)‎ a întrebat: «Cine a agitat această pasăre luându-i puii să îi pună puii înapoi!» Apoi, a văzut o colonie de furnici pe care noi am ars-o şi a spus: «Cine a ars aceasta?» Am răspuns: «Noi.» El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ne-a spus: «Cu adevărat, nimeni nu ar trebui să chinuie cu foc în afară de Domnul Focului.»” (Abu Dawud)

            • Musulmanul romantic respectă şi protejează bunurile publice şi nu abuzează de acestea. Unui musulman îi este interzis să arunce gunoi în locurile publice, deoarece Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

            „«Să vă temeţi de cele două fapte care aduc blestemul.» Companionii prezenţi au întrebat: «O, Mesager al lui Allah, care sunt cele două fapte care aduc blestemul?» Mesagerul lui Allah ‎‎(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)‎ a răspuns: «A răspunde chemării naturii pe drumurile publice sau la umbră, unde oamenii se odihnesc.»” (Muslim)

            • Mai mult decât atât, musulmanul romantic este acela care îndepărtează toate obiectele dăunătoare din calea oamenilor, urmând îndemnul Profetului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), care a spus:

            „Îndepărtarea oricărui obiect dăunător de pe drum este o caritate (care este răsplătită şi preţuită de Allah).” (Bukhari)

            • Musulmanul romantic are grijă de cele din care decurg foloase pentru mediu şi pentru oameni, precum pomii roditori. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

            „Nu tăiaţi un pom roditor şi nu ucideţi vreun animal fără un motiv valid şi nu răniţi vreun dreptcredincios.” (Abu Dawud)

            • Musulmanul romantic este acela care cheamă la protejarea mediului înconjurător prin intermediul sporirii înţelegerii oamenilor cu privire la plantarea pomilor şi a existenţei spaţiilor verzi, conform cuvintelor Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), care a spus:

            „Dacă Ziua Judecăţii este stabilită şi unul dintre voi are un vlăstar în mână, să îl planteze.” (Bukhari)

            • Musulmanul romantic este acela care protejează apele şi nu le poluează. Jabir (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a interzis urinarea în apele stătătoare:

            „Mesagerul lui Allah  (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a interzis urinarea în apă stătută.” (Muslim)

            • În schimb, musulmanul romantic trebuie să se străduiască să ofere apă tuturor celor care au nevoie de ea. Nu este permis ca o persoană să monopolizeze şi să vândă resursele de bază ale vieţii, după cum ne-a spus Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!):

            „Musulmanii au drepturi egale asupra a trei resurse naturale: apa, iarba pentru păşunat şi focul.” (Abu Dawud)

            • De asemenea, un musulman romantic se străduieşte cu putere să conserve aceste trei resurse naturale, astfel încât întreaga comunitate să poată beneficia de ele. O persoană nu trebuie să le risipească, după cum Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus lui Sa’d (Allah să fie mulţumit de el!), pe când acesta îşi făcea abluţiunea:

            „«Ce este această risipă?» Sa’d a întrebat: «Este vreo risipă în efectuarea abluţiunii?» Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a răspuns:«Da, chiar şi dacă ţi-ai face abluţiunea dintr-o apă curgătoare.»” (Ibn Majah)

            Din moment ce ni s-a poruncit să îl urmăm pe Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi pentru că el întruchipează modelul cel mai înalt de romantism în sensul său complet, într-o relaţionare aleasă cu tot ceea ce îl înconjoară dintre creaţii; urmarea Tradiţiei sale a devenit obligatorie pentru musulmani. Ei cred în Sunnah sa şi la veghează la aplicarea acesteia în plan practic, concret, în viaţa lor, tinzând prin aceasta către obţinerea Mulţumirii lui Allah. Allah Preaînaltul spune:

            „Spune: «(O, Profetule) Dacă Îl iubiţi pe Allah, urmaţi-mă şi Allah vă va iubi şi vă va ierta păcatele voastre! Allah e Al-Ghafūr (Atoateiertătorul), Ar-Rahīm (Cel Îndurător)!” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 3:31]

 Acesta este islamul

Acesta este islamul: dragoste pentru tot ceea ce a fost creat de Allah! La fel cum omul păstrează viu trupul său prin mâncare şi băutură, tot astfel trebuie să îşi păstreze şi sufletul viu prin intermediul unei religii care îl înalţă către o lume a virtuţilor şi care îl îndepărtează de vieţuirea primară (animalică) a poftelor şi a dorinţelor.

În această cărticică, vom discuta doar despre un singur aspect legat de romantism, acela privitor la femei, aşa cum este reflectat din viaţa Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Trimiterea lui a fost asemeni unei raze blânde şi strălucitoare pentru întreaga omenire şi, mai ales, pentru femei, al căror statut a fost înălţat prin oprirea opresiunii lor, prin impunerea respectului faţă de ele şi prin îndepărtarea tuturor nedreptăţilor ce tronau asupra lor. Cu adevărat, înainte de venirea islamului, femeile trăiau o viaţă marginală, pe care ‘Omar ibn al-Khattāb (Allah să fie mulţumit de el!), cel de-al doilea calif al islamului, a exemplificat-o spunând:

„Jur pe Allah că, în Jahiliyyah (perioada preislamică), nu obişnuiam să le acordăm vreo importanţă femeilor, până când Allah a revelat cele pe care le-a revelat (Legile Sale) în privinţa lor şi le-a oferit lor cele pe care li le-a oferit (drepturile lor).”  (Bukhari)

Odată cu venirea islamului, îndrumările cu privire la femei au fost clare şi au evidenţiat faptul că una dintre calităţile unui bărbat bun, care este semnul unui caracter ales şi al unei conduite morale bune, este comportamentul bun faţă de femei. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„(...) Cel mai bun dintre voi este cel mai bun cu femeile (soţiile) din familia sa.” (Hakim)

            Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a iubit femeia ca om. El a (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

            „Mi-au plăcut din viaţa lumească femeile şi parfumul şi mi-am găsit liniştea şi fericirea în rugăciune.” (Baiyhaqi)

În lumina învăţăturilor islamului, femeile au dobândit un statut înalt şi o poziţie privilegiată, pe care bărbaţii şi femeile din alte societăţi nu le-au primit. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) iubea femeia în general. El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Cele mai plăcute lucruri pentru mine au fost femeile şi parfumul, iar fericirea şi liniştea ochilor şi sufletului meu le găsesc în rugăciune.” (Bukhari)

Aceasta dragoste se manifesta prin grija, afecţiunea, compasiunea şi mila pe care le arăta, fapt pe care îl cerea şi de la bărbaţii din comunitatea sa: „Purtaţi-vă bine cu femeile (...)” (Muslim)

De asemenea, islamul veghează ca drepturile femeii să nu fie încălcate sau pierdute, prescrie respectul faţă de aceasta şi opreşte de la nedreptăţirea şi înjosirea ei. Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Un bărbat nobil este cel care se poartă bine cu femeile din familia sa, în timp ce un bărbat mojic este cel care le înjoseşte.” (As-Sueity)

Totodată, islamul cheamă la un comportament blând faţă de femei şi la respectarea acestora, după cum a spus Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!):

 „Cei mai buni credincioşi, în ceea ce priveşte credinţa, sunt cei care au cele mai bune maniere şi cel mai bun dintre voi este cel care este cel mai bun cu familia sa.” (Tirmidhi)

Islamul i-a redat femeii statutul privilegiat de care fusese privată înainte de venirea acestuia şi a făcut-o egală bărbatului, cu excepţia câtorva aspecte care îi diferenţiază, din punct de vedere social şi emoţional, precum moştenirea sau mărturia. Religia islamică o consideră pe femeie ca fiind jumătatea geamănă a bărbaţilor şi a făcut-o complementară acestora. Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Cu adevărat femeile sunt jumătatea geamănă a bărbaţilor.” (Abu Dawud)

Mai mult decât atât, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a considerat femeia ca fiind unul dintre cele mai de preţ daruri de la Allah în această viaţă lumească:

„(...) cea mai bună desfătare pentru un bărbat este o femeie dreptcredincioasă.” (Muslim)

De asemenea, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a afirmat că femeia este una dintre sursele fericirii din această viaţă lumească:

„Patru lucruri sunt surse ale fericirii: o femeie dreptcredincioasă, o casă spaţioasă,  un vecin bun şi un animal de călătorie confortabil (...)” (Al-Mundhiri)

Mai mult decât atât, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a considerat căsătoria ca fiind o întregire a credinţei unui bărbat, deoarece o femeie virtuoasă este cea care îl călăuzeşte pe bărbat în direcţia cea dreaptă şi impune caracterul cel bun. El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: 

„Atunci când un bărbat se căsătoreşte, el a completat jumătate din religia sa; aşadar, să aibă teamă de Allah în privinţa celeilalte jumătăţi care a rămas.” (Baiyhaqi, clasificat de Albani ca fiind hasan)

De asemenea, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a învăţat pe musulmani să respecte femeia ca mamă, cerându-le să se supună poruncilor ei şi să îi arate iubire necondiţionată. Mai mult decât atât, el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus că este o datorie a copiilor să aibă grijă de părinţii lor şi în special de mamă. Acesta este unul dintre motivele intrării în Paradis. S-a relatat că Jahimah as-Salmi (Allah să fie mulţumit de el!) a venit la Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi i-a spus:

                „«Vreau să merg la Jihād pe Calea lui Allah.» Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a întrebat: «Mama ta este încă în viaţă?»  El i-a răspuns: «Da.» El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus: «Stai cu ea, pentru că Paradisul (Jannah) se află sub picioarele ei.»”  (Ahmad, Nasa’i şi Ibn Majah)

De asemenea, el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a numit femeia (ca mamă) superioară bărbatului (tatălui) din punct de vedere al grijii arătate faţă de mamă şi a păstrării legăturii cu aceasta. Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Un bărbat a venit la Profetul lui Allah ‎‎(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)‎ şi l-a întrebat: «O, Profet al lui Allah, cine este persoana care merită cea mai mare grijă din partea mea?» El ‎‎(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)‎ i-a răspuns: «Mama ta.» Omul a întrebat: «Care este următoarea persoană care merită grija mea?» El ‎‎(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)‎ i-a răspuns: «Mama ta.» Omul a întrebat din nou: «Şi următoarea persoană?» El, ‎‎(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)‎ i-a răspuns: «Mama ta.» Omul a întrebat: «Şi apoi?» Profetul lui Allah ‎‎(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)‎ i-a răspuns: «Tatăl tău.»” (Bukhari şi Muslim)

De asemenea, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a învăţat pe bărbaţi să le respecte pe femei ca soţii. Acest lucru poate fi observat din cele relatate de ʻAmr ibn Al-ʻĀs (Allah să fie mulţumit de el!), care l-a întrebat pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!):

„«Care dintre oameni îţi este cel mai drag?» El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: «‘Aishah.» El (ʻAmr) a mai întrebat:  «Şi dintre bărbaţi?» El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: «Tatăl ei.» Apoi el (ʻAmr) a întrebat: «Şi apoi cine?» Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a răspuns: «ʻOmar.» Apoi, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a menţionat alţi bărbaţi, iar el (ʻAmr) a tăcut, de teamă să nu îl amintească pe el printre ultimii.” (Bukhari)

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a respectat femeia ca fiică. ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a spus:

„Nu am văzut pe cineva mai asemănător Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în ceea ce priveşte manierismul şi caracterul decât pe Fatimah, fiica Profetului. De fiecare dată când ea îl vizita pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), el se ridica şi o îmbrăţişa, o săruta şi o aşeza în locul în care stătuse el; şi dacă Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) intra la ea, ea se ridica (pentru a îl întâmpina), îl săruta şi îl aşeza pe locul în care ea stătuse.” (Tirmidhi)

Acest tip de comportament şi modul nobil de interrelaţionare cu oamenii, în general, şi cu femeile, în special, au fost caracteristice Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi au izvorât din Cuvintele lui Allah, care spune: 

            „(...) ci purtaţi-vă cu ele cu blândeţe! Iar dacă nu vă este pe plac, se poate să nu vă fie pe plac un lucru pe care Allah l-a pregătit (să vă aducă) un mare bine.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 4:19]

Ibn Kathir (Allah să aibă milă de el!) a spus cu privire la versetul amintit:

„Aceasta înseamnă a vorbi cu ele într-un mod respectuos, a le trata cu bunătate şi a le oferi veşminte frumoase şi să faci pentru ele ceea ce iubeşti pentru tine însuţi. De aceea, tu trebuie să faci exact ceea ce aştepţi de la ele, după cum găsim în Cuvintele lui Allah: «(...) Ele au drepturi egale cu obligaţiile lor, după cuviinţă (...)» [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 2:228]” 

A avea un comportament frumos faţă de soţii este o acţiune cu o răsplată nemăsurată. Atunci  când companionii (Allah să fie mulţumit de ei!) au auzit de această învăţătură, s-au întrecut între ei în implementarea acestui comportament.  Ibn ʻAbbas (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:

„Cu adevărat, eu mă înfrumuseţez pentru soţia mea, după cum şi eu iubesc ca ea se înfrumuseţează pentru mine. Nu îmi place să îmi cer toate drepturile pe care le am asupra ei, deoarece ar trebui ca şi eu să îi ofer ei toate drepturile pe care le are asupra mea; pentru că Allah Preaînaltul spune: „(...) Ele au drepturi egale cu obligaţiile lor, după cuviinţă (...)” [Traducerea Sensurilor Coranului cel Sfânt, 2:228]”

 ♦ Poveţele unui tată musulman pentru fiul său în noaptea nunţii

Cu adevărat, un musulman credincios şi evlavios este cel mai bun şi mai blând cu familia sa, în lumina Poruncilor lui Allah. Imamul Ahmad (Allah să fie mulţumit de el) l-a sfătuit pe fiul său în ziua nunţii sale cu privire la drepturile pe care soţia sa le va avea asupra lui:

„O, fiul meu iubit, cu adevărat, tu nu vei putea obţine adevărata fericire în casa ta decât prin zece calităţi pe care va trebui să i le oferi soţiei tale; aşa că ţine-le minte şi ai grijă de ele!

• Prima şi a doua: cu adevărat, femeilor le place să fie răsfăţate şi să li se spună că sunt iubite; aşadar, nu fi zgârcit cu soţia ta; pentru că, dacă te-ai zgârcit, vei pune între tine şi ea o stavilă de uscăciune şi lipsa de afecţiune.

• A treia: cu adevărat, femeile urăsc bărbatul prea aspru şi strict şi îl servesc imediat pe bărbatul care este blând cu ele; aşadar, poartă-te cu soţia ta cu înţelepciune, deoarece aceasta va aduce şi mai multă dragoste şi sentimentul de mulţumire între soţi.

• A patra: cu adevărat, femeile iubesc să vadă la soţul lor ceea ce şi soţul iubeşte să vadă  la ele, aşa cum sunt  vorba bună, înfăţişarea plăcută, hainele curate şi mirosul frumos; aşadar, fii tu astfel în toate împrejurările.

• A cincea: cu adevărat, casa este regatul femeii şi ea ar trebui să se simtă în interiorul său asemeni unei regine pe tronul ei; aşadar, ai mare grijă să nu distrugi acest regat pe care ea îl stăpâneşte, pentru că, dacă faci aceasta, ea va începe să simtă în interiorul său sentimente de ură faţă de tine, chiar dacă nu arată aceasta. 

• A şasea: cu adevărat, femeia iubeşte să aibă atât dragostea soţului ei, cât şi dragostea familie sale; aşadar, ai grijă ca nu cumva să te pui pe tine însuţi pe un singur taler, astfel încât ea să fie nevoită să aleagă între tine şi familia ei; căci ea, chiar dacă te-a ales pe tine în defavoarea familiei ei, va simţi cu adevărat o suferinţă care se va răsfrânge şi va învenina viaţa de zi cu zi.

• A şaptea: cu adevărat, femeia a fost creată dintr-o coastă arcuită şi aceasta este taina frumuseţii şi atractivităţii ei şi nu un defect. De aceea, nu fi prea aspru cu ea  dacă a greşit, căci aceasta poate conduce la ruperea coastei, care este divorţul. Nu privi de sus la greşeala pe care a făcut-o, ci, mai degrabă, sfătuieşte-o şi corecteaz-o într-un mod plăcut. Dacă faci altfel, ea nu te va mai asculta şi nu va mai fi blândă şi binevoitoare faţă de tine. 

• A opta: cu adevărat, femeia are o înclinaţie naturală spre a nega bunăstarea unei convieţuiri şi a uita toate binecuvântările care au venit asupra lor. Chiar dacă ai fi fost bun cu ea o viaţă întreagă, dacă ai greşit faţă de ea o dată, va spune: «Nu am găsit la tine niciun bine.» Însă, nu lăsa ca acest mod de purtare al ei să te facă să o urăşti sau să o abandonezi. Cu adevărat, dacă nu îţi place o caracteristică a ei, sunt multe altele pe care le vei iubi. 

• A noua: cu adevărat, femeia trece prin stări de slăbiciune fizică şi oboseala psihică, până într-acolo încât Allah a scutit-o (în aceste perioade) de o serie de îndatoriri pe care i le-a impus, precum rugăciunea de care a absolvit-o în totalitate în aceste situaţii şi postul, pe care l-a amânat pentru ea, pentru ca ea să se poată recupera fizic; de aceea, fii blând cu ea şi poartă-te cu devoţiune, pentru a transforma această perioadă în una mai uşoară pentru ea.

• A zecea: să ştii că femeia este ca şi în captivitate la tine. De aceea, fii blând cu ea astfel încât şi ea să fie cea mai bună companie pentru tine.”

 ♦ Poveţele unei mame musulmane pentru fiica sa în noaptea nunţii

După cum islamul sfătuieşte bărbatul în privinţa romantismului islamic, tot astfel sunt sfătuite şi femeile musulmane, care sunt astfel îndrumate către o bună convieţuire şi purtare cu soţii lor. Umm Yā a sfătuit-o pe fiica sa în momentul căsătoriei cu ‘Amr ibn Hajar, regele din Kinda, vorbindu-i despre bazele unei vieţi de cuplu fericite şi despre obligaţiile soţiei faţă de soţul ei:

„O, fiica mea! Îţi ofer anumite sfaturi pe care te rog să le consideri doar o reamintire pentru tine. Dacă sfatul ar fi putut fi lăsat deoparte pentru cei cu maniere alese, s-ar fi făcut aceasta pentru tine. Însă sfatul este o reamintire pentru cel ignorant şi un sprijin pentru cel înţelept. Şi dacă femeia s-ar fi putut lipsi de căsătorie datorită iubirii părinţilor pentru ea şi a nevoii acestora de ea, atunci te-ai fi putut lipsi tu de această căsătorie. Însă, femeile au fost create pentru soţii lor, iar bărbaţii au fost creaţi pentru soţiile lor.

 O, fata mea! Tu părăseşti mediul în care te-ai născut şi părăseşti cuibul în care ai crescut pentru a merge spre un loc pe care nu îl cunoşti, intrând într-o casă ce îţi este străină şi mergând către un partener cu care nu eşti obişnuită. Tu vei deveni roaba lui, iar el va deveni robul tău. Fii bună cu soţul tău şi el va fi bun cu tine! Aminteşte-ţi aceste sfaturi şi, cu adevărat, el îţi va fi protector!

• Primul şi al doilea: comportă-te faţă de el cu convingere, printr-o bună ascultare şi cu supunere faţă de el.

• Al treilea şi al patrulea: fii cu băgare de seamă în privinţa ochilor şi nasului său, astfel încât să nu vadă nimic neplăcut la tine şi întotdeauna să ai grijă să foloseşti cele mai bune parfumuri, astfel încât să nu ai un miros urât în preajma sa.

• Al cincilea şi al şaselea: fii cu băgare de seamă la timpul său de odihnă şi de mâncare, căci nevoile foamei sunt arzătoare, iar lipsa somnului aduce furie.

• Al şaptelea şi al optulea: fii mulţumită cu ceea ce ai, protejează-i averea şi ai grijă de casa şi slujitorii săi, ca şi de copiii lui.

• Al nouălea şi al zecelea: nu fi neascultătoare faţă de el şi nici nu îi dezvălui secretele. Dacă vei face astfel, atunci el nu va mai avea încredere în tine. De asemenea, nu te arăta veselă atunci când el este nefericit şi nici nu te întrista atunci când el este vesel.”

Toate aceste sfaturi ne arată rolul important pe care femeia îl are în islam, evidenţiind poziţia sa înaltă şi statutul privilegiat al acesteia. De asemenea, aceasta este şi o replică oferită acelora care pretind că femeia musulmană este nedreptăţită şi subjugată. 

Dragă cititorule, pe măsură ce înaintezi cu citirea acestei cărticele, vei reuşi să înveţi despre latura romantică a vieţii celui care a fost o îndurare călăuzitoare – Mohammed ibn ʻAbd Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), care, în ciuda nenumăratelor sale îndatoriri, nu a uitat niciodată să aibă cele mai bune maniere faţă de soţiile şi familia sa. Statutul său de propovăduitor al unui Mesaj Divin şi poziţia sa de conducător al unei comunităţi nu l-au determinat să uite de interesul şi grija faţă de soţiile sale. El a rezumat modul în care un soţ trebuie să se comporte cu soţia sa prin câteva cuvinte ce poartă o încărcătură măreaţă şi nobilă, ce sunt o dreaptă povaţă pentru naţiunea sa:

 „Cei mai buni dintre voi sunt cei care sunt cei mai buni cu soţiile lor, iar eu sunt cel mai bun dintre voi cu soţiile mele.” (Bukhari)

Aceasta este scala după care oamenii sunt judecaţi: cei mai buni cu familiile lor sunt cei mai iubiţi de către Allah. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost cel mai bun dintre bărbaţi, din punct de vedere al milei şi al dragostei, al unui bun comportament cu oamenii în general şi cu soţiile sale în particular. O dovadă în acest sens este şi momentul în care soţiilor sale le-a fost oferit „versetul alegerii”, trimis atunci când acestea i-au cerut să cheltuiască cu ele mai mult decât putea el oferi. După aceasta, ele au refuzat viaţa lumească şi frumuseţile ei, acceptându-l pe el şi viaţa modestă pe care acesta a ales-o pentru el însuşi. ʻAishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a spus:

 „Atunci când Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a fost prescris să le aleagă pe soţiile sale, el a început cu mine şi a spus: «Vreau să îţi amintesc un lucru; tu nu trebuie să te grăbeşti să îmi răspunzi chiar acum, ci ia-ţi timpul necesar şi consultă-te cu părinţii tăi.» (Este (bine) cunoscut faptul că părinţii mei nu m-ar sfătui să mă despart de el.) Apoi, Allah a revelat:  «O, Profetule! Spune soţiilor tale: „De voiţi voi această viaţă şi podoabele ei, atunci veniţi, căci eu vă voi da vouă mijloacele cele necesare şi vă voi da vouă dezlegare (prin divorţ), după cuviinţă. ~  Iar de Îl voiţi voi pe Allah, precum şi pe Trimisul Său şi Casa de Apoi, atunci Allah a pregătit pentru cele binefăcătoare dintre voi răsplată mare!”» [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 33:28-29]  Am spus: «O, Mesager al lui Allah, de ce ar trebui să cer îndrumarea părinţilor mei? Cu adevărat, (îi) aleg eu pe Allah, pe Trimisul Său şi Viaţa de Apoi.» La fel s-a întâmplat apoi cu toate soţiile Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi toate au ales să rămână cu el.”  (Muslim)

Această poveste evidenţiază iubirea acestora faţă de Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi mulţumirea lor faţă de acţiunile sale, datorită caracterului său ales, a gentileţii în comportare, a iubirii şi blândeţei cu care le-a cuprins pe fiecare dintre ele; ştiut fiind faptul că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a avut doisprezece soţii.

În cartea sa – În apărarea islamului, scriitoarea italiană L. Veccia Vaglieri a pledat în favoarea Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) împotriva acuzaţiilor aduse de către cei care îl acuzau din cauza faptului că a avut mai multe soţii: 

„Cu adevărat, de-a lungul tinereţii sale, perioadă în care dorinţa sexuală este cea mai puternică, în pofida faptului că trăia într-o societate precum societatea arabă, în care căsătoria ca instituţie socială era pierdută, şi în vremuri in care poligamia era o normă, iar uşurinţa divorţului era dusă la extrem, Mohammed nu s-a căsătorit decât cu o singură femeie şi anume cu Khadijah, care era cu mult mai în vârstă decât el. El a rămas soţul fidel şi iubitor timp de 25 de ani şi nu s-a recăsătorit niciodată şi nici de mai multe ori, decât după moartea Khadijei şi după ce ajunsese la vârsta de 50 de ani. Pentru fiecare dintre căsătoriile sale a existat un motiv social sau politic şi aceasta pentru că motivele acestor căsătorii nu au fost altele decât fie înnobilarea unor femei cuviincioase, dreptcredincioase, pioase, fie au fost făcute cu scopul clădirii unor relaţii cu alte familii sau triburi, cu scopul deschiderii unui drum nou pentru răspândirea islamului. Cu excepţia ʻAishei, Mohammed nu s-a căsătorit cu femei virgine, tinere sau deosebit de frumoase. Având în vedere toate acestea, era el oare un bărbat nimfoman şi afemeiat?!

Cu adevărat, el era un bărbat obişnuit, iar dorinţa de a avea urmaşi este unul dintre motivele care l-au împins la a se căsători din nou şi aceasta pentru că toţi copiii (băieţi) pe care i-i născuse Khadijah muriseră.

Deşi nu avea foarte multe resurse materiale şi a purtat pe umerii săi responsabilitatea unei familii numeroase, el a respectat întotdeauna calea unui echilibru perfect în privinţa oferirii drepturilor fiecăreia dintre soţiile sale şi nu a înclinat către a se purta în mod distinct cu vreuna dintre ele; ci întotdeauna s-a comportat în conformitate cu tradiţiile Profeţilor de dinaintea sa, precum Moise, care, la rândul lor, au avut căsătorii multiple, în privinţa cărora se pare că nimeni nu are obiecţii. Şi oare să se datoreze aceasta faptului că nu cunoaştem noi viaţa lor de zi cu zi, în vreme ce ştim totul despre viaţa de familie a lui Mohammed?!”

Cu adevărat, nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) este considerat a fi cea mai măreaţă personalitate cunoscută vreodată de istorie, cu o influenţă deosebită şi concretă pentru întreaga omenire, fapt ce se regăseşte şi în mărturiile nemusulmanilor elevaţi care au fost profund impresionaţi la aflarea biografiei sale, observând profunzimea Mesajului său, a răspândirii acestuia, precum şi influenţa lui. Michael Hart spune în lucrarea sa – „Cele mai influente 100 de personalităţi din istoria omenirii”:

„Cu adevărat, alegerea de către mine a lui Mohammed pentru a ocupa locul de frunte în lista personalităţilor ca având cea mai mare influenţă din istoria omenirii este posibil să îi uimească pe unii dintre cititori şi să fie negată de către alţii; însă el este singurul bărbat din istorie care a avut  un succes strălucitor atât din punct de vedere religios, cât şi laic. Acest fapt  poate fi observat dacă privim în jurul nostru la repeziciunea răspândirii Mesajului său şi a interesului arătat faţă de acesta de cei care îl urmează.”

Oricine priveşte în jurul nostru la cât de repede se răspândeşte chemarea sa şi la cât de repede se grăbesc cei care îl urmează să implementeze învăţăturile sale, precum şi la numărul mare de persoane care îmbrăţişează această religie şi la numărul mic de persoane care o părăsesc, va înţelege că toate acestea se întâmplă deoarece, atunci când adevărul atinge inima şi sufletul, îi va fi foarte greu să se depărteze de acesta. Un exemplu al puterii de răspândire a islamului este cel al lui Bilal al-Habashy (Abisinianul), care, atunci când şi-a dorit să îmbrăţişeze islamul, a fost pedepsit cu biciul şi torturat  prin punerea unei pietre imense pe pieptul său, prin târârea de picioare cu faţa la pământ în soarele arzător al Meccăi. Însă, toată această tortură pe care a îndurat-o nu l-a determinat să renunţe la religia sa, iar toate acestea nu au făcut altceva decât să sporească şi mai tare persistenţa şi stabilitatea sa în religia islamică şi să îl determine să repete cuvintele cunoscute, ce au fost ca un cuţit înfipt în inimile idolatrilor: „Allah (este) Unul, Unicul!”

Un alt exemplu este cel a lui Sa’ad ibn Abū Waqās, un bărbat respectuos şi cu mare grijă faţă de mama sa. Atunci când acesta a acceptat islamul, mama sa i-a spus: „Nu voi mânca şi nici nu voi bea până când voi muri, iar oamenii te vor critica, spunând: «El (este) cel care şi-a ucis mama!»” Atunci, Sa’ad i-a spus: „Nu face aceasta mamă, căci nu voi renunţa la religia mea pentru nimic!” Apoi, el a spus: „Şi a rămas ea o zi întreagă fără mâncare, până ce a devenit extenuată, apoi, a mai stat încă o zi şi o noapte fără mâncare, după care extenuarea ei a devenit şi mai mare.” Apoi, Sa’ad a continuat: „Atunci când am văzut aceasta, i-am spus: «Pe Allah, mamă! Dacă ai avea o sută de suflete şi ţi-ar ieşi ele unul câte unul, nu voi renunţa pentru nimic la religia mea; dacă vrei să mănânci mănâncă şi dacă nu vrei, nu mânca!” Şi când a văzut ea aceasta, a început să mănânce.

 Modul de relaţionare al Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)  cu soţiile sale şi importanţa activităţilor de recreere

 1. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi buna dispoziţie în relaţia cu soţiile sale         

Islamul îl instruieşte pe musulman să aibă o viaţă echilibrată; de aceea, persoana trebuie să adopte o formă de recreere permisă, astfel încât să se îndepărteze de plictiseală şi monotonie,  pentru a putea astfel să îşi îndeplinească cu ardoare îndatoririle religioase. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Relaxaţi-vă inimile, o oră după altă oră.” (As-Sakhawy[1])

Aceasta este însă un aspect delicat, deoarece mulţi au tendinţa de a exagera în căutarea recreării în detrimentul celorlalte aspecte ale vieţii omului, până într-acolo încât viaţa musulmanului devine toată o joacă fără rost şi ajunge să uite scopul pentru care a fost creat: acela de a Îl adora pe Allah.

În timpul perioadei de început a islamului, companionii Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) considerau că islamul este o religie a seriozităţii absolute, în care nici relaxarea, nici divertismentul şi nici joaca nu existau. Handhalah ibn Hudhaim al-Hanafi (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

„M-am întâlnit cu Abū Bakr, care mi-a spus: «Ce faci tu, Handhalah?» I-am răspuns deprimat: «Handhalah a devenit ipocrit.» Abū Bakr, uimit de răspuns, mi-a spus: «Slava lui Allah! De ce spui aceasta?!» Am spus: «Pe când mă aflam alături de Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), el ne reamintea de Paradis şi de Iad până într-acolo că parcă le şi vedeam cu ochii noştri. Însă, atunci când plecam şi ne aflam alături de soţiile şi copiii noştri, având traiul  nostru de zi cu zi, uitam ceea ce ne-a spus.» Abū Bakr a spus: «Jur pe Allah ca şi mie mi se întâmplă la fel.» De aceea, Abū Bakr şi cu mine am mers la Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), căutând călăuzire pentru această situaţie. După ce a auzit ceea ce am avut de spus, Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ne-a spus: «Jur pe Cel în Mâna căruia se află sufletul meu! Dacă aţi rămâne voi tot timpul aşa cum sunteţi cu mine şi pomenindu-L (pe Allah), v-ar saluta pe voi îngerii în locurile voastre de repaus şi atunci când mergeţi voi pe drum. Însă, o, Handhalah, o oră aşa, o oră aşa (...)» (şi a repetat aceasta de trei ori).” (Muslim)

Această primă opinie cu privire la recreere s-a modificat atunci când islamul a oferit o răsplată măreaţă pentru cel care petrece timp cu familia sa, aducându-i fericire. Aceasta nu este de mirare de vreme ce islamul este o religie atotcuprinzătoare, deopotrivă pentru trup, suflet şi minte. Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Tot ceea ce nu presupune pomenirea lui Allah este o distracţie şi un joc (fără de rost) în afară de patru lucruri:petrecerea timpului cu familia, dresarea unui cal, înscrierea unui bărbat la o (cursă) întrecere şi învăţarea înotului.” (Nasa’i)

Percepţia culturală asupra „relaxării şi recreării” s-a schimbat permanent, pe măsură ce companionii Profetului (Allah să fie mulţumit de ei!) puneau în practică învăţăturile sale. Jabir ibn Samorah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că:

„Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu părăsea locul de rugăciune până după răsăritul Soarelui. Când Soarele răsărea, oamenii vorbeau unii cu alţii, amintind întâmplări amuzante din perioada preislamică, iar Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) zâmbea cu ei.” (Muslim)

Mai mult decât atât, el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) chiar a insistat în privinţa obligativităţii oferirii dreptului sufletului persoanei, astfel încât oamenii să aibă grijă de ei. Iată ce i-a spus Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) lui ‘Abd Allah ibn ‘Omar (Allah să fie mulţumit de el!):

„«O, ‘Abd Allah, am auzit că tu ai jurat să posteşti în timpul zilei şi să te rogi noaptea,  atât cât vei trăi.» I-am răspuns: «Da, aşa este, o, Trimis al lui Allah!» El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) mi-a spus: «Să nu o faci! Posteşte şi întrerupe postul tău; şi ridică-te în rugăciunea de noapte şi dormi de asemenea; căci, cu adevărat, trupul tău are un drept asupra ta, şi ochii tăi au un drept asupra ta, şi soţia ta are un drept asupra ta, şi oaspeţii tăi au un drept asupra ta.»” (Bukhari)

 2. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) îşi delecta soţiile

Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să fie extrem de grijuliu cu privire la delectarea soţiilor sale şi aceasta pentru a aduce în cadrul familiei sale sentimentele de dragoste şi de respect, pentru a introduce în atmosfera familială intimitatea şi bucuria. De aceea, el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) folosea orice ocazie favorabilă pentru a aduce buna-dispoziţie în rândul soţiilor sale şi pentru a alunga plictiseala acestora. ‘Aishah, soţia Profetului (Allah să fie mulţumit de ea!), a spus:

„Copiii din meleagurile Habash au venit în moschee şi au început să se joace. (Profetul, pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) mi-a spus: «Hei, tu, roşcovano, ţi-ar plăcea să îi priveşti?» Şi am spus: «Da.» El s-a ridicat şi a stat în dreptul uşii, iar eu mi-am pus bărbia pe umărul său şi am privit prin deschizătură. După un timp, el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) m-a întrebat: «Îţi este de ajuns?» Am spus: «Nu te grăbi, o, Mesager al lui Allah!» De aceea, el a rămas în picioare pentru mine. Apoi a spus: «Îţi este de ajuns?» Am spus: «Nu te grăbi, o, Mesager al lui Allah!» L-am observat mişcându-se de pe un picior pe celălalt (adică el era obosit, însă şi-a dorit să rămână atât timp cât ‘Aishah şi-a dorit pentru a îi privi pe copii).”

 3. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a trecut cu vederea unele lucruri pentru a îşi mulţumi familia

Allah i-a inculcat Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) cel mai înalt cod moral şi cele mai bune maniere.  Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu a rănit niciodată sentimentele cuiva, iar dacă cineva îi arăta lipsă de respect, el trecea cu vederea şi nu se comporta cu duritate faţă de acea persoană. El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) trecea adesea cu vederea unele dintre comportamentele soţiilor sale, care nu încălcau normele religioase şi aceasta pentru a nu le răni sentimentele sau pentru a nu le strica buna dispoziţie. ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a spus că:

„Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a venit în casa mea, la vreme de sărbătoare, timp în care două fete cântau. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a aşezat pe o parte şi şi-a întors faţa în altă direcţie. Abū Bakr a venit la mine şi mi-a spus: «Sunetul Satanei lângă Mesagerul lui Allah?!» Atunci, Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi-a întors faţa şi i-a spus:  «Lasă-le, o, Abū Bakr! Căci, cu adevărat, acestea sunt zile de sărbătoare (Aid), iar aceste zile sunt zile de desfătare.»” (Ibn Hibban)

De asemenea, ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a spus:

„Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) m-a acoperit cu haina sa în timp ce eu priveam la cei din neamul abisinienilor în vreme ce ei se jucau în moschee, iar ‘Omar i-a gonit. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus: «Lasă-i pe ei! Sunt de încredere cei din neamul Ardifah!»” (Bukhari)

 4. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) veghea la împlinirea fericirii soţiilor sale

Printre semnele iubirii, purităţii şi stabilităţii afective în islam se numără şi căutarea a tot ceea ce aduce fericirea în inima celui iubit, iar Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să vegheze şi să fie cu băgare de seamă întru atragerea a tot ceea ce ar fi putut aduce fericirea soţiilor sale. ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a spus că:

„Obişnuiam să mă joc cu păpuşile în prezenţa Mesagerului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi atunci când prietenele mele veneau la mine şi îl vedeau acolo, plecau, pentru că se simţeau ruşinate de Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), în timp ce el trimitea după ele înapoi, pentru a veni să se joace cu mine.” (Muslim)

 5. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi jovialitatea sa în relaţia cu soţiile sale

Îndemnurile şi principiile islamice cuprind ceea ce îndreaptă sufletul şi trupul, în ele aflându-se ceea ce mângâie şi îi este potrivit sufletului, precum şi obţinerea bucuriei şi încântării, iar Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu era delăsător în privinţa acestui aspect, căruia îi acorda dreptul şi importanţa cuvenite. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să glumească cu companionii şi soţiile sale, însă, prin acestea, nu spunea decât ceea ce era adevărat.

Este bine cunoscut faptul că a glumi este plăcut sufletelor pentru alungarea monotoniei şi a plictiselii, cu condiţia ca acest fapt să respecte restricţiile trasate de Legislaţia islamică şi ca ele să nu reprezinte o minciună sau un afront la adresa cuiva. ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a spus:

 „Într-o zi, Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a venit la mine de la o înmormântare din Baqi’a şi m-a găsit în vreme ce aveam eu o durere de cap şi spunând: «Au, capul meu!», la care el mi-a spus: «O, ‘Aishah, sufăr de acelaşi lucru şi eu.» Apoi, el a spus: «O, ‘Aishah, dacă ar fi să mori înaintea mea, eu te voi spăla, te voi înfăşura în giulgiu, mă voi ruga pentru tine şi te voi înmormânta.» Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a zâmbit, după care s-a îmbolnăvit, fapt care i-a adus şi moartea.” (Ibn Hibban)

 6. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi plimbările cu soţiile sale

Viaţa Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu a fost lipsită de ceea ce încântă şi linişteşte sufletul: el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să se plimbe împreună cu soţiile sale. Deşi avea de transmis Mesajul lui Allah şi să conducă Ummah (comunitatea musulmană), el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu a ignorat aspectele cotidiene ale vieţii sale. ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a relatat că:

„Atunci când se lăsa noaptea, Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să se plimbe şi să stea de vorbă cu mine.” (Muslim)

 7. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi râsul la glumele făcute de soţiile sale

Râsul este o chestiune înnăscută pentru om, iar acest aspect are o deosebit de mare importanţă în islam, cu o răsplată deosebită. Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „A îi zâmbi fratelui tău musulman este milostenie.” (Tirmidhi) Astfel, islamul ne învaţă că musulmanul trebuie să aibă o faţă binevoitoare, nu una încruntată şi ternă, faţă de oamenii cu care intră în contact.

Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să râdă şi să stârnească râsul pentru a alunga plictiseala din întrunirile în care se afla şi pentru a goni monotonia şi a răspândi în cadrul familiei intimitatea, bucuria şi buna dispoziţie; şi tot el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) este cel care a spus:

„Nu minimalizaţi nicio faptă bună, chiar şi numai dacă îl întâlneşti pe fratele tău cu o faţă zâmbitoare.” (Muslim)

 8. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi răspândirea bunei dispoziţii printre soţiile sale

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să îi destindă pe cei care se aflau împreună cu el şi să glumească cu ei, iar soţiilor sale le era acordată o bună parte din afecţiunea şi spiritul său jovial; toate acestea pentru a alunga plictiseala şi monotonia şi pentru a aduce bucuria în sufletele lor. ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a spus:

„Am venit la Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi i-am adus o mâncare gătită de mine şi i-am spus Sawdei, în vreme ce Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) se afla între noi: «Mănâncă!» Ea a refuzat. I-am spus: «Fie mănânci, fie te mânjesc cu ea pe faţă.», iar ea a refuzat. Atunci, eu am pus mâna în mâncare şi am mânjit-o cu ea pe faţă. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a râs şi şi-a ridicat piciorul pentru a o ajuta să ajungă la mine şi i-a spus Sawdei: «Mânjeşte-o (şi tu) pe faţă!» şi m-a mânjit şi ea pe faţă şi, de asemenea, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a râs. Atunci, ‘Omar a trecut pe acolo şi a strigat: «‘Abd Allah, ‘Abd Allah!», iar Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a crezut că va intra şi ne-a spus nouă: «Ridicaţi-vă şi spălaţi-vă fetele!»” (Abū Yu’ala Al-Musaly, clasificat de Albani ca fiind hasan)

 9. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi împărtăşirea fericirii soţiilor sale

Din înţelepciunea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) este şi aceea că el se raporta şi relaţiona cu fiecare persoană în funcţie de ceea ce se potrivea intereselor şi înclinaţiilor acesteia, cu condiţia ca acestea să nu contravină Legislaţiei islamice. ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a relatat că:

„Mă întorceam cu Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) din bătălia de la Tabūk sau Khabīr şi în desaga mea se afla un acoperământ. Vântul a bătut şi a descoperit o parte din acoperământ şi a scos la iveală păpuşile mele. (Profetul, pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Ce sunt acestea, ‘Aishah?» Eu am răspuns: «Fetele (păpuşile) mele.» Printre ele, el a văzut şi un cal (de jucărie) cu aripi din hârtie şi a spus: «Şi ce este acesta pe care îl văd între ele?» Am răspuns: «Un cal.» El a spus: «Şi ce sunt acestea pe el?» Am răspuns: «Aripi.» El m-a întrebat: «Un cal cu aripi?» I-am spus: «Oare nu ai auzit tu că Suleiman (Solomon – pacea fie asupra sa!) avea un cal cu aripi?»  Şi a râs el până ce i-am văzut dinţii.” (Abu Dawud)

 10. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) se bucura de fericirea soţiilor sale

Oferirea fericirii soţiilor este una dintre calităţile pozitive ale unui bărbat în relaţionarea cu soţiile sale şi Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) se întrecea întru a atrage confortul intim şi fericirea soţiilor sale. ‘Aishah, mama dreptcredincioşilor (Allah să fie mulţumit de ea!), a spus:

„Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) stătea aşezat şi am auzit vocile şi tumultul unor copii şi tineri, iar Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a ridicat (să privească), în vreme ce nişte abisinieni dansau şi se jucau şi copiii stăteau în jurul lor privindu-i şi a spus: «‘Aishah, vino şi priveşte!» Am privit şi mi-am pus bărbia pe umărul Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi am privit prin golul care rămânea între umărul şi capul său şi mi-a spus el: «Nu te-ai săturat? Nu te-ai săturat?», iar eu am continuat să spun nu pentru a vedea care este valoarea mea în faţa lui (...)” (Tirmidhi)

 11. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), confortul afectiv şi discuţiile intime cu soţiile sale

Printre obiceiurile Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) se afla şi acela că obişnuia să discute cu soţiile sale într-o atmosferă intimă şi afectivă, deoarece prin intermediul acestora, se purifică sufletele de tot ceea ce afectează interrelaţionarea dintre soţi din viaţa de zi cu zi. Acestea au o mare influenţă pentru întărirea legăturii şi a relaţiei dintre cei doi soţi, precum şi a verigilor iubirii. Safiyyah bint Huyayy, soţia Profetului (Allah să fie mulţumit de ea!), a spus:

„L-am vizitat pe Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în vreme ce el se afla în i‘tikāf în moschee, în ultimele zece zile ale lunii Ramadan şi am stat de vorbă cu el o vreme, după care m-am ridicat pentru a mă întoarce acasă, iar Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a ridicat împreună cu mine pentru a mă conduce până acasă. Când am ajuns la uşa moscheii, au trecut pe lângă noi doi bărbaţi dintre Ansari şi l-au salutat pe Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), iar el le-a spus: «Staţi un pic, ea este, cu adevărat, Safiyyah bint Huyayy.» Ei au spus: «Slavă lui Allah, o, Trimis al lui Allah!», şi au simţit ei ceva măreţ în interiorul lor pentru aceasta. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Cu adevărat, Satana ajunge până în sângele omului şi cu adevărat m-am temut eu să nu se strecoare ceva (necurat) în inimile voastre.»” (Bukhari)

 Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi latura afectivă a relaţiei cu soţiile sale

  Islamul protejează toate aspectele interioare ale fiinţei umane, cu care Allah a creat-o, şi printre acestea se află şi latura afectivă din relaţia dintre un bărbat şi o femeie. În cadrul acesteia, nevoia sexuală este considerată a fi o necesitate stringentă, a cărei refulare nu este indicată. Aceasta joacă un rol deosebit de important. Însă, islamul a ridicat această chestiune la un asemenea nivel încât aceasta să nu fie doar o plăcere temporară şi un instinct animalic. Ea trebuie să fie îndeplinită doar în interiorul căsătoriei, care, fiind bazată pe puritate şi castitate, oferă liniştea sufletească şi siguranţa afectivă şi, de asemenea, conservă drepturile fiecăreia dintre cele două părţi conjugale. Allah Preaînaltul spune:

„Şi printre Semnele Lui (este acela) că El v-a creat din voi înşivă soaţe, pentru ca voi să trăiţi în linişte împreună cu ele. Şi El a pus între voi dragoste şi îndurare şi întru aceasta sunt semne pentru un neam (de oameni) care chibzuiesc.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 30:21]

În acest sens, islamul îi încurajează pe aderenţii săi să grăbească încheierea căsătoriei pe cât de mult este posibil şi a evidenţiat motivele pentru aceasta. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„O, voi, tineri! Toţi aceia dintre voi care au posibilitatea (capacitatea) să se căsătorească – trebuie să facă acest lucru, pentru că vă va ajuta să deveniţi mai umili şi să vă apăraţi modestia.” (Muslim)

De asemenea, islamul ne avertizează cu privire la adoptarea unei vieţi monastice şi la detaşarea de viaţa lumească. Anas ibn Mālik (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

„Trei bărbaţi au venit la casele soţiilor Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) pentru a întreba despre modul în care acesta se implică în actele de adorare. Când au aflat cum este acesta, ei au considerat că actele lor de adorare sunt nesemnificative şi au spus: «Unde suntem noi în comparaţie cu Profetul, când lui i-au fost iertate păcatele cele trecute şi păcatele viitoare?!» Unul dintre ei a spus: «Vreau să îmi petrec toată viaţa în rugăciune şi să nu mai dorm niciodată.» Cel de al doilea a spus: «Vreau să ţin post tot timpul şi să nu îl mai întrerup deloc.» Cel de al treilea a spus: «Mă voi abţine de la orice relaţie cu vreo femeie şi nu mă voi căsători niciodată.» Auzind acestea, Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le-a spus:  «Pe Allah, eu mă tem de Allah mai mult ca voi şi, dintre voi, eu sunt cel mai supus Lui, însă ţin post şi îl întrerup, fac rugăciuni şi dorm noaptea şi mă căsătoresc. Aşa că cel ce se depărtează de la calea mea, nu este de-al meu.»”  (Bukhari)

De asemenea, islamul a oferit o deosebit de mare importanţă laturii afective în relaţia dintre bărbat şi femeie şi a făcut din aceasta un act de adorare pentru musulman, pentru care va fi răsplătit, după cum va fi răsplătit pentru orice altă faptă de adorare. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„«(...) a îţi satisface nevoile sexuale (cu soţia) este milostenie.» Cei prezenţi au întrebat: «O, Trimis al lui Allah, oare îşi satisface vreunul dintre noi poftele şi este  recompensat pentru aceasta?» (Profetul – Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: «Vedeţi voi, dacă vreunul dintre voi şi-ar satisface nevoile prin mijloace nepermise (harām), oare nu ar fi (aceasta consemnat) ca un păcat pentru el? Tot astfel, dacă vreunul dintre voi şi-a satisfăcut nevoile prin mijloace permise, va primi o răsplată (pentru aceasta).»” (Muslim)

Islamul a pus un accent deosebit pe acest aspect, având în vedere deosebita influenţă pe care satisfacerea acestei nevoi o poate avea asupra vieţii musulmanului, în sensul stabilităţii şi al liniştii sufleteşti, pentru a îşi putea îndeplini el actele de adorare cu o minte liniştită şi limpede.

Aşadar, să ne oprim asupra câtorva aspecte din viaţa Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi a soţiilor sale, cu referire la latura afectivă.

 1. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi fidelitatea faţă de soţiile sale

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) este un exemplu demn de urmat în privinţa purităţii şi a curăţeniei sale morale, pe care ar trebui să îl urmeze un dreptcredincios musulman atunci când simte că Şeitan (Satana) îl împinge la păcat. Jabir ibn ‘Abd Allah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Dacă vreunul dintre voi a văzut o femeie care l-a atras, să meargă la soţia sa (pentru a îşi satisface nevoile), pentru că va găsi el la aceasta (soţia sa) ceea ce ar găsi şi la cealaltă.” (Tirmidhi)

 2. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), interesul şi dorul faţă de soţiile sale

Cu adevărat, repeziciunea cu care un bărbat se întoarce din călătorie la soţia sa poate fi un semn al dragostei, al dorului şi al resimţirii lipsei acesteia. De asemenea, în acest fapt se află numeroase beneficii, printre care stabilitatea vieţii sufleteşti şi a laturii afective a musulmanului. Acest fapt poate fi observat cu claritate în cuvintele Mesagerului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), care a spus:

 „Călătoria este o parte din pedeapsă, la fel cu cea a unei persoane care ar fi împiedicată să mănânce, să bea şi să doarmă. Dacă vreunul dintre voi îşi termină treaba, să se grăbească la familia lui.” (Bukhari)

 3. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi reînnoirea iubirii faţă de soţiile sale

Cadourile au un statut special şi sunt ceva drag sufletului, iar valoarea lor creşte atunci când sunt oferite de o persoană iubită şi acesta era şi îndemnul vădit al Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), care a spus:

 „Faceţi-vă cadouri! Cu adevărat, prin aceasta veţi îndepărta ura dintre voi; şi nu depreciaţi micile cadouri date vecinilor, chiar dacă acestea sunt neînsemnate, precum copita unui miel.”(Ibn Hajar)

De asemenea, deoarece dragostea trebuie reînnoită mereu şi pentru a alunga problemele ce se agaţă şi se lipesc de suflet, care pot afecta viaţa de cuplu, Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Dacă vreunul dintre voi se întoarce din călătorie, să aducă împreună cu el un cadou pentru soţia sa.” (Ibn Hibban)

 4. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi atenţia acordată soţiilor sale

Un bărbat ar trebui să îşi ţină în frâu poftele şi dorinţele sale, precum şi satisfacerea lor doar alături de soţiile lui, iar acesta este indiciul unei personalităţi echilibrate. Şeitan (Satana) este foarte insistent în scopul său de a rătăci omul şi de a îl împinge către drumuri necurate. Din această cauză, fiului lui Adam i-a fost scrisă partea lui de adulter pe care fără îndoială că o va afla, ţinând cont că ochiul comite adulter prin privirea la cele interzise, iar urechea comite adulter prin ascultarea a ceea ce îi este interzis, iar limba comite adulter prin vorbirea a ceea ce îi este interzis, iar mâna comite adulter prin ceea ce atinge dintre cele care îi sunt interzise, iar piciorul comite adulter prin pasul pe care îl face spre cele care i-au fost interzise, iar inima prin ceea ce doreşte dintre cele interzise, iar părţile intime le urmează acestora sau nu, după cum ne-a informat Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), cel mai bun model demn de urmat. ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:  

„Atunci când femei dreptcredincioase emigrau către Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) (de la Mecca la Medina, din cauză că erau persecutate de către necredincioşii din Mecca), ele erau testate (pentru a se observa credinţa lor), conform Poruncii lui Allah: «O, Profetule! Atunci când femei credincioase vin la tine şi fac bai‘ah (jurământ de credinţă), făgăduind că ele nu Îi vor asocia nimic (în adorare) lui Allah, că nu vor fura, nu vor comite niciun act sexual ilegal, nu îi vor omorî pe copiii lor, nu le vor atribui soţilor lor copii care nu sunt ai lor (adoptaţi sau produs al unui adulter) şi nu ţi se vor arăta cu nesupunere în niciun act mar‘uf (faptă bună pe care tu îi ceri să o facă), atunci primeşte bai‘ah (jurământul de credinţă) şi roagă-L pe Allah de iertare pentru ele. Cu adevărat, Allah este Ghafūr (Atoateiertător), Rahīm (Îndurător).» [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 60:12]”

‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a continuat: „Şi oricare dintre dreptcredincioasele care mărturisea aceasta consimţea pactul islamic (bai‘ah); şi dacă consimţeau ele acestea prin cuvintele lor, atunci Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le spunea: «Mergeţi voi, căci, cu adevărat, am acceptat eu bai‘ah (jurământul vostru de credinţă) voastră.» Şi jur pe Allah că mâna Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu a atins mâna vreunei femei (străine de el), ci încheia el cu ele acest pact islamic numai verbal.” (Muslim)

 5. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi destăinuirea dragostei faţă de soţiile sale

Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu se sfia să îşi declare dragostea soţiilor sale, ci, dimpotrivă, acest fapt a fost considerat a fi un indiciu al celui mai înalt caracter moral, al unei bune convieţuiri şi întovărăşiri. Acest fapt este cu atât mai special datorită faptului că el a fost trimis unei societăţi necălăuzite, care, înainte de venirea islamului, nu aprecia femeia. ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a spus:

„Nu m-am simţit aşa de geloasă pe niciuna dintre soţiile Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), aşa cum m-am simţit faţă de Khadijah, chiar dacă ea a murit şi nu am văzut-o niciodată. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)  obişnuia să o pomenească foarte des şi, atunci când sacrifica o oaie, o împărţea şi trimitea părţi din ea prietenelor Khadijei. Când i-am spus: «Când este vorba de Khadijah, te porţi ca şi cum n-ar mai fi nicio femeie pe Pământ în afară de ea!», el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) mi-a răspuns (rugându-se pentru ea): «Cu adevărat, am fost înzestrat (de către Allah) cu iubirea sa, iar Khadijah a avut copii cu mine.»” (Muslim)

De asemenea, ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a spus:

„Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) aproape că nu părăsea niciodată casa fără să vorbească despre Khadijah şi fără să amintească virtuţile ei. Într-o zi a menţionat-o şi eu, copleşită de gelozie, am spus: «Era ea altceva mai mult decât o femeie bătrână? Allah ţi-a dat în locul ei una mai bună decât ea.» La auzul acestor vorbe, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a devenit extrem de supărat şi a răspuns: «Nu, jur pe Allah, Allah nu mi-a dat pe cineva mai bună decât ea! Ea a crezut în mine când oamenii nu au crezut, ea m-a crezut pe mine atunci când alţi oameni m-au acuzat că mint, ea şi-a împărţit averea cu mine atunci când oamenii mi-au interzis, iar Allah m-a binecuvântat cu copii de la ea, pe când celelalte femei nu mi-au oferit copii.»” (Ahmad)

 6. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi curăţenia în relaţia intimă

Islamul indică faptul că Allah Preaînaltul este Frumos şi Iubeşte frumuseţea, Generos şi Iubeşte generozitatea, Curat şi Iubeşte ceea ce este curat, după cum ne-a informat Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Totodată, acesta este un îndemn pentru fiecare musulman, pentru ca el să se prezinte în faţa oamenilor având cea mai frumoasă şi mai bună înfăţişare în general şi, mai ales, în faţa soţiilor sale, în particular. Pentru aceasta, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a prescris o atenţie deosebită în privinţa acestui aspect şi a insistat asupra lui. El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Dacă vreunul dintre voi a avut o relaţie intimă cu soţia sa şi apoi doreşte să o repete, să facă abluţiunea (între cele două contacte).” (Muslim)

De asemenea, Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „(...) Aceasta este mai productiv, mai bun şi mai curat.” (Abu Dawud)

 7. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi luarea în considerare a trăirilor soţiilor sale în timpul relaţiilor intime

Relaţia sexuală este un act comun, în care partenerii de cuplu interacţionează. Astfel, nu se poate face abstracţie de existenţa armoniei între cei doi şi a acordului reciproc pentru a se putea atinge obiectivul spre care tinde Legislaţia islamică pentru integritatea şi asigurarea procreării, pentru dăinuirea vieţii pe Pământ. Îndrumările religioase sunt clare cu privire la acest aspect, având în vedere faptul că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a oprit împlinirea actului sexual în lipsa preludiului. El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus unuia dintre companionii săi:

„«Să nu (începi) contactul sexual efectiv cu soţia ta, decât după ce s-a înteţit şi pofta ei asemenea poftei tale, (şi aceasta) pentru a nu fi satisfăcut înainte ca şi ea să fie satisfăcută.» Companionul a întrebat: «Şi aceasta trebuie să o fac eu?» (Profetul – Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a răspuns: «Da. (Trebuie) să o săruţi şi să o mângâi, astfel încât să îi trezeşti dorinţele ei. Şi atunci când ai văzut că dorinţa ei este asemenea dorinţei tale, începe actul sexual propriu-zis.»” (Al-Mughny, vol. 8)

Mai mult decât atât, Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a insistat asupra acestui aspect şi a prescris oferirea unei atenţii deosebite soţiei tale, astfel încât şi ca ea, la rândul său, să atingă aceeaşi plăcere ca şi bărbatul. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Dacă vreunul dintre voi a avut relaţii sexuale cu soţia sa, trebuie să fie drept cu ea, şi dacă şi-a satisfăcut nevoile sale înaintea ei, să nu o părăsească până ce nu şi-a satisfăcut şi ea nevoile ei.” (Al-Mughny, vol. 8)

 8. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), împărtăşirea şi destăinuirea sentimentelor sale faţă de soţiile sale

Adevărata iubire este aceea care însoţeşte o persoană în toate situaţiile şi nu se schimbă odată cu schimbarea împrejurărilor şi a vremurilor şi aceasta este şi situaţia Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) cu soţiile sale. ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a spus:

„Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să mă îmbrăţişeze în timp ce eram la menstruaţie şi să scoată capul din moschee în vreme ce se afla în i‘tikāf, iar eu i-l spălam.” (Bukhari)

 9. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi păstrarea tainelor avute de soţiile sale

Cu adevărat, viaţa de cuplu şi intimităţile ei trebuie păstrate, iar acest lucru a fost stabilit de către Legislaţia islamică, care a interzis destăinuirea lor şi, mai ales, a acelor fapte care fac persoana să se simtă ruşinată sau stânjenită şi care ar reprezenta o lipsă de bun simţ şi ar determina scăderea demnităţii persoanei. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

 „Printre cei mai răi oameni în faţa lui Allah, în Ziua Judecăţii, este un bărbat care a avut relaţii intime cu soţia sa sau o soţie care a avut relaţii cu soţul său, apoi unul dintre ei a dezvăluit intimităţile celuilalt.”  (Muslim)

 10. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi răsfăţarea soţiilor sale

Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) avea o sensibilitate şi afectivitate foarte fine şi simţăminte delicate şi obişnuia să le lase pe soţiile sale să asculte vorbe care exprimau iubire şi blândeţe. De asemenea, obişnuia să le cheme pe fiecare dintre ele cu acele nume pe care ştia că le iubesc. Spre exemplu, o numea pe ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) cu apelativul de „Humeyra” („roşcovana”, „îmbujorata”) şi, uneori, le chema pe ele cu diminutive ale numelor lor pentru a îşi exprima dragostea ce sălăşluia în inima sa faţă de ele şi o striga pe ‘Aishah  cu apelativul de „Ā’ish”.

 11. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi apropierea cu dragoste de soţiile sale, chiar şi în perioada menstruaţiei

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), până şi în perioada interzisă islamic pentru întreţinerea de relaţii sexuale (la menstruaţie) cu soţia, obişnuia să se apropie de soţiile sale şi să stea, să mănânce şi să bea împreună cu ele. De asemenea, el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) interacţiona cu ele pentru satisfacerea nevoilor lor afective, fără întreţinerea unui contact sexual efectiv şi aceasta pentru a evidenţia reglementările religioase islamice cu privire la aceste chestiuni şi ceea ce îi este permis bărbatului împreună cu soţia sa, precum şi ceea ce este potrivit stării şi situaţiei ei. Aceasta îşi doreşte să distrugă preconcepţiile întâlnite în alte religii, care descriu femeia la menstruaţie ca fiind „spurcată” şi care îi impun soţului depărtarea de ea în această perioadă[2]. ‘Aishah, mama dreptcredincioşilor (Allah să fie mulţumit de ea!), a spus:

„Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să aibă relaţii cu mine purtând îmbrăcămintea sa intimă în timp ce eram la menstruaţie, însă se abţinea de la a avea un contact sexual efectiv.” (Baiyhaqi)

 12. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), grija şi luarea în considerare a simţămintelor sufleteşti ale soţiilor sale

Nevoia bărbatului de femeie şi nevoia femeii de bărbat este o nevoie naturală, înnăscută, permanentă şi perpetuă, care provine din natura interioară a persoanei, fără a fi doar o nevoie temporară ca în cazul altor vieţuitoare, în privinţa cărora aceasta se limitează doar la perioada de împerechere, după care fiecare îşi urmează singur drumul. De aceea, soţii nu îşi părăsesc soţiile în perioada menstruaţiei, ci, dimpotrivă, dorm alături de ele şi se desfată împreună cu ele, jucându-se, fără a avea un act sexual propriu-zis. ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a spus:

„Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) efectua rugăciunea de noapte în vreme ce eu mă aflam la menstruaţie, iar eu stăteam lângă el, acoperită cu un veşmânt din lână, iar o parte a acestuia îl atingea pe el.” (Muslim)

 13. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi căldura sentimentelor sale faţă de soţii

Cu adevărat, toate faptele Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) includ călăuzirea pentru comunitatea sa şi o evidenţiere a prescripţiilor Jurisprudenţei islamice prin intermediul cărora musulmanii să îşi poată trăi şi desfăşura viaţa religioasă. Astfel, prin faptul că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) se juca cu soţiile sale în timpul menstruaţiei acestora sau dormea alături de ele, ni se oferă dovezi clare prin intermediul cărora se evidenţiază puritatea trupului femeii, puritatea locului în care stă, precum şi faptul că soţul poate să stea sub acelaşi acoperământ cu soţia sa în timp ce aceasta se află la menstruaţie.  De asemenea, prin această practică a Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), oamenii pot observa şi multe alte lucruri. ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a spus:

„Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să se întindă (pentru a se odihni puţin) la picioarele mele în vreme ce eu mă aflam la menstruaţie şi să recite din Coran.” (Muslim)

 14. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi îmbăierea împreună cu soţiile sale

Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să aducă fericirea în sufletele soţiilor sale în orice situaţie, până şi în momentul terminării actului sexual, moment în care, de obicei, omul este epuizat şi cu o senzitivitate şi excitabilitate scăzute şi reci din punct de vedere al sensibilităţii şi simţămintelor. În aceste momente, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să se îmbăieze împreună cu soţiile sale şi, mai mult decât atât, să fie jovial cu ele în acest timp. ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a spus:

„Mă îmbăiam împreună cu Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) din acelaşi vas şi (în glumă) el se întrecea cu mine, dorind să ia o mână de apă înaintea mea, iar eu făceam acelaşi lucru, până ce (glumind) el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) spunea: «Lasă-mi şi mie!»” (Nasa’i)

 15. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi sărutarea soţiilor sale

Căldura afectivă este o garanţie, cu ajutorul lui Allah, a continuităţii şi perpetuării vieţii de cuplu, precum şi distrugerii oricăror probleme ce ar putea să o afecteze, iar prin intermediul unor gesturi simple şi a unor vorbe uşoare se poate obţine afecţiunea soţiei şi se poate adăpa setea ei afectivă, constituindu-se ca un factor al stabilităţii sale sufleteşti. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) oferea o importanţă deosebit de mare cuvintelor şi faptelor simple, pe care nu le neglija niciodată. ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a spus:

„Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) încerca să mă sărute, iar eu i-am spus: «Postesc.» El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) mi-a spus: «Şi eu postesc.» Apoi m-a sărutat.” (Nasa’i)

Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi natura sa umană în relaţiile cu soţiile sale

Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost un om ca toţi ceilalţi oameni, însă s-a deosebit de aceştia şi le-a fost superior prin faptul că Allah l-a onorat prin oferirea Mesajului pentru întreaga omenire, pentru a îi scoate pe ceilalţi oameni din adorarea creaţiilor (Creatorului), pentru a îi călăuzi către adorarea Stăpânului creaţiilor şi pentru a le face cunoscută Legislaţia lui Allah. Aceasta este o Binecuvântare de la Allah, pe care El o oferă acelora cărora Doreşte El dintre robii Săi. Allah spune:

„Spune (o, Mohammed): «Ci eu sunt doar un om, ca şi voi! Şi mi s-a revelat mie că Domnul vostru este un Domn Unic! Acela care nădăjduieşte să-L întâlnească pe Domnul său să săvârşească fapte bune şi să nu asocieze pe nimeni altcineva la adorarea Domnului său!»” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 18:110]

Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu are nicio Calitate Divină – el nu cunoaşte tainele necunoscutului, nu poate provoca binele şi nici nu poate cauza rău, iar el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu are nicio putere pentru orânduirea Universului. Allah Preaînaltul spune în Coranul cel Sfânt:

            „Spune: «Eu nu stăpânesc niciun folos pentru mine şi nicio stricăciune, în afară de ceea ce Voieşte Allah. Dacă eu aş fi ştiut necunoscutul, aş avea prisosinţă de bunuri şi nu m-ar atinge răul. Dar eu nu sunt decât un prevestitor şi un binevestitor pentru oamenii care cred.»” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 7:188]

            În ciuda superiorităţii sale, al statutului său privilegiat şi al înnobilării sale prin primirea Misiunii sale profetice, Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) refuza să se aşeze deasupra celor din jur şi să îşi aloce un alt statut decât acela de rob al lui Allah. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

            „Nu mă adulaţi aşa cum creştinii o fac cu fiul Mariei (Isus), deoarece nu sunt mai mult decât un rob al lui Allah... aşadar numiţi-mă Robul lui Allah şi Mesagerul Său.” (Bukhari)

            Calităţile Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) sunt calităţi umane, iar ceea ce se petrece cu alţi oameni se petrece şi cu el, deoarece el nu este veşnic în această lume. Allah Preaînaltul spune:

            „Şi Mohammed nu este decât un Trimis - şi au mai fost înainte de el şi alţi Trimişi. Dacă el ar muri sau ar fi ucis, v-aţi întoarce voi pe călcâiele voastre? Cel care s-ar întoarce pe călcâiele lui nu i-ar aduce lui Allah nici o stricăciune. Şi Allah îi va răsplăti pe cei mulţumitori.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 3:144]

            De asemenea, ceea ce li se întâmpla altor oameni i se întâmpla şi lui. El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) se îmbolnăvea şi avea nevoie să fie tratat. ‘Abd Allah ibn Mas’ūd (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

            „Am mers la Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) pe când suferea de febră şi i-am spus: «O, Trimis al lui Allah, cu adevărat suferi tu de o febră puternică.» El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) mi-a spus: «Da, cu adevărat eu sufăr de febră cât doi oameni dintre voi.» Am întrebat: «Aceasta pentru că tu ai cât de două ori răsplată?» El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) mi-a spus: «Într-adevăr. Aceasta aşa este. Nu este vreun musulman care să fie ajuns de vreo suferinţă, fie cât şi înţepătura unui spin ori mai mult (decât atât), fără ca Allah să nu îi ierte prin aceasta faptele sale rele, aşa cum pomul se scutură de frunze.” (Bukhari)

(Menţiune: ceea ce se doreşte a fi exprimat în hadith-ul anterior prin: „Aceasta pentru că ai tu cât de două ori răsplată.” este explicat prin hadith-ul relatat de la Sa’ad ibn Abū Waqās [Allah să fie mulţumit de el!], care a spus: „«O, Trimis al lui Allah, care dintre oameni sunt cei mai încercaţi prin necazuri şi calamităţi?» Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: «Profeţii, apoi cei asemenea lor, apoi cei asemenea. Toţi oamenii sunt încercaţi în funcţie de nivelul credinţei lor.»” [Bukhari])

De asemenea, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) iubea şi ura anumite lucruri, la fel ca întreaga omenire. ‘Omar ibn al- Khattāb (Allah sa fie mulţumit de el!) a relatat:

„Un bărbat a venit la Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) să îi ceară ceva, iar Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus: «Nu am nimic să îţi ofer, însă dă-mi un răgaz până voi avea ceva să îţi ofer şi îţi voi da.» Eu (‘Omar) am spus: «O, Trimis al lui Allah, tu îmi eşti mai drag decât tatăl şi mama mea. Allah nu ţi-a impus aceasta. Ai oferit tot ceea ce ai avut, aşa că, dacă nu mai ai, trebuie să înduri aceasta» Aceste cuvinte ale mele nu i-au plăcut Mesagerului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Atunci când se înfuria, aceasta se putea observa pe faţa sa. Un bărbat dintre Ansari s-a ridicat şi a spus: «O, Mesager al lui Allah, tu îmi eşti mai drag decât mama şi tatăl meu. Oferă tu şi nu te teme de sărăcie din partea Stăpânului Tronului.» (adică nu te teme, pentru ceea ce dai Allah va Compensa). Atunci, Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a zâmbit şi a spus: «Aceasta este ceea ce mi s-a poruncit (de către Allah).»” (Tabari)

De asemenea, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să se bucure şi să se întristeze. Atunci când fiul său, Ibrahīm, a murit, Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a plâns şi a spus:  

„Ochii lăcrimează şi inima este îndurerată, însă noi nu spunem nimic care să Îl înfurie pe Domnul nostru. Aceasta este o promisiune adevărată şi un timp ce o să ne adune; si cel de pe urmă îi urmează celui dintâi. Şi am găsit în tine, o, Ibrahīm, tot ceea ce este mai bun; şi, cu adevărat, suntem noi puternic îndureraţi pentru moartea ta, o, Ibrahīm.” (Bukhari)

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) râdea şi plângea. ‘Osama ibn Zaid (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că:

„(...) unul dintre copiii fiicelor Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era pe moarte şi ea i-a dat lui de veste să vină la ea, iar el i-a trimis vorbă spunând: «A lui Allah este ceea ce a luat şi a lui Allah este ceea ce a dat şi totul are la El un termen bine stabilit aşa că rabdă pentru a fi răsplătită.» Ea a trimis din nou vorbă pentru el, rugându-l să vină. Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a ridicat şi m-am ridicat şi eu şi împreună cu noi, şi Mu’adh ibn Jabal, Abū ibn Ka’ab şi ‘Ubadah ibn Samat, iar când am intrat, ei i-au dat copilul în braţe Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), iar ochii copilului îngheţaseră asemeni pietrelor. Profetul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a lăcrimat, iar ‘Ubadah ibn Samat l-a întrebat: «Ce este aceasta, o, Trimis al lui Allah?» El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: «Aceasta este compasiunea, mila si îndurarea pe care Allah le-a pus în sufletul fiului lui Adam (omul). Cu adevărat, Allah este Milostiv cu cei care sunt milostivi cu cei din jurul său.»” (Bukhari)

De asemenea, Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) se bucura şi suferea. Jā’far ibn Abū Talib (Allah să fie mulţumit de el!) a spus atunci când a relatat povestea reîntoarcerii sale din Abisinia (Etiopia de astăzi):

„Şi am mers noi până ce am ajuns la Medina. Acolo, ne-am întâlnit cu Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), iar el m-a îmbrăţişat şi mi-a spus: «Nu ştiu dacă sunt mai fericit pentru faptul că am câştigat bătălia de la Khabīr sau pentru sosirea lui Jā’far.»” (Ibn Hajar)

De asemenea, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) uita. ʻAbd Allah ibn ʻOmar (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:

„Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a rugat rugăciunea de Isha efectuând două rakaʻāt în loc de patru.Atunci, un bărbat l-a întrebat: «O, Mesager al lui Allah, ai uitat sau ai scurtat rugăciunea?» Atunci, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: «Nici nu am uitat şi nici nu am scurtat rugăciunea.» Bărbatul a spus apoi: «Însă, ai efectuat doar două rakaʻāt.» Atunci, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a îndreptat către oameni şi i-a întrebat: «Este aşa cum spune acest bărbat?» Ei au răspuns: «Da.» De aceea, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a efectuat alte două rakaʻāt, apoi a efectuat două prosternări de uitare (sujud as-sahu).” (Ibn Hajar)

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu era infailibil în relaţiile cu oamenii, uneori mai greşea. El era infailibil doar în ceea ce privea primirea şi transmiterea Revelaţiei lui Allah.

Odată, Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a trecut pe lângă nişte curmali şi a văzut cum oamenii îl altoiau şi a întrebat:

„«Ce fac aceştia?» Companionii (care îl însoţeau) i-au spus: «Îi fertilizează, iau o parte dintr-un mascul şi altoiesc cu el un pom femelă.» Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Nu cred că aceasta va folosi la ceva.» Oamenii au ascultat ceea ce el a spus, fapt pentru care au lăsat pomii şi au plecat de acolo. Atunci când Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a aflat despre acest lucru, a spus: «Cu adevărat, nu a fost aceasta decât o părere personală şi dacă cu adevărat foloseşte cu ceva, atunci faceţi-o. Cu adevărat, părerile pot fi greşite sau corecte, (atâta vreme cât) nu v-am spus eu vouă: „A spus Allah” pentru că nu mint eu în privinţa lui Allah.»” (Muslim)

De asemenea, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost un simplu om în interrelaţionarea cu ceilalţi oameni. El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Cu adevărat, Mohammed este doar un simplu om obişnuit. El se înfurie aşa cum se înfurie şi ceilalţi oameni. Şi cu adevărat eu am făcut un legământ faţă de Tine pe care Tu nu o să Îl încalci faţă de mine. Aşadar, orice dreptcredincios pe care l-am făcut să sufere, sau pe care l-am insultat, sau pe care l-am constrâns cu ceva făcându-l să sufere, fă tu aceasta pentru el o cale de iertare a păcatelor şi o cale către apropierea de Tine în Ziua Judecăţii.” (Bukhari)

El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost un simplu om în viaţa lui socială. El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a căsătorit şi şi-a dorit copii, la fel ca toţi Profeţii de dinaintea sa. Allah Preaînaltul spune:

„Am trimis Noi Profeţi şi mai înainte de tine. Şi le-am dat lor soaţe şi urmaşi. Însă niciun Trimis nu a putut să aducă vreun semn decât cu Voia lui Allah. Şi fiecare soroc a fost scris într-o Carte.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 13:38]

În cele ce urmează, ne vom opri asupra unor comportamente ale Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în relaţia cu soţiile sale, cu privire tocmai la această latură umană a Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).

 1. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi iertarea greşelilor soţiilor sale

Gelozia este un sentiment uman, iar Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să o accepte de la soţiile sale cu inima deschisă şi rezolva ceea ce decurgea din aceasta cu înţelepciune şi cu răbdare. Anas ibn Mālik (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că:

„Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) se afla la una dintre soţiile sale, timp în care o alta dintre mamele dreptcredincioşilor a trimis un vas cu mâncare. Atunci, cea în casa căreia se afla Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) l-a lovit peste mână pe servitorul (care purta vasul), iar vasul a căzut şi s-a spart. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a adunat cioburile, apoi a adunat mâncarea care se aflase în el şi a spus: «Mama voastră a fost geloasă.» Apoi, el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a cerut servitorului să aştepte până ce a adus un alt vas de la cea în casa căreia se afla. El a trimis vasul bun la cea al cărei vas fusese spart şi l-a oprit pe cel spart în casa celei care îl spărsese.” (Bukhari)

 2. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi devoţiunea faţă de soţiile sale

Fidelitatea, ţinerea promisiunilor, păstrarea afecţiunii şi lipsa negării a ceea ce este frumos şi bun sunt calităţi care indică esenţa celui care le deţine şi natura lui bună şi sănătoasă. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era astfel. ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a spus:

„Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) aproape că nu părăsea niciodată casa fără să vorbească despre Khadijah şi fără să amintească virtuţile ei. Într-o zi a menţionat-o şi eu, copleşită de gelozie, am spus: «Era ea altceva mai mult decât o femeie bătrână? Allah ţi-a dat în locul ei una mai bună ca ea.» La auzul acestor vorbe, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a devenit extrem de supărat şi a răspuns: «Nu, jur pe Allah, Allah nu mi-a dat ceva mai bun ca ea! Ea a crezut în mine când oamenii nu au crezut, ea m-a crezut atunci când alţi oameni m-au acuzat că mint, ea şi-a împărţit averea cu mine atunci când oamenii mi-au interzis, şi Allah m-a binecuvântat cu copii de la ea pe când celelalte soţii nu mi-au oferit copii.»” (Ahmad)

 3. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi nobleţea manierelor sale în relaţiile cu soţiile

De-a lungul întregii vieţi a Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), chiar şi înainte de islam, nu s-a menţionat niciodată că el ar fi ridicat mâna să lovească vreo femeie. Dacă astfel era el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) cu privire la femei în general, oare cum ar fi putut fi el altfel cu privire la propriile sale soţii?! Fiecare casă are problemele ei, iar casa Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu făcea excepţie de la aceasta. Cu toate acestea, el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu a lovit-o vreodată pe vreuna dintre soţiile sale şi nici nu i-a adresat vreuneia dintre ele cuvinte jignitoare. ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a relatat: „Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu a lovit vreodată vreo femeie.” (Bukhari şi Muslim)

Şi cum ar putea fi el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) altfel de vreme ce a fost trimis el ca o îndurare pentru toate lumile?! ʻAbd Allah ibn Ubaīd (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că:

 „Atunci când Mesagerului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-au fost sparţi dinţii din faţă şi sângele de pe tâmple îi şiroia pe faţă (fiind atacat de necredincioşi), companionii i-au spus: «O, Mesager al lui Allah, roagă-te împotriva lor!» Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: «Cu adevărat, Allah nu m-a trimis pe mine pentru a îi blestema şi nici pentru a îi calomnia pe ceilalţi, ci m-a trimis pe mine ca pe un călăuzitor şi un izvor de îndurare. Şi pentru a chema oamenii la islam.» Apoi, el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) l-a invocat pe Allah, spunând: «O, Allah, călăuzeşte-i pe oamenii mei în privinţa celor pe care ei nu le cunosc.»” (Baiyhaqi)

 4. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi compasiunea faţă de soţiile sale

Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a avut doisprezece soţii, fiecare căsătorie făcându-se pentru un motiv anume, bine întemeiat. Singurul motiv pentru care, spre exemplu, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a căsătorit cu Sawda bint Zamʻa (Allah să fie mulţumit de ea!) a fost pentru a îi oferi şi arăta acesteia afecţiune şi compasiune. Când Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a căsătorit cu aceasta, ea avea 55 de ani, iar el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) 50 de ani. Această căsătorie i-a uimit în totalitate pe toţi locuitorii din Mecca, întrucât Sawda (Allah să fie mulţumit de ea!) nu era nici o femeie frumoasă şi nici nu deţinea nimic ce ar fi putut atrage un bărbat. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a căsătorit cu ea doar pentru a îi arăta compasiunea în condiţiile în care ea se întorsese din Abisinia văduvă. După o perioadă de timp de la căsătorie, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a gândit să o divorţeze, pentru ca ea să nu fie împovărată cu obligaţiile pe care o soţie le are faţă de soţul său. Însă, ea a insistat şi a spus: „«O, Trimis al lui Allah, nu mă divorţa. Păstrează-mă ca soţie a ta şi îi voi oferi ziua mea ‘Aishei.» În acel moment, Allah a revelat următorul verset cu privire la aceasta: «(...) atunci nicio vină nu va fi asupra lor dacă ajung la o împăcare, căci împăcarea este mai bună (...)» [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 4:128]”   (Tirmidhi)

 5. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi îndurarea arătată soţiilor sale

„Profetul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a intrat în moschee şi a observat o sfoară legată între doi stâlpi şi a întrebat: «Pentru ce este aceasta?» I s-a răspuns: «Este pentru soţia ta, Zeynab. Dacă oboseşte în timpul rugăciunii, se sprijină de ea.» Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Dezlegaţi-o! Să se roage unul dintre voi doar atât cât poate; şi de îndată ce se simte obosit, să se aşeze.»” (Nasa’i)

Aceasta este o religie Divină, iar Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu dorea ca soţiile sale să fie împovărate în adorarea lor cu greutăţi mai mari decât ar putea duce şi pentru ca aceasta să nu afecteze celelalte aspecte ale vieţii lor. Cum ar putea fi altfel de vreme ce el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) este cel care a spus:

„(...) cu adevărat, ochiul tău are drepturi asupra ta, şi trupul tău are drepturi asupra sa, şi soţia ta are drepturi asupra sa, şi musafirul tău are drepturi asupra sa, şi prietenul tău are drepturi asupra ta!” (Bukhari)

 6. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi împăcarea soţiilor sale

Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost cel mai îngăduitor dintre oameni cu cei din jurul său şi, mai ales, cu soţiile sale. Uneori, se întâmpla ca el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) să audă de la ele ceva ce îl afecta pe el, însă el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să treacă cu vederea şi închidea ochii la aceasta şi le ierta pe ele. De asemenea, el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era răbdător atât timp cât cele pe care ele le făceau nu contravenea normelor islamice. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) răspundea tuturor acestor lucruri cu un zâmbet încărcat de iubire, iertare şi îndurare:

„Într-o discuţie conjugală cu ‘Aishah, ea a ridicat vocea la Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), iar tatăl ei, Abū Bakr, a auzit-o şi a intrat, spunându-i: «Oare te-am auzit eu pe tine ridicând vocea la Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)?!» şi (s-a înfuriat el atât de tare încât) a vrut să o lovească pe ea, însă Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) l-a oprit pe el de la a face aceasta. Atunci Abū Bakr (Allah să fie mulţumit de el!) a plecat mânios, iar Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus ‘Aishei (Allah să fie mulţumit de ea!): «Ce părere ai despre ceea ce am făcut? Te-am apărat pe tine de (acest) om!» Abū Bakr (Allah să fie mulţumit de el!) a aşteptat câteva zile, apoi a cerut permisiunea Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) (pentru a îl vizita) şi a observat că ei se împăcaseră şi le-a spus lor: «Introduceţi-mă voi în pacea şi înţelegerea voastră, aşa cum m-aţi introdus şi în mijlocul conflictului vostru.» Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus: «Am făcut-o noi! Am făcut-o!»” (Abu Dawud)

 7. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), uşurinţa şi simplitatea în interrelaţionarea cu soţiile sale

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) este un model pentru relaţia de interrelaţionare cu oamenii, la fel ca şi pentru uşurinţa, simplitatea, îndurarea şi blândeţea sa. Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:

„Un beduin a intrat în moschee şi a urinat într-una dintre părţile moscheii. Oamenii s-au năpustit asupra lui, însă Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a oprit şi le-a spus: «Cu adevărat, aţi fost voi trimişi pentru a face lucrurile uşoare şi nu pentru a le face grele. Aruncaţi (pe locul lui) un vas cu apă.»” (Abu Dawud)

De asemenea, ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a vorbit despre bunătatea şi blândeţea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), precum şi despre uşurinţa şi simplitatea sa în interrelaţionarea cu soţiile sale:

„În timp ce posteam (un post voluntar, nu obligatoriu), Hafsei şi mie ni s-a oferit ceva de mâncare în dar. Una dintre noi i-a spus celeilalte: «Vrei să mănânci?» Cealaltă a răspuns: «Da.», aşa că am întrerupt postul. Apoi, Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a venit, iar noi i-am spus lui: «O, Trimis al lui Allah, această mâncare ne-a fost oferită nouă şi am simţit că am vrea să mâncăm şi am mâncat-o.» Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Nu vă neliniştiţi! Postiţi o altă zi în locul celei pe care aţi întrerupt-o.»” (Muslim)

 8. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), generozitatea şi nobleţea actelor sale faţă de soţii

Cu adevărat, a o hrăni pe soţia ta cu propria mână sau a îi da ei să bea din mâna ta nu este considerată a fi numai o faptă prin care să câştigi inima ei sau expresia unui bun comportament faţă de aceasta şi indiciul iubirii tale pentru ea, ci, mai mult decât atât, aceasta este o faptă de milostenie pentru care vei fi răsplătit de Allah. În acest mod, prin combinarea elementelor de religie şi a vieţii seculare, se perpetuează căldura sentimentelor, se reînnoieşte armonia, iar soţiile sale primesc în dar liniştea sufletului şi relaxarea minţii. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus lui Sa’ad ibn Abū Waqās (Allah să fie mulţumit de el!):

„Căută răsplata lui Allah chiar şi atunci când cheltui o anumită sumă pentru familia ta, pentru că El te va răsplăti, chiar dacă este vorba de puţină mâncare pe care o pui în gura soţiei tale.” (Bukhari şi Muslim)

 9. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi lipsa plictiselii în raport cu soţiile sale

Grija pentru sentimentele celorlalţi este un semn al purităţii sufletului şi al curăţeniei inimii. Profetul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era foarte sensibil şi atent cu privire la sentimentele soţiilor sale şi nu s-ar fi supărat pe ceea ce ele ar fi făcut în mod involuntar. Ammar ibn Yaser (Allah să fie mulţumit de el) a relatat că:

„Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) călătorea cu armata sa, iar ei s-au oprit pentru a se odihni peste noapte. Împreună cu ei se afla şi soţia sa, Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!), căreia i s-a rupt colierul din mărgele din Dhafar (un oraş iemenit), iar Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a oprit pe oameni acolo pentru a căuta colierul până ce s-a luminat de ziuă (Fajr) şi oamenii nu aveau cu ei apă (pentru a face abluţiunea). Abū Bakr s-a mâniat şi i-a spus: «I-ai ţinut pe oameni (din cauza ta) în acest loc şi ei nu au apă (pentru a face abluţiunea).» Atunci, Allah a Oferit permisiunea de a se face abluţiunea uscată, fără apă (taiyyammum), cu pământ uscat. Musulmanii s-au ridicat împreună cu Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi au lovit uşor pământul cu mâinile lor, apoi şi-au ridicat mâinile şi au scuturat din pământul care era pe ele, apoi şi-au şters cu mâinile feţele şi mâinile până la coate, din faţă şi din spate.” (Nasa’i)

 10. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), îngrijirea, parfumarea şi curăţirea sa pentru soţiile sale

Înfăţişarea plăcută şi un miros frumos aduc linişte sufletelor şi relaxează inimile şi, de asemenea, îi face pe ceilalţi să se simtă confortabil în prezenţa ta. ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a spus:

„Puteam vedea urmele sclipitoare ale parfumului în părul Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în vreme ce se afla în starea de Ihrām.”  (Nasa’i)

De asemenea, atunci când ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a fost întrebată:

„«Ce obişnuia să facă Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) prima dată atunci când intra la tine în casă?» Ea a răspuns: «Atunci când el intra în casă, prima dată folosea siwak-ul.”

Aceasta era natura Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), care era pur, curat şi manierat; el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), nici chiar atunci când mergea la somn, nu o făcea altfel decât în stare de puritate, efectuând abluţiunea înainte. Anas ibn Mālik (Allah să fie mulţumit de el!), care l-a servit pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) timp de zece ani, a relatat:

„Nu am mirosit vreodată vreun parfum de mosc sau de ambar mai plăcut decât mirosul Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) însuşi. Nici nu am atins vreodată ceva mai fin, precum brocartul sau mătasea, decât fineţea Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).” (Muslim)

 11. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi mărturisirea iubirii faţă de soţiile sale

Sfiala nu aduce cu ea decât ceea ce este bun, după cum ne-a înştiinţat Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), cu excepţia sfialei care ar putea fi un motiv pentru ca un musulman să piardă o parte a vieţii sale religioase sau a celei lumeşti.

Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să îşi mărturisească în mod deschis iubirea faţă de soţiile sale, pentru a îi încuraja astfel pe companionii săi (Allah să fie mulţumit de ei!) să îşi exprime în mod deschis iubirea pentru soţiile lor şi aceasta pentru ca iubirea să dăinuie şi pentru a se perpetua o bună relaţie între soţi. ʻAmr ibn Al-ʻĀs (Allah să fie mulţumit de el!) l-a întrebat pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!):

„«Care dintre oameni îţi este cel mai drag?» El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: «‘Aishah.» El (ʻAmr) a mai întrebat: «Şi dintre bărbaţi?» El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: «Tatăl ei.» Apoi el (ʻAmr) a întrebat: «Şi apoi cine?» Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a răspuns: «ʻOmar.» Apoi, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a menţionat alţi bărbaţi, iar el (ʻAmr) a tăcut, de teamă să nu îl amintească pe el printre ultimii.” (Bukhari)

 12. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi teama pentru siguranţa familiei sale

Teama se află în natura omului şi ea este o emoţie înnăscută şi normală atât timp cât nu se află dincolo de graniţele sale fireşti, întrucât ceea ce le depăşeşte poate deveni o boală. Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) se temea pentru siguranţa soţiilor sale şi le proteja, pentru ca niciun rău să nu le atingă. Anas ibn Mālik (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că:

„Mă aflam împreună cu Abū Talha şi cu Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Alături de el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), stând pe cămilă, se afla soţia sa, Safiyyah. La un moment dat, pe drum, cămila s-a împiedicat, iar Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi soţia sa au fost răsturnaţi. Abū Talha a descălecat de pe cămilă sa şi a venit la Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi a spus: «O, Profet al lui Allah, fie ca Allah să mă jertfească pe mine pentru tine! Ai păţit ceva?» Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: «Nu. Dar aveţi grijă de soţia mea.» Apoi, Abū Talha şi-a pus veşmântul său pe faţa lui (pentru a nu vedea ceva nepotrivit) şi s-a îndreptat în direcţia ei. El a acoperit-o cu veşmântul său, iar soţia Profetului s-a ridicat. Abū Talha a înhămat cămilele, iar Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a urcat pe ele.” (Bukhari)

 13. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi grija pentru apărarea soţiilor sale de pedeapsa din Viaţa de Apoi

Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) iubea ceea ce este bun pentru familia sa şi era foarte atent în sensul sporirii bunăstării acesteia şi, mai ales, cu privire la acele chestiuni care să le conducă spre obţinerea Mulţumirii Domnului tuturor lumilor, a apropierii de Paradis şi a depărtării de pedeapsa Focului, şi aceasta este şi izbânda despre care Allah Preaînaltul vorbeşte în versetul:

            „Fiecare suflet va gusta moartea, desigur voi veţi primi (întreaga) voastră răsplată în Ziua Învierii! Cel care va fi îndepărtat de Foc şi adus în Rai va fi izbânditor. Viaţa aceasta nu este decât plăcere amăgitoare.” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 3:185]

Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) îşi încuraja soţiile şi le îndruma către faptele ce atrag o răsplată măreaţă. Umm Salamah, soţia Profetului (Allah să fie mulţumit de ea!), a spus:

 „Într-o noapte, Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a trezit dintr-odată, îngrozit, şi a spus: «Subhan Allah (Slavă lui Allah)! Cât de Măreţ este Allah, care a trimis comori prin Mila şi Îndurarea Sa şi cât de multe ispite a trimis El! Cine le va trezi pe cele care dorm în aceste camere (soţiile sale) pentru a face rugăciunea de noapte?! Pentru că, cu adevărat, un om poate fi îmbrăcat (cu toate plăcerile) în această viaţă, însă în Viaţa de Apoi poate fi gol.»” (Bukhari)

 14. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi oprirea de la a le surprinde pe soţiile sale prin sosirea sa neaşteptată

Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ura lipsa de încredere şi gelozia care treceau dincolo de graniţele normalului şi îi plăcea să le vadă pe soţiile sale întotdeauna cu cea mai plăcută înfăţişare. Pentru aceasta şi în sensul conservării afecţiunii în relaţiile cu ele, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu obişnuia să le surprindă după o călătorie îndelungată şi stătea în obiceiul său să anunţe venirea sa, astfel încât soţiile sale să dispună de timpul necesar pentru a se înfrumuseţa, pentru a se îmbăia şi a se pregăti pentru întâmpinarea sa. Astfel, el îşi vedea întotdeauna soţiile în cea mai frumoasă înfăţişare, întărindu-se, astfel, mrejele afecţiunii. Jabir ibn ʻAbd Allah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că:

„Ne întorceam împreună cu Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) dintr-o călătorie, iar când ne-am apropiat noi să intrăm în (localitate) a spus: «Nu vă grăbiţi voi pentru a ajunge noi tocmai când se va lăsa noaptea şi astfel vom da noi răgaz celei nepieptănate (încă) să se pieptene şi să îndepărteze părul nedorit de pe corpul ei pe care nu le-au făcut atât timp cât soţul ei a fost absent.»” (Abu Dawud)

 15. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), generozitatea sa şi oferirea bunăstării pentru soţiile sale

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a îndemnat la generozitate şi dăruire, iar el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să le favorizeze pe soţiile sale în defavoarea sa şi să le dăruiască lor cele ce îi erau oferite lui. Şi cum altfel de vreme ce el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) este cel care a spus:

 „Dacă Allah l-a binecuvântat pe vreunul dintre voi cu bunăstare, atunci să înceapă prin împărţirea acestei bunăstări în primul rând între el şi familia sa.” (Tabarani, clasificat ca fiind sahih de către Albani)

Aceste cuvinte ale Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu erau doar nişte idealuri, nişte lucruri teoretice, ci chiar le punea în aplicare în viaţa sa de zi cu zi. Anas (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:

„Cu adevărat, Umm Salamah m-a trimis cu o tavă pe care se aflau curmale proaspete la Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), iar Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a început să le strângă cu mâna sa şi să trimită din ele la soţiile sale, apoi să strângă iar din ele şi să le trimită la soţiile sale (fără a mânca din ele, deşi), cu adevărat, avea el poftă de ele; şi tot astfel de mai multe ori.” (Ahmad)

 16. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi modestia în relaţia cu soţiile sale

Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Pe cel care se comportă într-o manieră modestă de dragul lui Allah, Allah îl va înălţa (...)” (Ibn Majah)

 Astfel le vorbea Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) companionilor săi şi obişnuia să pună aceasta în practică în relaţiile sale cu oamenii şi nu le priva de aceasta nici pe soţiile sale. Anas ibn Mālik (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

„Veneam împreună cu Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) din Khabīr la Medina şi împreună cu el se afla soţia sa, Safiyyah. L-am văzut eu pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) cum îngenunchia lângă cămila sa pentru ca Safiyyah să se poată urca pe genunchiul său şi să încalece apoi pe cămilă.” (Bukhari)

 17. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi iertarea greşelilor soţiilor sale

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) înţelegea sentimentele de gelozie ale soţiilor sale şi nu se mânia pe ele în momentele lor de gelozie. De asemenea, nu făcea o dramă din manifestarea acestor fapte, însă încerca să le aplaneze cu grijă, într-o modalitate care denota experienţă şi înţelepciune. Anas ibn Mālik (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

„Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) se afla la una dintre soţiile sale, timp în care o alta dintre mamele dreptcredincioşilor a trimis un vas cu mâncare. Atunci, cea în casa căreia se afla Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) l-a lovit peste mână pe servitorul (care purta vasul), iar vasul a căzut şi s-a spart. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a adunat cioburile, apoi a adunat mâncarea care se aflase în el şi a  spus: «Mama voastră a fost geloasă.» Apoi, el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a cerut servitorului să aştepte până ce a adus un alt vas de la cea în casa căreia se afla. El a trimis vasul bun la cea al cărei vas fusese spart şi l-a oprit pe cel spart în casa celei care îl spărsese.” (Bukhari)

 18. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi cunoaşterea trăirilor sufleteşti ale soţiilor sale

Nobleţea, sensibilitatea şi bunăvoinţa Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) îi deschideau o poartă către cunoaşterea sentimentelor şi simţămintelor soţiilor sale. Astfel, el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) răspundea la ceea ce era negativ dintre aceste sentimente cu iertare şi îndurare. ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a relatat că Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus:

„«Cu adevărat, eu ştiu când tu eşti mulţumită de mine şi (ştiu) când eşti mâniată pe mine.» ‘Aishah a întrebat: «Şi de unde ştii tu aceasta?» El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: «Atunci când eşti mulţumită de mine, tu spui: „(Jur) pe Domnul lui Mohammed!”, iar atunci când eşti supărată pe mine, tu spui: „(Jur) pe Domnul lui Ibrahīm (Avrām)!”» Ea a spus: «Într-adevăr, o, Trimis al lui Allah, însă, pe Allah, nu mă îndepărtez decât de numele tău.»” (Bukhari)

 19. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi dreptatea între soţiile sale

                Dreptatea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) între soţiile sale a fost una măreaţă, iar el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era drept cu ele în privinţa tuturor aspectelor, atât în călătorie, cât şi atunci când se afla în casa sa. ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a spus:

            „Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu obişnuia să ne favorizeze pe vreuna dintre noi în defavoarea celorlalte în privinţa împărţirii locuirii lui cu noi şi obişnuia ca în fiecare zi să treacă pe la fiecare dintre noi şi să se apropie de fiecare dintre noi, fără un contact efectiv, până când ajungea la cea al cărei rând era în acea zi şi apoi dormea la ea.” (Abu Dawud)

            Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu neglija nimic din ceea ce era drept, în virtutea dreptăţii pe care Allah a pus-o în natura sa, nefăcând aceasta nici chiar şi în momentele sale de boală. ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a spus:

„Cu adevărat, Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să întrebe în momentele bolii sale de care a şi murit: «Unde trebuie să fiu eu mâine? Unde trebuie să fiu eu mâine (al cui este rândul dintre soţii)?», dorind să fie ziua pentru a sta la ‘Aishah. Atunci, soţiile sale i-au permis să stea unde îşi dorea. Aşadar, a rămas el în casa ‘Aishei până ce a murit.” (Bukhari)

 Latura socială a Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)

 în relaţia cu soţiile sale

 1.  Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)  şi blândeţea faţă de soţiile sale

Anas (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Bunătatea nu se găseşte în orice, dar, adăugată, înfrumuseţează, iar dacă este retrasă din orice, urâţeşte.” (Muslim)

Acestea sunt nobilele îndemnuri profetice, prin care Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) îşi călăuzeşte comunitatea.

Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era blând şi îndurător în toate planurile, iar el iubea blândeţea şi îşi îndemna familia să facă la fel  şi niciodată nu le cerea soţiilor sale şi nici nu le obliga să facă ceva ce ar fi putut să fie o greutate pentru ele. ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a relatat că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus:

„O, ‘Aishah, fii blândă; căci atunci când Allah vrea binele unei case, face ca membrii săi să se trateze cu blândeţe.” (Al-Mundhiri)

 2. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi servirea soţiilor sale

Dintre nobilele calităţi ale Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) este şi aceea că el nu se simţea ruşinat să le servească pe soţiile sale şi să facă unele din treburile lor, pentru a le ajuta pe ele şi ca o îndurare pentru acestea. Odată, Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a fost întrebată:

„«Ce obişnuia să facă Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în casa sa?» Ea a răspuns: «El îşi repara încălţările şi făcea ceea ce face orice om în casa sa.»”

Într-o altă relatare, ea a spus: „Ce face fiecare dintre voi în casa sa: îşi repara încălţămintea, îşi cârpea veşmintele şi le cosea.” (Bukhari)

 3. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi autoservirea

Fiecare dintre noi avem nevoi personale, iar Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) îşi satisfăcea singur aceste nevoi, îndeplinindu-le pentru a uşura munca soţiilor sale şi pentru a le ajuta. ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a fost întrebată:

„«Ce obişnuia să facă Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în casa sa?» Ea a răspuns: «El era un om ca toţi ceilalţi oameni: îşi curăţa hainele, mulgea oile şi se servea pe sine însuşi.»” (Adh-Dhahabi)

 4. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi generozitatea în cheltuirea pentru soţiile sale

Dăruirea şi generozitatea sunt principii pe care Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le sădeşte în inimile celor ce îl urmează. El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Cu adevărat, Allah este Karīm (Generos) şi Iubeşte generozitatea şi Wahhāb (Dăruitor, Darnic) şi Iubeşte dărnicia.” (Tirmidhi)

Din această cauză, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să fie generos în cheltuielile pe care le făcea pentru soţiile sale şi nu se zgârcea în privinţa lor. El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Un ban pe care l-ai cheltuit pe Calea lui Allah, şi un ban pe care l-ai cheltuit pentru eliberarea unui sclav, şi un ban pe care l-ai oferit drept milostenie, şi un ban pe care l-ai cheltuit tu pentru familia ta, iar banii pe care i-ai cheltuit tu pentru familia ta sunt cel mai bine răsplătiţi.” (Muslim)

Mai mult decât atât, Profetul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a făcut din aceasta o obligaţie de bază a soţului faţă de soţia sa, atunci când a fost întrebat de unul dintre companionii săi:

„«O, Trimis al lui Allah, care este obligaţia unei persoane faţă de soţia sa?» El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: «Să o hrăneşti aşa cum şi tu te hrăneşti, şi să o îmbraci aşa cum şi tu te îmbraci, şi să nu o loveşti peste faţă, şi să nu o mustri sau să fii dur cu ea decât în interiorul casei (dacă situaţia este de aşa natură).” (Abu Dawud)

 5. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi oferirea confortului soţiilor sale

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a căutat întotdeauna să asigure confortul familiei sale şi a insistat în privinţa acestui fapt, mai ales în timpul călătoriilor, care presupun greutăţi şi oboseală. Din această cauză, Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) se temea ca ele să îndure astfel de încercări, fapt pentru care avea grijă de ele. Anas ibn Mālik (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că:

„Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) se afla în călătorie atunci când un tânăr băiat pe nume ‘Anjasha, care conducea cămilele, fredona o melodie (care le făcea pe acestea să păşească mai săltat). Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus lui: «Încet, o, ‘Anjasha! Conduci pocale (fragile de cristal)»” (Bukhari)

El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a cerut aceasta pentru că soţiile Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) se aflau în paldachinul aflat pe una dintre cămile şi, în timp ce acesta fredona cu o voce ridicată, cămilele începeau să meargă cu repeziciune, iar Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) se temea pentru soţiile sale.

 6. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi  iertarea abaterilor soţiilor sale

Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) accepta greşelile soţiilor sale cu inimă deschisă şi aversiunile lor cu bunăvoinţă. De asemenea, el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le răspundea cu iubire, le ierta pe ele şi le arăta îndurare, atâta timp cât acestea nu ieşeau din limitele trasate de Legislaţia islamică. El nu se mânia, ci le arăta doar răbdare. ʻOmar ibn al-Khattāb (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

„Noi şi cu cei din neamul Quraiş eram stăpâni peste femeile noastre şi, când am venit la Ansari, şi ei erau un neam de bărbaţi pe care îi conduceau soţiile lor, iar femeile noastre au început să împrumute din obiceiurile femeilor Ansarilor. (Odată) am ţipat, mâniat, la soţia mea, iar ea mi-a răspuns. Eu am refuzat să accept aşa ceva. Ea mi-a spus: «Dar de ce nu accepţi tu acest lucru?! Pe Allah, soţiile Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) îl contrazic pe el, iar unele dintre ele îl lasă pe el singur de noaptea până dimineaţa.» Aceasta m-a supărat foarte tare şi i-am spus: «Cu adevărat, aceea dintre ele care a făcut aceasta este pierdută.» După aceea, m-am îmbrăcat şi am mers la Hafsa (soţia Profetului şi fiica lui ʻOmar) şi i-am spus: «O, Hafsa, vreuna dintre voi se mâniază pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi nu vorbeşte cu el de seara până dimineaţa?» Ea mi-a răspuns: «Da.» Eu am spus: «Cu adevărat, ea a fost în eroare şi a pierdut; oare ţi-ai dori tu să se Mânieze Allah din cauza mâniei Trimisului Său (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi să fii tu pierdută? Nu cere tu multe de la Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), nu îi replica tu lui întru nimic, nu îl părăsi tu pe el (în supărarea ta) şi renunţă la capriciile tale.»” (Bukhari)

 7. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi îndeplinirea dorinţelor soţiilor sale

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) răspundea imediat dorinţelor soţiilor sale şi avea grijă să le aducă întotdeauna fericirea acestora. ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) i s-a adresat Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi i-a spus:

„«O, Trimis al lui Allah, toate soţiile tale au o kunya (o poreclă, o denumire) în afară de mine.» Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus: «Numeşte-te tu după fiul tău, ʻAbd Allah (adică ʻAbd Allah ibn Zubaīr, fiul surorii sale, Asma’ bint Abū Bakr), eşti tu Umm ʻAbd Allah (adică mama lui ʻAbd Allah).» Şi aşa a fost numită ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) până ce a murit ea, deşi nu a născut niciodată.” (Abu Dawud)

 8. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi îngrijirea lui de către soţiile sale

Omul are nevoie de cineva care să aibă grijă de el, pentru care să se simtă important şi care să se ocupe de îngrijirea lui în momentele de sănătate, dar, mai ales, în acelea de boală şi de slăbiciune, atunci când se află în şi mai multă nevoie. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu ignora acest aspect şi avea grijă de aceasta în situaţiile de boală ale soţiilor sale şi avea grijă să le facă pe ele să se simtă bine şi le ridica moralul. ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a spus:

„Dacă vreuna dintre soţiile sale se îmbolnăvea, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să citească suflând uşor peste ele ultimele capitole din Nobilul Coran (al-mu’auidzat). Atunci când Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a îmbolnăvit de boala de care a şi murit, obişnuiam să suflu peste el şi să îl ating cu propria-i mână, întrucât era ea mult mai binecuvântată decât mâna mea.” (Muslim)

 9. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi grija pentru nevoile soţiilor sale

Deşi era preocupat de o mulţime de ocupaţii şi de responsabilităţi cu privire la comunitatea sa, Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) acorda un timp deosebit de mare soţiilor sale, pe care nu le-a neglijat niciodată şi nici nu s-a preocupat de altceva în defavoarea lor. ʻOmar ibn al-Khattāb (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că:

„Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să stea împreună cu companionii săi după rugăciunea de Fajr până la răsăritul Soarelui, apoi o vizita pe fiecare dintre soţiile sale, o saluta şi făcea rugi pentru ea, apoi rămânea la cea al cărei rând era în acea zi.” (Baiyhaqi)

 10. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi cererea sfatului de la soţiile sale

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) se conducea după modelul cererii părerii celorlalţi (al companionilor şi al soţiilor sale), atât în chestiuni de ordin general, cât şi personal, iar el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să ceară părerea soţiilor sale şi să tragă foloase din opiniile şi din punctele de vedere ale acestora. El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le cerea părerea chiar şi în chestiuni legate de comunitatea islamică, putând, prin intermediul lor, să cântărească ceea ce era cel mai potrivit să fie ales înainte de a lua o decizie.

 ‘Aruah ibn Zubaiīr a relatat de la Marwan ibn Hakīm, care a relatat că Al-Miswar ibn Makhramah i-a spus:

„Atunci când Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a terminat de scris însemnarea (înţelegerea de la Al-Hudaibiyah, unde necredincioşii puseseră o serie de condiţii crâncene pentru musulmani), el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «O, voi, oameni, ridicaţi-vă, sacrificaţi animalele voastre şi radeţi-vă capetele!» Jur pe Allah că nu s-a ridicat niciun bărbat din cauza mâniei care se afla în inimile lor (din cauza faptului că nu vor putea pătrunde în Mecca, din cauza condiţiilor impuse de cei din neamul Quraiş). Atunci, Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «O, voi, oameni, ridicaţi-vă, sacrificaţi animalele voastre şi radeţi-vă capetele!» Jur pe Allah că nu s-a ridicat niciun om; şi a spus-o şi a treia oară, şi nu s-a ridicat niciun om. După aceasta, Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a ridicat şi a mers la Umm Salamah şi a spus: «O, Umm Salamah, ce părere ai tu despre aceşti oameni cărora le-am poruncit eu ceva, însă ei nu au făcut ceea ce le-am cerut?» Ea i-a răspuns: «O, Trimis al lui Allah! Nu îi judeca tu pe ei, căci, cu adevărat, în inimile lor s-a strecurat un lucru măreţ (furia) din cauza a ceea ce au văzut. De aceea, mergi tu la ei, o, Trimis al lui Allah! Şi nu vorbi tu cu niciun om până ce nu va sosi animalul tău de sacrificiu şi sacrifică-l tu, şi rade tu capul tău, căci, cu adevărat, dacă oamenii te vor vedea pe tine că ai făcut aceasta, vor face şi ei asemenea celor pe care le-ai făcut tu.» Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a ieşit de la ea şi nu a vorbit cu nimeni până ce nu a venit animalul lui de sacrificiu şi l-a sacrificat, apoi şi-a ras părul. Atunci când oamenii au văzut că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a făcut aceasta, s-au ridicat şi şi-au sacrificat animalele lor de sacrificiu şi şi-au ras capul unii dintre ei, iar alţii şi-au tăiat doar părul. Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «O, Allah, iartă-le celor ce şi-au ras părul lor!», iar ei au spus: «O, Trimis al lui Allah, şi cei care doar şi-au tăiat părul?» Şi Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a repetat (ceea ce spusese) de trei ori, iar a treia oară a spus: «(...) şi pe cei care doar şi-au tăiat părul!»” (Ibn ʻAbd al-Bari)

 11. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi cererea permisiunii soţiilor sale

Allah Cel Atotputernic spune: „Şi cu adevărat tu (o, Mohammed) ai un înalt caracter moral!” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 68:4]

Una dintre cel mai măreţe şi înalte calităţi morale ale Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) este şi aceea că nu a fost niciodată nedrept cu soţiile sale, nici chiar atunci când era bolnav. ʻAishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a spus:

„Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le-a trimis tuturor soţiilor sale (următorul mesaj) în timpul ultimei sale boli: «Nu vă pot vizita pe voi toate, aşa cum obişnuiam, (de aceea) vă cer vouă permisiunea de a dormi la ‘Aishah.» Celelalte soţii ale sale au acceptat şi i-au permis lui să stea la ea.” (Abu Dawud)

 12. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi dragostea sa pentru a le face fericite pe soţiile sale

Cu adevărat, islamul încurajează obţinerea fericirii şi a mulţumirii oamenilor este o cerinţă şi cu atât mai mult în cazul rudelor apropiate. ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a spus:

„Atunci când am văzut bunătatea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-am spus lui: «O, Trimis al lui Allah, roagă-te pentru mine!» El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «O, Allah, iartă-i ‘Aishei, păcatele pe care le-a făcut, precum şi păcatele care vor veni, păcatele pe care le-a făcut într-ascuns şi păcatele pe care le-a făcut în mod deschis.» Atunci, eu am râs până ce mi-a căzut capul în poală de râs. Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) m-a întrebat: «Oare te bucură pe tine ruga mea?» Am răspuns: “«Cum ar putea să nu mă bucure ruga ta?» El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Jur pe Allah ca aceasta este ruga pe care o invoc pentru comunitatea mea după fiecare rugăciune.»” (Al-Haithami)

 13. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi corectarea greşelilor soţiilor sale

Deşi Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) se comporta într-o manieră blândă, nobilă şi înţeleaptă cu soţiile sale, la fel se întâmpla şi atunci când dorea să le corecteze. ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a spus:

„«De ajuns cu Safiyyah!» (indicând cu degetele că aceasta ar fi scundă). Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Cu adevărat, tu ai spus un cuvânt care, dacă ar fi aruncat în apa mării, ar murdări-o toată.»” (Abu Dawud)

 14. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi acceptarea scuzelor soţiilor sale

Din înţelepciunea sa (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) decurge şi aceea că punea totul la locul potrivit şi se raporta la fiecare situaţie specific naturii acesteia şi ştia cum să stăpânească mânia soţiilor sale şi să le readucă echilibrul şi liniştirea lor. ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a relatat:

„Obişnuiam ca atunci când mă înfuriam să îmi scarpin nasul. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) îmi mângâia nasul şi spunea: «O, ‘Aiyush (diminutiv al numelui de ‘Aisha), spune: „O, Allah, Domn al lui Mohammed, iartă-mi mie păcatele mele, alungă răutatea inimii mele şi păzeşte-mă pe mine de rătăcirea ispitelor!”»” (As-Sueity)

 15. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi frumuseţea modalităţii rezolvării problemelor ivite

Modalitatea specifică Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era aceea de a rezolva şi a trata problemele care se iveau conform reglementărilor islamice, care ofereau tuturor propriile drepturi şi obişnuia să discute cu soţiile sale cu înţelepciune şi într-o modalitate logică şi raţională, care să poată rezolva problemele ivite. Anas ibn Mālik (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:

 „Atunci când Safiyyah a aflat că Hafsa a numit-o fiică de evreu, a început să plângă. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a văzut-o plângând şi a întrebat-o: «De ce plângi?» Ea a răspuns: «Hafsa a spus despre mine că sunt fiică de evreu.» Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus: «Cu adevărat, tu eşti fiica unui profet (Hārūn), şi unchiul tău a fost, de asemenea, profet (Moise), şi tu eşti căsătorită cu un profet (Mohammed). Atunci, cu ce este ea mai bună decât tine?» Apoi, el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Teme-te de Allah, Hafsa!»” (Tirmidhi)

 16. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi acceptarea scuzelor pe care le aveau soţiile sale

Este normal ca greşelile să se ivească, mai ales în cazul celor cu care trăieşti zi de zi, iar acceptarea scuzelor acestora este indiciul bunătăţii inimii şi al purităţii sinelui. Şi oare cine are un suflet mai curat decât Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)?! ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a relatat:

„Odată, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) mă aştepta pe mine, însă am întârziat. Atunci când am ajuns, el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) m-a întrebat: «Ce te-a făcut pe tine să întârzii?”» Am răspuns: «O, Trimis al lui Allah, am ascultat eu un bărbat recitând din Coran. Niciodată în viaţa mea nu am auzit o voce mai bună decât aceasta.» Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a ridicat şi a mers şi l-a ascultat pe el îndelung. Apoi, când s-a întors, a spus: «Acesta este Salīm, care a fost sclavul lui Abū Hudaifah. Slavă lui Allah, care a făcut ca în comunitatea mea să existe (oameni) asemenea lui!»” (Abu Dawud)

 17. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi oferirea fericirii soţiilor sale

            Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să le spună soţiilor sale ceea ce le aducea bucuria în inimi şi liniştea sufletească. ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a fost întrebată de către Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!):

            „«Oare nu eşti tu mulţumită că eşti soţia mea, atât în această viaţă, cât şi în Viaţa de Apoi?» ‘Aishah a spus: «Ba da, pe Allah!» Atunci, Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus: «Aşadar, tu eşti soţia mea, atât în această viaţă, cât şi în Viaţa de Apoi!»” (Abu Dawud)

           18. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi gentileţea sa în relaţionarea cu soţiile sale

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să relaţioneze cu cei ce îl înconjurau în cea mai nobilă şi manierată modalitate şi în cel mai complet mod cu putinţă, după cum l-a descris pe el Domnul său spunând: „Şi cu adevărat tu (o, Mohammed) ai un înalt caracter moral!” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 68:4]

            El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le oferea soţiilor sale cea mai mare parte din aceste nobile calităţi. ‘Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a descris modul de comportament al Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) cu soţiile sale după cum urmează: 

            „Atunci când rămânea singur cu soţiile sale, el era cel mai blând om, şi cel mai nobil, binevoitor şi zâmbitor.” (As-Sueity)

           19. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi natura sa iertătoare în relaţia cu soţiile sale

            Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era un bărbat deschis şi iertător în toate aspectele. El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) accepta greşelile, chiar şi dacă acestea erau intenţionate şi, mai mult decât atât, el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să le găsească lor scuze, indiferent dacă acestora li se dădea curs de către companionii săi sau de către duşmanii săi.

            În momentul recâştigării Meccăi (când musulmanii au izbândit asupra necredincioşilor), de unde fuseseră alungaţi în trecut, timp în care companionii au fost torturaţi şi chiar ucişi de către locuitori, el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le-a spus lor:  

            „«Ce credeţi voi că vă voi face eu acum?» Ei au răspuns: «Tu eşti un frate nobil şi fiul unui frate nobil.» (Profetul - Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Plecaţi, căci sunteţi voi liberi!»” (Baiyhaqi)

            Deşi aceasta era o ocazie de a se răzbuna pe ei şi de a îi face să plătească pentru tot ceea ce pătimiseră, atât el, cât şi companionii săi, caracterul său măreţ şi nobleţea l-au oprit să facă aceasta.

            „Şi soţiile sale se bucurau de o şi mai mare îndurare şi iertare din partea lui (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Atunci când Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să vină la ele, el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le spunea: «Oare aveţi voi ceva de mâncare?!», iar ele răspundeau: «Nu.» Atunci el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) spunea: «Atunci, cu adevărat voi posti eu.»” (Nasa’i)

            El nici nu le mustra şi nici nu folosea cuvinte aspre, ci, prin răspunsul său, el includea toleranţa şi acceptarea justificării lor în cel mai bun mod cu putinţă.

 Concluzii

            În islam, relaţia dintre un bărbat şi o femeie este construită pe iubire, respect reciproc, îndurare şi apreciere. Iubirea arătată femeii ca soţie, mila şi bunătatea arătate ei ca fiică şi aprecierea şi respectarea ei ca mamă, toate acestea aparţin islamului.

            În islam, nu există conflictul dintre bărbat şi femeie („războiul dintre sexe”) întrucât islamul oferă înţelegerea faptului că fiecare dintre ei a fost creat în completarea celuilalt şi că fiecare dintre ei are calităţi şi trăsături diferite de ale celuilalt, iar calităţile ce îi lipsesc bărbatului sunt completate de femeie, în vreme ce calităţile ce îi lipsesc femeii sunt completate de bărbat. În virtutea acestui fapt, islamul i-a impus femeii anumite prescripţii religioase şi sociale în conformitate cu natura sa fizică şi emoţională, la fel cum i-a impus şi bărbatului.  Astfel, prin intermediul acestui echilibru pe care islamul l-a prescris acestora se obţine armonia şi liniştea sufletească, precum şi pacea şi iubirea dintre ei. Allah Preaînaltul spune:

            „Şi Allah v-a făcut soaţe din voi înşivă şi v-a dat El vouă de la femeile voastre fii şi nepoţi şi v-a dat spre hrană din cele bune. Şi iată cum cred ei în deşertăciune şi nu cred în Binefacerea lui Allah!” [Traducerea sensurilor Coranului cel Sfânt, 16:72]

            De aceea, atunci când femeii i se permit anumite lucruri şi i se interzic bărbatului, sau, dimpotrivă, i se permit bărbatului anumite lucruri şi i se interzic femeii, islamul se bazează pe conformaţia naturală înnăscută fizică şi psihică a acestora. Ar fi astfel o nedreptate să i se impună unei persoane, indiferent de sexul acesteia, ceea ce se află dincolo de capacităţile acesteia, dincolo de puterea ei.

            Acesta este romantismul nostru... romantism manifestat faţă de soţiile noastre, pe care l-am absorbit de la modelul nostru care trebuie – Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), cel care ne-a prescris nouă comportamentul nobil cu oamenii în general şi cu soţiile noastre în special, cu un bun profit şi o răsplată pe măsură; şi care a făcut ca fiecărui comportament rău cu oamenii, în general, şi cu soţiile, în special, să-i fie destinat ceea ce este rău şi pedeapsa.

            Acesta este romantismul islamic... aplicat în viaţa practică, de zi de zi, şi nu doar cerneală mâzgălită pe hârtie şi valori sterpe, aşa cum găsim în poveştile de dragoste imaginare, departe de aplicarea lor practică şi concretă.

            Şi spune-mi tu acum cu sinceritate... oare tu ai urmat acelaşi comportament nobil în relaţia ta cu soţia ta, aşa cum îi era specific Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)?!

            Cu adevărat, urmarea exemplului său (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) este garanţia rezolvării problemelor de cuplu provocate, în special, de faptul că cei doi soţi nu cunosc fiecare în parte drepturile celuilalt. Islamul a evidenţiat aceste drepturi şi a făcut ca nerespectarea acestora să fie considerată a fi un păcat şi să atragă cu sine pedeapsa, în vreme ce împlinirea lor reprezintă urmarea Prescripţiilor lui Allah şi atrag Îndurarea şi Iertarea Lui.

            Referitor la cele ce se întâmplă astăzi în lume, precum şi între unii musulmani, în ceea ce priveşte problemele existente în familiile lor, acestea nu sunt decât consecinţa neurmării modelului acestui nobil Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi a nerespectării îndemnurilor sale.

            Acesta este romantismul islamic perfect şi comportamentul nobil ce trebuie aplicat tuturor oamenilor care te înconjoară.

Slavă lui Allah, Domnul tuturor lumilor,  şi pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra Profetului Mohammed, asupra familiei sale şi companionilor săi! Amin!