Interpretarea sensurilor ultimei zecimi a Coranului cel Nobil

 58. Surat Al-Mujadilah (Femeia care discută)

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

1. Cu adevărat, Allah a auzit vorbele aceleia (Khaulah, fiica lui Tha‘labah), care discută cu tine (o, Mohammed) cu privire la soţul ei (Aus, fiul lui As-Samit, care i-a spus ei: „Tu eşti pentru mine asemeni spatelui mamei mele.”, semnificând: „Îmi este interzis să mă mai apropii de tine.” Acest lucru a reprezentat, într-un fel, un divorţ, numit az-zihar, lucru extrem de obişnuit pentru arabii de dinainte de Profeţia lui Mohammed. Însă, după un astfel de „divorţ”, femeile nu aveau libertate şi nu se puteau căsători cu altcineva.) şi care Îi spune durerile sale (rugându-se) lui Allah. Şi Allah Aude discuția (şi argumentele) dintre voi doi. Cu adevărat, Allah este Samīʻ (Cel care Aude totul) (și) Basīr (Atoatevăzător).

2. Aceia dintre voi care fac ca soţiile lor să nu mai fie permise pentru ei prin az-zihar (numindu-le „mamele lor”) –  ele (soţiile) nu sunt (cu adevărat) mamele lor. Mamele lor nu sunt decât cele care i-au adus pe lume (și nimeni nu le poate înlocui). Şi, cu adevărat, ei rostesc vorbe munkar (rele,respinse şi interzise) şi mincinoase. Și, cu adevărat, Allah este ʻAfūw (Atoateiertător), Ghafūr (Prea Iertător).

3. Şi aceia care le fac pe soţiile lor interzise pentru ei prin az-zihar şi apoi vor să revină asupra celor pe care le-au spus (adică să se atingă din nou de soţiile lor) atunci (ispăşirea, în limba arabă kaffara, pentru aceasta este) să elibereze un sclav înainte de a se mai atinge unul de celălalt. Aceasta (ispăşirea) este o prevenire pentru voi (pentru a nu repeta astfel de faptă rea). Şi Allah este Bineştiutor a ceea ce faceţi voi!

4. Şi acela care nu găseşte (un sclav pe care să îl elibereze sau banii pentru a elibera un sclav) trebuie să postească două luni consecutiv înainte de a se atinge unul de altul. Și acela care nu poate face acest lucru (adică să postească), trebuie să hrănească şaizeci de miskin (persoane nevoiaşe). Aceasta pentru ca voi să credeţi (să vă perfecționați credinţa) în Allah şi în Mesagerul Său (să faceţi ceea ce Allah v-a Poruncit, să îl urmaţi  pe Mesagerul Său  şi să nu mai faceţi acel păcat altădată). Acestea sunt limitele impuse de Allah. Şi pentru necredincioşi (cei care refuză să asculte de ceea ce Allah a Poruncit) este un chin dureros.

5. Cu adevărat, cei care I se împotrivesc lui Allah (încălcând Poruncile şi Legile Sale, urmând alte legi şi arătând dușmănie față de El) şi (care se împotrivesc, de asemenea) Mesagerului Său vor fi dezonorați (şi umiliţi) la fel cum şi cei de dinaintea lor (dintre popoarele predecesoare) au fost dezonoraţi (şi umiliţi). Şi Noi am trimis ayat (dovezi, evidenţe, versete, lecţii, semne, revelaţii etc., pentru a demonstra că Legile lui Allah reprezintă adevărul) limpezi. Şi pentru necredincioşi (cei care nu cred în aceste ayat) este un chin umilitor,

6. În Ziua în care Allah îi va readuce pe ei toţi la viaţă (adică în Ziua Judecăţii) şi le va vesti lor ceea ce au făcut (faptele bune şi rele). Allah le-a înregistrat (în Cartea faptelor lor bune şi rele), în timp ce ei le-au uitat. Şi Allah este Martor peste toate lucrurile (nimic nu Îi este ascuns Lui).

7. Oare nu ai văzut tu că Allah ştie tot ceea ce se află în Ceruri şi tot ceea ce se află pe Pământ? Nu există nicio najwa (discuţie în taină, secretă) între trei (oameni) fără ca El (Allah) să fie al Patrulea (cu Ştiinţa Sa) şi nici (o najwa) între cinci fără ca El să fie al Şaselea (cu Ştiinţa Sa) şi (nicio najwa) între mai mult sau mai puţin de atât fără ca El să nu fie împreună cu ei (cu Ştiinţa Sa), oriunde s-ar afla ei. Apoi, în Ziua Învierii, El le va vesti lor ceea ce ei au făcut (faptele bune şi rele). Cu adevărat, Allah este ‘Alīm (Atoatecunoscător, Omniscient) al tuturor lucrurilor.

8. Oare nu i-ai văzut tu (o, Profetule) pe aceia (evreii) cărora le-a fost interzisă (şi au fost avertizaţi cu privire la aceasta) an-najwa (discuţia în privat, un act pe care evreii obişnuiau să îl facă: atunci când observau un musulman trecând pe lângă ei, începeau să discute în taină în timp ce îl priveau pe acesta, făcându-şi cu ochiul unul altuia, ca şi cum l-ar fi bârfit, fapt care îl făcea pe acel musulman să se simtă prost sau să creadă că unul dintre musulmani a suferit vreo nenorocire, iar evreii nu vor să îi spună. Musulmanii au mers la Profet şi i s-au plâns cu privire la aceasta. El i-a avertizat pe evrei şi le-a interzis să mai facă acest lucru.) cum se întorc ei  apoi la ceea ce le-a fost oprit (şi despre care au fost avertizaţi) şi discută între ei (an-najwa) cu păcat, agresiune şi nesupunere faţă de Mesager (Mohammed)? Şi atunci când vin la tine, te salută cu vorbe cu care nu te salută Allah (atunci când evreii mergeau să îl vadă pe Profet, ei îl salutau spunând: „As-Sam‘Aleikum!”, ceea ce înseamnă: „Moartea fie asupra voastră!”, în loc să folosească salutul islamic: „As-salām ‘Aleikum!”, care înseamnă: „Pacea fie asupra voastră!”) şi vorbesc între ei (sau în sinea lor): „De ce nu ne pedepseşte Allah pentru ceea ce spunem (dacă Mohammed este cu adevărat Profet)?” (Însă răspunsul lui Allah la aceasta este:) „Iadul va fi de ajuns pentru ei şi vor arde în el şi, cu adevărat, cea mai rea este această destinaţie!

9. O, voi, cei care credeţi! Atunci când vorbiţi în privat, nu discutaţi cu păcat, agresiune şi nesupunere faţă de Mesager, ci discutaţi (numai) în al-birr (dreptate) şi at-taqwa (evlavie şi pietate) şi temeţi-vă de Allah, la Care veţi fi adunaţi (în Ziua Învierii)!

10. De fapt, an-najwa (discuţia în privat – cu un sens rău, semnificând cu păcat, agresiune etc.) este numai de la Şeitan (Satana) (adică  este dintre şoaptele Satanei), pentru a le provoca mâhnire credincioşilor, însă el nu le poate pricinui niciun rău fără de Voia lui Allah. Şi în Allah să se încreadă dreptcredincioşii!

11. O, voi, cei care credeţi! Când vi se cere să faceţi loc în adunări, atunci (răspândiţi-vă şi) faceţi loc. Allah vă va da vouă un loc (mare, prin Mila Sa, acesta fiind Paradisul sau orice lucru bun). Şi când vi se spune să vă ridicaţi (pentru rugăciune sau pentru a face fapte bune), atunci ridicaţi-vă. Allah îi va ridica în rang pe aceia dintre voi care cred şi pe aceia cărora li s-a dat ştiinţa. Şi Allah este Bineştiutor a ceea ce faceţi voi!

12. O, voi cei care credeţi! Atunci când voi (doriţi să) îi cereţi sfatul Mesagerului (Mohammed, pe orice temă) în privat (în mod confidenţial), oferiţi ceva drept caritate (celor săraci) înainte de a cere sfatul în privat. Aceasta este mai bine (şi vă va aduce bine şi răsplată) şi mai curat pentru voi (vă va curăţa sufletele de păcate). Însă dacă nu găsiţi nimic (să oferiţi drept milostenie), atunci cu adevărat Allah este Ghafūr (Prea Iertător), Rahīm (Prea Îndurător).

13. Oare vă temeţi (de sărăcie) să daţi milostenie înainte de a cere sfatul în privat (Profetului)? Dacă nu aţi făcut-o şi Allah v-a iertat pe voi, atunci (cel puţin) împliniţi as-salāh (rugăciunea) şi daţi az-zakāh (caritatea anuală obligatorie) şi supuneţi-vă lui Allah şi Mesagerului Său (adică faceţi tot ceea ce Allah şi Mesagerul Său v-au poruncit să faceţi), iar Allah este Bineştiutor a ceea ce faceţi voi.

14. Oare nu i-ai văzut (o, Mohammed) pe aceia (ipocriţii) care au luat ca ’aulia’ (prieteni, protectori etc.) un neam (evreii) asupra căruia este Mânia lui Allah (acest fapt se referă la un grup de ipocriţi care a pretins că sunt musulmani în timp ce transmiteau secretele credincioșilor evreilor)? Ei nu sunt nici dintre voi (dintre musulmani), nici dintre ei (evrei) şi ei jură cu minciună (că ei ar fi musulmani şi cred în tine ca Profet) în timp ce ei ştiu (că mint în jurământul lor).

15. Allah a pregătit pentru ei un chin aspru. Rău lucru este într-adevăr acesta pe care îl fac ei (ipocrizia lor, înşelătoria lor faţă de musulmani, ajutându-i şi sfătuindu-i pe evrei împotriva musulmanilor şi jurând fals)!

16. Ei au făcut din jurămintele lor (false) o pavăză (pentru acţiunile lor rele). Astfel, ei i-au împiedicat (pe oameni) de la Calea lui Allah (Islamul): aşadar, ei vor avea parte de un chin umilitor.

17. Averile şi copiii lor nu le vor fi de niciun folos împotriva (Pedepsei) lui Allah. Aceştia vor fi locuitorii Focului, ei vor locui acolo veşnic.

18. În Ziua când Allah îi va învia pe ei toţi (pentru judecata lor), atunci ei vor jura faţă de El (că ei au fost credincioşi), aşa cum au jurat şi faţă de voi (o, musulmani). Şi ei cred că au ceva (pe care să se bazeze) (ei își asumă că minciunile lor vor fi crezute şi că vor putea să îşi ascundă nedreptăţile, la fel cum au făcut şi în viaţa pământească). Însă, cu adevărat, ei sunt mincinoşi!

19. Şeitan (Satana) a pus stăpânire pe ei. Așadar, el i-a făcut pe ei să uite de dhikr Allah (pomenirea lui Allah). Aceştia sunt ceata lui Şeitan (Satana). Cu adevărat, aceasta este ceata lui Şeitan (Satana, cei care îl urmează), aceia vor fi cei învinși!

20. Aceia care I se împotrivesc lui Allah (încalcă Poruncile şi Legile Sale, arătând duşmănie faţă de El) şi Mesagerului Său (Mohammed), vor fi dintre cei mai umiliţi (atât în această viaţă, cât şi în Viaţa de Apoi).

21. Allah a Scris (adică a Hotărât) (în Al-Lauh Al-Mahfuz – Tablele păstrate): „Cu adevărat, Eu şi cu Mesagerii Mei vom învinge!” Cu adevărat, Allah este Qawiy (Omnipotent), ‘Azīz (Invincibil, Atotputernic).

22. Nu vei afla (o, Mohammed) un neam de oameni care crede în Allah şi în Ziua Judecăţii, simțind afecțiune (iubindu-i sau luându-i ca ’aulia’ – prieteni, protectori) față de cei care I se împotrivesc lui Allah (care arată duşmănie faţă de El şi faţă de Religia Sa, care Îi încalcă Poruncile şi Legile) şi Mesagerului Său (aici nu se face referire la nemusulmani, ci la acele persoane care arată duşmănie faţă de Allah, de Religia Sa şi de Mesagerii Săi), chiar dacă ar fi părinţii lor, fiii lor, fraţii lor sau rudele lor (dintre oameni). Pentru aceştia, El a scris credinţa în inimile lor şi i-a întărit pe ei cu rûh (spirit) de la Sine (călăuzire şi victorie împotriva duşmanilor din viaţa lumească) şi (în Viaţa de Apoi). El îi va primi în Grădini (Paradisul) pe sub care curg râuri şi veşnic vor rămâne în ele. Allah este Mulţumit de ei (Allah este Satisfăcut de ei, îi iubeşte, îi iartă, le acceptă faptele bune şi nu se va Mânia niciodată pe ei) şi ei sunt mulţumiţi de El (mulţumiţi cu tot ceea ce El le-a oferit). Ei sunt ceata lui Allah. Cu adevărat, ceata lui Allah este aceea care va fi învingătoare.

 59. Surat Al-Hashr (Pribegia)

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

1. Toate cele din Ceruri şi toate cele de pe Pământ Îl slăvesc pe Allah (ele slăvesc Numele lui Allah, folosind cuvinte care neagă orice imperfecţiune a Sa). Şi El este Al-‘Azīz (Invincibilul, Cel Atotputernic), Al-Hakīm (Preaînţelept în Judecata Sa, în Legislaţia Sa, în Stăpânirea Sa etc.).

2. El este Cel care i-a scos pe cei care nu au crezut dintre oamenii Scripturii din casele lor la prima pribegie (referire la evreii care făceau parte din Banu An-Nadhir, care au încălcat tratatul de pace pe care îl aveau cu Profetul, încercând să îl ucidă, aliindu-se cu păgânii împotriva musulmanilor). Nu aţi crezut (o, voi, musulmani) că vor ieşi (din casele lor, din cauza puterii lor). Şi ei au crezut că fortăreţele lor îi vor apăra de Allah! Însă Mânia lui Allah i-a ajuns de unde ei nu se aşteptau şi El a aruncat spaima în inimile lor, astfel încât ei şi-au dărâmat casele cu propriile mâini (deoarece Profetul i-a permis fiecăruia să ia cu el doar ceea ce cămila sa putea căra) şi cu mâinile dreptcredincioşilor. De aceea, trageţi învăţăminte (aceasta este o avertizare), o, voi, cei care aveţi ochi (să vedeţi)!

3. Şi dacă Allah nu ar fi Scris (Hotărât) pribegia pentru ei, El i-ar fi pedepsit pe ei cu siguranţă în această lume; iar în Viaţa de Apoi ar fi avut ei parte de chinul Focului.

4. Aceasta pentru că ei li s-au împotrivit (cu duşmănie) lui Allah şi Mesagerului Său (ei au încălcat Poruncile şi Legile Sale, luptând împotriva lui Allah şi a Mesagerului Său).Iar acela care se împotrivește lui Allah, cu adevărat, (să ştie că) Allah este Aspru la pedeapsă.

5. Orice aţi tăiat voi (o, musulmani) de la un palmier (al duşmanilor) sau l-aţi lăsat în picioare pe rădăcinile sale (deoarece evreii au aruncat cu săgeţi şi pietre din vârful cetăţilor lor, iar palmierii din grădinile lor i-au ajutat să facă aceasta) a fost prin Voia lui Allah şi ca să îi acopere de ruşine pe fasiqin (aceia care au deviat de la Calea lui Allah, păcătoşii, cei care persistă în păcat).

6. Şi ceea ce Allah a oferit ca pradă (al-fai’, ceea ce înseamnă prada obţinută fără a exista vreo luptă) Mesagerului Său (Mohammed) de la ei (adică tot ceea ce evreii din Banu an-Nadhir au lăsat în urmă şi nu au luat cu ei după asediul musulmanilor) – voi (o, musulmani), nu le-aţi obţinut călare pe cai sau pe cămile (nu aţi luat parte la expediţie, adică le-aţi obţinut  fără a lua parte la nicio bătălie). Însă, Allah îi trimite pe Mesagerii Săi, oferindu-le putere asupra celor cărora El Voieşte (astfel încât ei vor învinge pe oricine Allah va Voi). Şi Allah este cu Putere peste toate lucrurile.

7. Ceea ce Allah i-a dăruit Mesagerului Său ca pradă (al-fai’) de la locuitorii cetăţilor le aparţine lui Allah, Mesagerului Său (ca să o cheltuiască în beneficiul musulmanilor), rudelor (rudele Mesagerului, aparţinând triburilor Banu Hashim şi Banu Al-Muttalib, cărora Profetul le-a interzis să accepte Zakāh), orfanilor, al-masakin (sărmanilor) şi călătorului (care este străin şi a rămas fără bani); aceasta pentru ca prada să să nu circule (în mod exclusiv) în mâinile celor bogaţi dintre voi. Ceea ce Mesagerul vă dăruieşte (hotărăşte, porunceşte) primiţi (faceţi) şi toate cele de la care vă opreşte, de la acelea opriţi-vă (şi nu faceţi) şi fiţi cu frică de Allah, căci, cu adevărat, Allah este Aspru la pedeapsă!

8. (Şi din această pradă se cuvine) Şi emigranţilor săraci (cei care au emigrat de la Mecca la Medina), care au fost alungaţi din casele şi averile lor (de către necredincioşii din Mecca), căutând Recompensa lui Allah şi Mulţumirea Lui, sprijinindu-L pe Allah (făcând să triumfe religia Sa) şi pe Mesagerul Său. Aceştia sunt cu adevărat cei sinceri (adică aceia care fac ceea ce spun).

9. Şi aceia (ansarii - ajutoarele - locuitorii Medinei) care, înainte de ei (emigranţii - al-muhajirun) au avut casele lor (în Medina), şi au acceptat credinţa (înainte de emigrarea muhajirinilor), care i-au iubit pe aceia care au mers în pribegie la ei şi nu au avut în piepturile lor nicio gelozie pentru ceea ce li s-a dat lor (muhajirinilor, din prada rămasă de la Banu An-Nadhir) şi i-au preferat pe ei (pe emigranţi) lor înşişi, chiar dacă ei se aflau în nevoie şi aceia care sunt salvați de zgârcenia lor, aceia sunt cei care vor fi învingători.

10. Şi acelora care au venit (în islam) după ei (dintre ansari şi muhajirini) spunând: „Domnul nostru! Iartă-ne nouă şi fraţilor noştri care ne-au precedat întru credinţă şi nu  pune în inimile noastre niciun fel de ură împotriva credincioşilor! Domnul nostru! Tu eşti cu adevărat Ra’ūf (Plin de compasiune, Preabun), Rahīm (Prea Îndurător).”

11. Oare nu i-ai văzut (o, Mohammed) pe ipocriţi (necredincioşii din Mecca), care le spun fraţilor lor (întru necredinţă), cei care nu au crezut dintre oamenii Scripturii (adică evreii din Banu An-Nadhir): „(Pe Allah), dacă sunteţi alungaţi (dintre musulmani) (şi) Noi vom ieşi cu adevărat împreună cu voi şi nu ne vom supune nimănui împotriva voastră (care ne vor cere să nu vă sprijinim şi să fim împotriva voastră) şi, dacă ei se luptă împotriva voastră, noi vă vom ajuta cu adevărat pentru biruinţă.”?! Însă Allah este Martor că ei sunt cu adevărat mincinoşi (pentru ceea ce le-au promis evreilor din Banu An-Nadhir).

12. Dacă ei (evreii din Banu An-Nadhir) sunt alungaţi, (cu siguranţă) ei (ipocriţii) nu vor ieşi împreună cu ei niciodată (aşa cum au promis ei), iar dacă aceştia vor fi atacaţi, niciodată nu le vor veni în ajutor pentru biruinţă. Şi (chiar) dacă le-ar veni în ajutor, ei (ipocriţii) le vor întoarce spatele (vor fugi învinşi) și atunci ei nu vor fi victorioşi.

13. Cu adevărat, voi (o, musulmani) stârniţi mai multă spaimă în piepturile lor (ale ipocriţilor) decât Allah (decât teama lor de Allah). Aceasta pentru că ei sunt un neam de oameni care nu înţeleg (Măreţia şi Puterea lui Allah şi nu se tem de Pedeapsa Sa).

14. Ei nu vor lupta împreună (uniţi) împotriva voastră, ci numai din cetăţi întărite sau din spatele unor ziduri. Duşmănia dintre ei este mare. Tu crezi că sunt uniţi, dar (în realitate) inimile lor sunt împărţite. Aceasta pentru că ei sunt un neam de oameni care nu înţelege.

15. Ei (evreii din Banu An-Nadhir) sunt asemeni (în legătură cu consecințele Pedepsei lui Allah asupra lor) predecesorilor lor imediaţi (necredincioşii din Mecca şi evreii din Banu Kainouka); ei au gustat urmarea rea a purtării lor (duşmănia lor împotriva lui Allah şi a Profetului) şi (în Viaţa de Apoi) ei vor avea un chin dureros.

16. (Ipocriţii, necredincioşii din Mecca ce i-au ademenit pe evreii din Banu An-Nadhir să lupte împotriva Profetului şi care le-au promis că le vor fi alături) Ei se aseamănă cu exemplul lui Şeitan (Satana), când îi spune omului (din dorinţa de a îl ademeni): „Nu crede!” Însă, atunci când el (omul) devine necredincios, Şeitan (Satana) spune: „Eu mă dezic de tine; cu adevărat, mă tem de Allah, Stăpânul lumilor (a oamenilor, a djinnilor şi a tot ceea ce există)!”

17. Astfel, sfârşitul amândurora va fi în Focul (în care vor rămâne) veşnic, căci aceasta este pedeapsa pentru az-zalimin (adică cei nedrepţi, răufăcătorii, politeiştii, cei care nu cred în Allah şi în Unicitatea Sa).

18. O, voi cei care credeţi! Temeţi-vă de Allah (faceţi ceea ce v-a poruncit şi opriţi-vă de la ceea ce v-a interzis)! Şi fiecare suflet să bage de seamă ce a făcut (dintre faptele bune şi cele rele pe care le face în această lume) pentru ziua de mâine (când le va prezenta în Viaţa de Apoi). Şi temeţi-vă de Allah! Cu adevărat, Allah este Bineştiutor a ceea ce faceţi voi!

19. Şi nu fiţi ca aceia care L-au uitat pe Allah (adică nu I s-au supus lui Allah) şi pe care El (Allah) i-a făcut să uite de ei înşişi (i-a făcut să uite să facă fapte bune, care i-ar salva de pedeapsa Focului). Aceştia sunt al-fasiqun (cei care au deviat de la Calea lui Allah, nelegiuiţii, cei care persistă în păcat).

20. Nu sunt deopotrivă (cu aceeaşi soartă) locuitorii Focului (care vor fi pedepsiţi) cu locuitorii Paradisului (care vor obţine binecuvântarea). Locuitorii Paradisului sunt cei care vor fi învingători.

21. Dacă am fi trimis Noi acest Coran unui munte (și acesta ar putea înţelege ce este scris în legătură cu promisiunea Paradisului şi avertizarea cu Focul), cu siguranţă l-ai fi văzut tu (în ciuda puterii, mărimii şi rezistenței sale) umilindu-se şi despicându-se de frica lui Allah. Astfel de pilde le oferim Noi oamenilor pentru ca ei să le ia în considerare (şi să cugete asupra lor).

22. El este Allah, afară de care nu este alt Dumnezeu, Ştiutorul celor nevăzute şi al celor văzute. El este Ar-Rahman (Preamilostivul), Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul).

23. El este Allah, afară de care nu este alt Dumnezeu, Al-Malik (Suveranul, Regele tuturor), Al-Quddūs (Cel Sfânt, Cel Preaînalt), As-Salām (Cel care este liber de orice imperfecțiune), Al-Mu’mīn (Cel care îi încearcă pe Profeți cu miracole și semne, Dătătorul de siguranță), Al-Muhaymin (Cel care veghează asupra creaţiei Sale), Al-‘Azīz (Invincibilul, Cel Atotputernic), Al-Jabbār (Cel a Cărui Voință va domina întotdeauna şi în Faţa Căruia toate creaturile se supun), Al-Mutakabbir (Cel care este Mândru de Măreția Sa). Slăvit și Suprem este Allah, mai presus de ceea ce ei Îi asociază ca parteneri Lui.

24. El este Allah: Al-Khāliq (Creatorul), Al-Bāri’ (Cel care îi oferă creaţiei Sale forma cea mai potrivită, în concordanţă cu misiunea pe care fiecare creatură o va primi), Al-Musawwir (Dătătorul de forme). Lui Îi aparţin Al-Asma’Al-Husna (cele mai frumoase Nume). Toate Cele care sunt în Ceruri şi pe Pământ Îl slăvesc pe El (ele slăvesc Numele lui Allah prin cuvinte care neagă orice fel de imperfecţiune). El este Al-‘Azīz (Invincibilul, Cel Atotputernic), Al-Hakīm (Preaînțeleptul).

 60. Surat Al-Mumtahanah (Femeia încercată)

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

1. O, voi, cei care credeţi! Nu-i luaţi pe duşmanii Mei şi pe duşmanii voştri (adică necredincioşii şi politeiştii din Mecca) drept ’aulia’ (prieteni, protectori), arătându-le lor afecțiune (şi spunându-le lor veşti despre Profet şi musulmani), în timp ce ei nu au crezut în ceea ce a venit la voi ca Adevăr (adică monoteismul islamic, Coranul şi Mohammed) şi l-au alungat pe Mesager (Mohammed) şi pe voi înşivă (din casele voastre din Mecca) (doar) pentru că voi credeţi în Allah, Domnul vostru. Dacă aţi ieşit (emigrat) luptând pentru Cauza Mea şi căutând Mulţumirea Mea (atunci nu-i luaţi pe ei drept ’aulia’). Ţineţi ascunsă prietenia cu ei, în timp ce Eu sunt Bineştiutor a ceea ce tăinuiţi şi a ceea ce dezvăluiţi. Şi oricare dintre voi face aceasta, atunci cu adevărat el a deviat de la Calea cea Dreaptă.

2. Dacă ei vor pune stăpânire peste voi, vor fi (se vor comporta) ei (ca) duşmani cu voi şi vor întinde mâinile şi limbile lor împotriva voastră întru rău (omorându-vă, capturându-vă şi insultându-vă) şi ei îşi vor dori ca voi să nu credeţi.

3. Nu vă vor fi de folos nici rudele, nici copiii voştri (pentru că un musulman le-a transmis necredincioșilor vești despre musulmani pentru ca aceștia să nu-i rănească rudele din Mecca). Şi în Ziua Învierii, El (Allah) va judeca între voi. Şi Allah este Atoatevăzător a ceea ce faceţi voi.

4. Cu adevărat, aţi avut voi o pildă frumoasă în Ibrāhīm (Avraam) şi în aceia care au fost alături de el (credincioşii), atunci când ei au spus către neamul lor: „Cu adevărat, noi ne lepădăm de voi şi de cele pe care voi le veneraţi în locul lui Allah: v-am respins pe voi și ostilitatea și ura s-au ivit între noi pentru totdeauna, până când veţi crede voi numai în Allah!” – cu excepția (acestui exemplu) cuvântului lui Ibrāhīm (Avraam) către tatăl său (necredincios) (spunându-i aceasta înainte să i se fi confirmat de către Allah faptul că este necredincios, iar atunci când i s-a confirmat, el l-a respins): „Cu adevărat, mă voi ruga de iertare pentru tine (de la Allah), dar eu nu am nimic pentru tine de la Allah (semnificând: nu te pot nici proteja, nici ajuta cu nimic în faţa lui Allah)!” O, Doamne, (doar) de Tine depindem (pentru toate acţiunile noastre) şi (doar) la Tine ne întoarcem cu căinţă şi (doar) la Tine este destinația (noastră finală) (din Ziua Judecăţii)!

5. Domnul nostru! Nu ne face o fitnah (încercare) pentru necredincioşi (semnificând: făcându-i pe ei să nu câştige şi să spună apoi: „Dacă ei s-ar fi aflat pe Calea cea Dreaptă, atunci noi nu am fi câştigat asupra lor!”, astfel încât necredinţa lor să crească) şi iartă-ne nouă, Domnul nostru, căci cu adevărat numai Tu eşti Al-‘Azīz (Invincibilul, Cel Atotputernic), Al-Hakīm (Preaînțeleptul)!

6. Cu adevărat, voi aţi avut în ei (în Ibrāhīm şi în credincioşii care l-au urmat) o pildă frumoasă pe care să o urmaţi – pentru oricine speră la (întâlnirea cu) Allah şi la Ziua de Apoi. Şi oricine întoarce spatele (nu urmează pilda lui Ibrāhīm, luându-i pe necredincioşi drept ’aulia’), (să ştie că) atunci, cu adevărat, Allah este Al-Ghani (Cel Bogat, Lipsit de orice nevoie), Al-Hamīd (Cel Demn de laudă).

7. Se poate ca Allah să aducă prietenie între voi şi între aceia pe care voi i-aţi considerat duşmani (poate că El le va deschide inimile pentru a accepta islamul), căci Allah este Qadīr (Cu Putere peste toate), şi Allah este Ghafūr (Prea Iertător) şi Rahīm (Prea Îndurător).

8. Allah nu vă interzice să vă purtaţi drept şi cu bunătate cu aceia (necredincioşii) care nici nu au luptat împotriva voastră, din pricina religiei, şi nici nu v-au alungat din casele voastre. Cu adevărat, Allah îi iubeşte pe cei drepţi (cei care se poartă cu dreptate).

9. Allah vă interzice doar să îi luaţi ca ’aulia’ (prieteni, protectori, şi să vă apropiaţi de ei cu dragoste, pentru a îi ajuta împotriva musulmanilor) pe aceia care au luptat împotriva voastră din pricina religiei şi v-au alungat din casele voastre şi au ajutat la alungarea voastră. Şi oricine îi ia pe aceştia ca ’aulia’ (ajutoare împotriva musulmanilor), aceştia sunt zalimun (nedrepţi, răufăcători  şi neascultători faţă de Allah).

10. O, voi, cei care credeţi! Atunci când femei credincioase vin la voi ca emigrante, verificați-le pe ele (testaţi-le pe ele pentru a vedea care este adevărul în ceea ce priveşte credinţa lor)! Allah Ştie mai bine credinţa lor şi dacă sunteţi siguri că ele sunt credincioase adevărate, nu le mai trimiteţi înapoi la necredincioşi (soţii lor). Ele nu mai sunt îngăduite (ca soţii) pentru necredincioşi (soţii lor) şi nici necredincioşii nu mai sunt îngăduiţi pentru ele (ca soţi). Şi daţi-le lor (soţilor necredincioşi) ceea ce au cheltuit (ca zestre pentru ele). Şi nu va fi niciun păcat pentru voi să vă căsătoriţi cu ele, dacă le-ați dat zestrea ce li se cuvine lor. (De asemenea) Nu le ţineţi ca soţii pe femeile necredincioase şi cereţi (înapoi) ceea ce aţi cheltuit (ca zestre). Şi lăsaţi-i pe ei (pe necredincioşi) să ceară înapoi ceea ce au cheltuit (ca zestre pentru femeile care au îmbrăţişat islamul). Aceasta este Judecata lui Allah, care judecă între voi (în această privinţă). Şi Allah este ‘Alīm (Atoatecunoscător, Omniscient) (şi) Hakīm (Preaînţelept).

11. Şi dacă oricare dintre soţiile voastre a plecat de la voi la necredincioşi (a renunțat la islam, iar necredincioşii au refuzat să vă dea înapoi zestrea pe care aţi plătit-o pentru ea) şi apoi voi câştigaţi (în faţa necredincioşilor, în bătălie) atunci daţi (din prada de război pe care aţi luat-o de la necredincioşi) celor ale căror soţii au plecat, echivalentul a ceea ce au cheltuit ei (pentru zestrea lor)! Şi temeţi-vă de Allah, în Care voi credeţi!

12. O, Profetule! Atunci când femei credincioase vin la tine şi fac bai‘ah (legământ de credinţă), că ele nu Îi vor asocia nimic (în adorare) lui Allah, că nu vor fura, nu vor comite niciun act sexual nepermis, nu îi vor omorî pe copiii lor, nu le vor atribui soţilor lor copii care nu sunt ai lor (fie ei adoptaţi, fie rodul unui adulter) şi nu ţi se vor arăta cu nesupunere în niciun mar‘uf (faptă bună pe care tu le poruncești să o facă), atunci primeşte bai‘ah (legământul de credinţă) şi roagă-L pe Allah să le ierte pe ele. Cu adevărat, Allah este Ghafūr (Atoateiertător), Rahīm (Prea Îndurător).

13. O, voi, cei care credeţi! Nu îi luaţi drept ’aulia’ (prieteni, protectori) pe oamenii asupra cărora se află Mânia lui Allah, care deznădăjduiesc (în privinţa primirii oricărui bine) în Viaţa de Apoi, la fel cum au deznădăjduit necredincioşii înmormântați (cu privire la primirea Milei lui Allah şi care vor să se întoarcă la viaţa lumească, astfel încât să aibă şansa de a se căi şi de a crede).

 61. Surat As-Saff (Rândul/Linia)

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

1. Toate cele din Ceruri şi toate cele de pe Pământ Îl slăvesc pe Allah (Slăvesc Numele lui Allah, folosind cuvinte care neagă orice imperfecţiune a Sa). Şi El este Al-‘Azīz (Invincibilul, Cel Atotputernic), Al-Hakīm (Preaînţeleptul).

2. O, voi, cei care credeţi! De ce spuneţi voi ceea ce nu faceţi? (acesta este un avertisment pentru acela care spune ceva și face contrariul, precum în cazul unui sfat, sau nu face acel lucru deloc, precum în cazul unei promisiuni.)

3. Cel mai urât lucru pentru Allah este să spuneţi ceea ce nu faceţi.

4. Cu adevărat, Allah îi iubeşte pe aceia care luptă pentru Cauza Sa în rânduri (linii), ca şi cum ar fi o structură solidă (adică soldaţii stau unul lângă celălalt, formând o structură indestructibilă).

5. Şi (adu-ţi aminte) când Musa (Moise) i-a spus neamului său: „O, neam al meu! De ce îmi faci mie rău (prin cuvinte şi acţiuni), deşi ştii că eu sunt Mesagerul lui Allah pentru tine?” De aceea, atunci când ei au întors spatele (de la Adevăr, deşi îl ştiau, dar au persistat în aceasta), Allah a întors inimile lor (de la primirea Călăuzirii, ca o pedeapsă pentru întoarcerea lor de la Adevăr). Şi Allah nu îi călăuzeşte pe cei care sunt fasiqīn (care au deviat de la Ascultarea Sa, care persistă în comiterea de păcate).

6. Şi (adu-ţi aminte) când Isa (Isus), fiul lui Mariam (Maria), a spus: „O, fii ai lui Israel! Eu sunt Mesagerul lui Allah pentru voi, confirmând Taurah (Tora, care i-a fost trimisă lui Moise) de dinainte de mine şi aducându-vă (vouă) vestea bună  a (a venirii) unui  Mesager ce va veni după mine, al cărui nume va fi Ahmad (un alt nume al Profetului Mohammed)!” Însă când el (Ahmad, adică Profetul Mohammed) a venit la ei cu semne limpezi, ei au spus: „Aceasta este vrăjitorie clară!”

7. Şi cine este mai nedrept decât acela care născoceşte minciuni despre Allah (asociindu-I parteneri lui Allah în adorare) în timp ce este chemat la islam (chemat să Îl adore doar pe Allah, Cel fără parteneri)? Şi Allah nu călăuzeşte neamul de nedrepți (politeişti şi necredincioşi).

8. Ei vor să stingă Lumina lui Allah (Coranul) cu gurile lor (cu minciunile lor). Însă Allah va face Lumina Sa completă (adică religia Sa va continua şi va rămâne pentru totdeauna şi nimic nu o va putea opri), chiar dacă necredincioşii urăsc (aceasta).

9. El este Cel care l-a trimis pe Mesagerul Său (Mohammed) cu călăuzire (Coranul) şi cu religia Adevărului (islamul), ca să o facă pe ea biruitoare deasupra tuturor celorlalte religii, chiar dacă politeiştii urăsc (aceasta).

10. O, voi, cei care credeţi! Să vă călăuzesc Eu către un negoţ care vă va salva pe voi de un chin dureros?

11. Credeţi voi în Allah şi în Mesagerul Său (Mohammed), străduiţi-vă şi luptaţi pe Calea lui Allah cu averile şi cu sufletele voastre: aceasta va fi mai bine pentru voi (decât negoţul cel lumesc), numai dacă voi aţi şti!

12. (Dacă veţi face astfel) El vă va ierta păcatele şi vă va lăsa să intraţi în Grădini (Paradisul), pe sub care curg râuri, şi în locuinţe plăcute din Grădinile (Paradisul) ‘Adn-ului (Edenului), aceasta este cu adevărat izbândă măreaţă!

13. Şi, de asemenea, (El vă va da vouă) alte (binecuvântări) pe care le iubiţi: victorie de la Allah (şi ajutor împotriva duşmanilor voştri) şi fateh (victorie – intrarea în Mecca victorioşi) apropiată. Şi dă (o, Mohammed) veștile bune (ale victoriei şi aşe ajutorului din această viaţă lumească, precum şi ale Paradisului în Viaţa de Apoi) celor credincioşi!

14. O, voi, cei care credeţi! Fiţi ajutoarele (în ceea ce priveşte religia) lui Allah, aşa cum Isa (Isus), fiul lui Mariam (Maria), le-a spus discipolilor săi: „Cine sunt ajutoarele mele (în religia) lui Allah?” Discipolii au răspuns: „Noi suntem ajutoarele (în religia) lui Allah!” Apoi, un grup dintre fiii lui Israel a crezut şi un grup (dintre ei) nu a crezut (spunând cuvinte urâte la adresa lui Isus şi a mamei sale). De aceea Noi (adică Allah) i-am ajutat pe aceia care au crezut (că Isus este un Mesager şi un Rob al lui Allah) (cu  Profeţia lui Mohammed, care a confirmat credinţa lor în Profeţia lui Isus) împotriva duşmanilor lor şi astfel ei au devenit învingători (cei mai puternici).

 62. Surat Al-Jumu‘ah (Vineri)

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

1. Toate cele din Ceruri şi toate cele de pe Pământ Îl slăvesc pe Allah (Slăvesc Numele lui Allah, folosind cuvinte care neagă orice imperfecţiune a Sa), Al-Malik (Suveranul, Regele tuturor), Al-Quddūs (Preasfântul, Care nu are nicio imperfecţiune), Al-‘Azīz (Invincibilul, Cel Atotputernic), Al-Hakīm (Preaînţeleptul).

2. El este Cel care a trimis printre cei neștiutori de carte (arabii, care nu ştiau nici să scrie şi nici să citească şi care nici nu aveau o Carte Divină de la Allah) un Mesager (Mohammed) dintre ei (şi pentru întreaga omenire), care să le recite versetele Sale (adică ale Coranului), să-i purifice pe ei (de murdăria necredinţei şi a politeismului, de credinţele denaturate şi de imoralitate) şi să-i înveţe Cartea (Coranul, Legislaţia şi legile islamice) şi Înţelepciunea (adică As-Sunnah: Tradiţia Profetului Mohammed). Şi, cu adevărat, ei au fost mai înainte (de misiunea lui Mohammed) într-o greşeală vădită.

3. Şi (de asemenea, li se vor oferi beneficiile menţionate mai sus) alţii dintre ei (adică musulmanii, arabi sau nearabi), care nu li s-au alăturat lor încă (în ceea ce priveşte religia, pentru că nu au fost născuţi sau nu au îmbrăţişat islamul încă). Şi El (Allah) este Al-‘Azīz (Invincibilul, Cel Atotputernic), Al-Hakīm (Preaînţeleptul).

4. Aceasta este Îndurarea lui Allah (misiunea lui Mohammed), pe care El o Dăruieşte cui Doreşte (dintre robii Săi). Şi Allah este Stăpânul Îndurării fără margini.

5. Exemplul acelora cărora li s-a încredinţat Taurah (Tora) (adică să se supună poruncilor sale şi să pună în practică legile sale), dar pe care apoi ei nu și-au mai asumat-o (adică ei au neglijat-o prin faptul că nu i-au pus învăţăturile în practică) este asemeni măgarului care cară cărţi (dar nu înţelege ceea ce este scris în interiorul acestora). Cât de teribil este exemplul oamenilor care au negat aceste ayat (versete, dovezi, evidenţe, semne, revelaţii) ale lui Allah (în loc să beneficieze de ele). Şi Allah nu îi călăuzeşte pe oamenii care sunt nedrepţi (politeişti, necredincioşi).

6. Spune (o, Mohammed): „O, voi, evrei (care încă vă păstraţi religia voastră, pe care aţi distorsionat-o şi nu credeți nici în Isus, nici în Mohammed)! Dacă voi pretindeţi (în mod fals) că  sunteţi ’aulia’ (poporul ales, cei iubiţi) lui Allah, voi singuri afară de (toţi) ceilalţi oameni, doriţi-vă moartea, dacă voi sunteţi sinceri (imploraţi întâlnirea cu Allah în Viaţa de Apoi pentru a primi răsplata cea măreaţă pe care voi o pretindeţi în schimbul acestei vieţi lumeşti)!”

7. Dar ei nu vor dori niciodată (moartea) (și ei vor prefera viaţa lumească în locul Vieţii de Apoi, temându-se de Pedeapsa lui Allah) din cauza a ce (fapte) au făcut mâinile lor (necredinţa şi faptele rele). Şi Allah îi Ştie bine pe cei nedrepţi (răufăcători, politeişti, necredincioşi) (aceasta înseamnă că lui Allah nu Îi este nimic ascuns din ceea ce au făcut ei rău).

8. Spune-le (lor): „Cu adevărat, moartea de care fugiţi vă va ajunge pe voi fără îndoială (atunci când vă va sosi timpul), apoi veţi fi întorşi (în Ziua Judecăţii) la (Allah) Cel care le cunoaşte atât pe cele nevăzute, cât şi pe cele văzute şi Care vă va vesti vouă ceea ce obişnuiaţi să faceţi (în timpul vieţii lumeşti)”.

9. O, voi, cei care credeţi (musulmani)! Atunci când chemarea la rugăciune este făcută în ziua de vineri (Salāt Al-Jumu‘ah), grăbiţi-vă să faceţi dhikr Allah (să ascultaţi predica ce se ţine vinerea - khutbah - şi să vă rugaţi) şi lăsaţi negoţul (şi orice altă activitate pe care o faceți). Aceasta este mai bine pentru voi, numai dacă voi aţi şti!

10. Apoi, când rugăciunea (din ziua de vineri) s-a terminat, răspândiţi-vă pe Pământ (oriunde doriţi) şi căutaţi Harul lui Allah (muncind, etc.) şi pomeniţi-L pe Allah mult: ca să puteți fi victorioşi!

11. Şi când văd ei (unii dintre musulmani) un negoţ sau un mijloc de amuzament (ca, spre exemplu, a bate în tambur, care acompania sosirea unei caravane), atunci se împrăştie cu capul înainte şi te lasă pe tine (o, Mohammed) în picioare (în timp ce tu ţii predica de vineri - khutbah). Spune: „Ceea ce se află la Allah (răsplata şi binecuvântarea pentru voi) este mai bun decât orice amuzament sau negoţ. Şi Allah este Cel mai Bun Aprovizionator!”

 63. Surat Al-Munafiqun (Ipocriţii)

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

1. Atunci când ipocriţii vin la tine (o, Mohammed), ei spun (numai cu limbile lor): „Mărturisim că tu eşti cu adevărat Mesagerul lui Allah!” Allah Ştie că tu eşti cu adevărat Mesagerul Său şi Allah dă mărturie că ipocriţii sunt cu adevărat mincinoşi (pentru că ei spun ceva cu limbile lor, în timp ce inimile lor cred cu totul altceva).

2. Ei şi-au luat jurămintele lor drept pavăză (pentru ipocrizia lor). Astfel, ei îi împiedică (pe oameni) de la Calea lui Allah. Cu adevărat, rău este ceea ce ei obişnuiau să facă!

3. Aceasta pentru că ei au crezut (doar prin limbile lor) şi apoi ei nu au mai crezut (au respins credinţa în inimile lor). De aceea, inimile lor au fost pecetluite (de Allah), astfel încât ei nu pricep (unde sunt beneficiile lor).

4. Şi atunci când te uiţi la ei, trupurile lor (aparenţa lor) îţi plac, şi atunci când vorbesc, asculţi vorbele lor (datorită elocvenţei vorbelor lor, în timp ce inimile lor sunt lipsite de credinţă şi mințile lor sunt lipsite de bună cunoaștere și înțelegere). Ei sunt ca nişte butuci rezemaţi (de un perete, deoarece nu pot rămâne în această poziţie singuri, fără ajutor și goi pe dinăuntru). Ei cred că orice strigăt este împotriva lor (din cauza laşităţii lor). (De fapt) Ei sunt duşmanii, deci fereşte-te de ei! Blestemul lui Allah să fie asupra lor! Cum au putut ei să se abată (de la Calea cea Dreaptă şi să meargă pe calea falsităţii şi a ipocriziei)?!

5. Şi când li se spune lor: „Veniţi (cu căinţă), astfel încât Mesagerul lui Allah să ceară (de la Allah) iertare pentru voi!”, ei îşi întorc capetele şi îi vezi pe ei (o, Profetule) cum se îndepărtează de tine cu mândrie.

6. Este totuna pentru ei dacă ceri (o, Mohammed) iertare pentru ei sau nu ceri iertare pentru ei; Allah nu îi va ierta pe ei niciodată. Allah nu îi călăuzeşte pe oamenii care sunt fasiqīn (care deviază de la Ascultarea lui Allah şi persistă în comiterea de păcate).

7. Ei (acei ipocriţi) sunt cei care spun (locuitorilor din Medina, al-ansar): „Nu cheltuiți pentru aceia care sunt lângă Mesagerul lui Allah (companionii Profetului, care au emigrat de la Mecca la Medina) până ce ei nu îl vor părăsi pe el!” Şi ale lui Allah sunt toate comorile Cerurilor şi ale Pământului, însă ipocriţii nu înţeleg (aceasta).

8. Ei (ipocriţii) spun: „Dacă ne vom întoarce la Al-Medina, cu adevărat, cel mai cinstit (ʻAbd Allah, fiul lui Ubai, fiul lui Salul, conducătorul ipocriţilor din Medina şi tribul său) îl va alunga pe cel mai umil (mai slab) (Mohammed şi oamenii care îl susţineau).” Însă cinstea (şi puterea, şi slava) aparţin lui Allah, Mesagerului Său şi dreptcredincioşilor, însă ipocriţii nu ştiu (aceasta).

9. O, voi, cei care credeţi! Nu lăsaţi ca averile voastre şi copiii voştri să vă abată de la dhikr Allah (pomenirea lui Allah şi adorarea Sa)! Şi cei care fac aceasta, atunci aceia sunt cei pierduţi.

10. Şi cheltuiți (drept milostenie) din cele cu care v-am înzestrat Noi înainte ca moartea să vină la unul dintre voi şi să spună: „Domnul meu, doar dacă Tu ai putea să îmi oferi un răgaz (până la moartea mea) pentru puţin timp, atunci eu aş da milostenie şi aş fi dintre cei drepţi(cel care face fapte bune)!”

11. Și Allah nu oferă răgaz niciunui suflet dacă a sosit termenul hotărât (moartea) şi Allah este Bineştiutor a ceea ce faceţi voi.

 64. Surat At-Taghabun (Pierderea şi câştigul reciproc)

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

1. Toate cele din Ceruri şi toate cele de pe Pământ Îl slăvesc pe Allah (Slăvesc Numele lui Allah, folosind cuvinte care neagă orice imperfecţiune a Sa). A Lui este Stăpânirea şi Lui I se cuvine Mulţumirea (şi Slava) şi El este Capabil să facă totul.

2. El este Cel care v-a creat pe voi, apoi unii dintre voi sunt necredincioşi şi alţii sunt credincioşi. Şi Allah este Basīr (Atoatevăzător) a ceea ce faceţi voi.

3. El a creat Cerurile şi Pământul întru adevăr (cu mare Înţelepciune) şi v-a dat vouă formă şi a făcut formele voastre într-un mod plăcut. Şi la El este destinaţia finală (a tuturor creaturilor, cu scopul de a îi răsplăti pe cei evlavioşi  şi de a îi pedepsi pe cei necredincioşi).

4. El Ştie ceea ce se află în Ceruri şi pe Pământ şi El Ştie atât ceea ce voi ascundeţi, cât şi ceea ce dezvăluiţi. Şi Allah este Atoateştiutor a ceea ce se află înăuntrul piepturilor (în inimile oamenilor).

5. Oare nu v-a venit vouă veste despre cei care nu au crezut din trecut? Şi astfel ei au gustat consecinţa cea rea a necredinţei lor (în această viaţă lumească) şi vor avea ei parte (în Viaţa de Apoi) de un chin dureros.

6. Aceasta (ceea ce li s-a întâmplat în această viaţă lumească şi ceea ce li se va întâmpla în Viaţa de Apoi) se întâmplă pentru că au venit la ei Mesagerii lor cu dovezi clare (semne şi miracole), însă ei au spus (negând): „(Este posibil oare ca niște simpli) Oameni (care sunt asemeni nouă) să ne călăuzească?” Astfel, ei nu au crezut şi au întors spatele (de la Adevăr), însă Allah nu are nevoie (de ei). Şi Allah este Ghani (Bogat, Lipsit de orice nevoie), Hamīd (Demn  de Laudă).

7. Necredincioşii au pretins (în mod fals) că ei nu vor mai fi înviaţi (niciodată, pentru Judecată). Spune (o, Mohammed): „Ba da! Pe Domnul meu! (Cu siguranţă) Veţi fi voi înviaţi şi apoi vi se va spune vouă (şi veţi fi recompensaţi pentru) ceea ce aţi făcut! Şi acesta este  uşor pentru Allah!

8. Aşadar, credeţi (o, idolatri) în Allah şi în Mesagerul Său (Mohammed) şi în Lumina (Coranul) pe care Noi am trimis-o (pe Pământ)! Şi Allah este Bineștiutor a ceea ce faceţi voi.

9. (Şi aduceţi-vă aminte) Ziua în care vă va aduna El pe voi toţi în Ziua Adunării şi aceasta va fi Ziua de At-Taghabun (adică Ziua marii pierderi pentru necredincioşi şi a câştigului pentru cei care cred, moment în care necredincioşii vor fi separaţi de credincioşi şi trimişi în Iad, în timp ce credincioşii vor intra în Paradis. Necredincioşii vor regreta că au pierdut Paradisul, iar credincioşii vor regreta că nu au făcut mai multe fapte bune). Şi oricui crede în Allah şi împlineşte fapte bune, (Allah) Îi va ierta say’at (păcate) şi îl va primi în Grădini (Paradisul) pe sub care curg râuri şi vor fi veşnic locuitori în ele. Aceasta va fi marea victorie

10. Însă aceia care nu au crezut şi care au respins aceste ayat (dovezi, evidenţe, versete, lecţii, semne, revelaţii etc.) ale Noastre vor fi locuitorii Focului, ei vor fi veşnic locuitori în el. Şi cea mai rea este cu adevărat această destinaţie!

11. Nicio nenorocire nu loveşte (pe cineva) decât cu Îngăduinţa lui Allah (Hotărârea şi Qadar – Predestinarea Divină) şi oricui crede în Allah, El îi va călăuzi inima (în acceptarea Predestinării Divine şi a faptului că tot ceea ce i se întâmplă a fost deja scris pentru el de către Allah). Şi Allah este Atoateştiutor al tuturor lucrurilor.

12. Şi supuneţi-vă (o, oameni) lui Allah şi supuneţi-vă Mesagerului (Mohammed)! Însă, dacă voi vă întoarceţi (de la supunerea faţă de Allah şi faţă de Mesagerul Său), atunci datoria Mesagerului este doar transmiterea (Mesajului) în mod clar.

13. Allah! Nu există altă Divinitate în afară de El! Şi (doar) în Allah trebuie să se încreadă dreptcredincioşii (pentru toate chestiunile lor).

14. O, voi, cei care credeţi! Cu adevărat, voi aveţi printre soţiile voastre şi copiii voştri duşmani (care vă pot opri de la ascultarea lui Allah). De aceea, fiţi cu grijă faţă de ei (şi nu vă supuneţi lor)! Însă, dacă îi iertaţi (pe ei, fără a îi pedepsi pentru greşelile lor) şi treceţi peste (greşelile lor) şi sunteţi îngăduitori cu ei, cu adevărat, Allah este Ghafūr (Atoateiertător), Rahīm (Prea Îndurător).

15. Cu adevărat, averea şi copiii voştri sunt numai fitnah (încercare pentru voi) şi la Allah se află o răsplată măreaţă (Paradisul, pentru cel care I se supune lui Allah, în loc de oricine altcineva).

16. Aşadar, temeţi-vă de Allah cât de mult puteţi (aplicaţi Poruncile Sale, sperând la primirea Răsplăţii Sale, şi staţi departe de ceea ce El a interzis, temându-vă de Pedeapsa Sa) şi ascultaţi (pe Profet) şi fiţi supuşi (poruncilor sale) şi cheltuiţi (drept milostenie); aceasta este cel mai bine pentru voi! Şi cei care sunt salvați de propria zgârcenie, aceia sunt cei care vor fi învingători.

17. Dacă voi (o, musulmani) Îi veţi face lui Allah un împrumut frumos (cheltuiţi făcând milostenie pe Calea lui Allah cu bunătate şi loialitate), atunci El îl va dubla pentru voi şi vă va ierta pe voi (pentru păcatele voastre). Şi Allah este Shakūr (Recunoscător  faţă de cei care cheltuiesc făcând milostenie, crescând răsplata pentru acţiunile lor), Halīm (Prea Îngăduitor),

18. (Allah este) Bineştiutor al celor nevăzute şi al celor văzute, Al-ʻAzīz (Invincibilul, Cel Atotputernic), Al-Hakīm (Preaînţeleptul).

 65. Surat At-Talaq (Divorţul)

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

1. O, Profetule! Atunci când voi (cei credincioşi) divorţaţi de soţii (ale voastre) divorțați-le (la începutul perioadei) de ‘iddah (perioada de aşteptare prescrisă pentru femeie, care începe în momentul în care soţul anunţă divorţul cu voce tare; cu condiţia ca femeia să nu se afle în perioada menstruală în momentul în care se face anunţul şi ca soţul să nu fi avut nicio relaţie intimă cu aceasta de la ultima perioadă menstruală a ei, astfel încât să fie siguri că ea nu este însărcinată) şi socotiţi cu exactitate (perioada de)‘iddah (deoarece în această perioadă soţul poate anula divorţul şi aduce femeia înapoi, în căsătorie; mai mult decât atât, în această perioadă de aşteptare, soţia nu se poate căsători cu un alt bărbat). Şi temeţi-vă de Allah, Domnul vostru (o, musulmani)! Şi nu le alungaţi din casele lor (în timpul perioadei de ‘iddah, soţia are dreptul de a sta în casa soţului său, iar el nu o poate alunga din casă) şi nici ele să nu plece (în timpul perioadei de ‘iddah), cu excepţia cazului în care ele sunt vinovate de o faptă indecentă dovedită (o relaţie sexuală interzisă). Şi acestea sunt Limitele (Legile) stabilite de Allah şi cel care încalcă Limitele stabilite de Allah este cu adevărat nedrept faţă de sine însuşi. Tu (cel care divorţezi de soţia ta) nu ştii (ce s-ar putea întâmpla), s-ar putea ca Allah să facă să se întâmple după aceea (după divorţ) un lucru (pe care tu nu îl poţi anticipa, cum este, spre exemplu, regretul tău sau o nouă dorinţă faţă de soţia ta).

2. Apoi, când ele (sunt aproape) ajung la timpul prescris, fie luaţi-le înapoi (în viaţa maritală) în cel mai bun mod cu putință (trataţi-le în cel mai bun mod cu putinţă şi cheltuiţi pentru ele), fie despărţiţi-vă de ele în cel mai bun mod cu putință (daţi-le lor toate drepturile ce li se cuvin, fără a le răni în vreun fel)! Şi luaţi ca martori doi oameni drepţi dintre voi (musulmani) şi faceţi mărturie (o,martori) pentru Allah (spuneţi adevărul, ca şi cum v-aţi afla în faţa Lui)! Aceasta (ceea ce Allah a Poruncit) va fi un avertisment pentru cel care crede în Allah şi în Ziua de Apoi. Şi oricui se teme de Allah (făcând ceea ce El i-a poruncit şi evitând ceea ce El a interzis), El îi va oferi o cale (o soluţie) de ieşire (din orice greutate).

3. Şi-l va înzestra pe el (cu lucruri bune) de unde nici nu se aşteaptă. Şi aceluia care se încrede în Allah, El îi va fi  de ajuns, căci, cu adevărat, Allah Împlineşte Ţelul Său. Cu adevărat, Allah a Stabilit o măsură pentru toate lucrurile.

4. Şi acelea dintre soţiile voastre care au trecut de vârsta perioadei lunare (ele nu mai au menstruaţie), pentru ele ‘iddah (perioada prescrisă) – dacă aveţi îndoieli (cu privire la perioada lor) – este de trei luni şi (acelaşi lucru se aplică) pentru cele care nu au încă ciclu (nu sunt încă adulte. Pentru ele, ‘iddah este de trei luni, de asemenea). Cât despre cele care sunt însărcinate, ‘iddah lor (perioada prescrisă) este până ce ele nasc; şi oricui se teme de Allah (îndeplinind Poruncile Sale şi evitând ceea ce El a Interzis), aceluia (Allah) îi va face condiţia uşoară (atât în această viaţă, cât şi în Viaţa de Apoi).

5. Aceasta este Porunca lui Allah (în ceea ce priveşte divorţul şi ‘iddah), pe care El a trimis-o (pe Pământ) pentru voi, şi oricui se teme de Allah (îndeplinind Poruncile Sale şi evitând ceea ce El a Interzis), (Allah) îi va ierta păcatele sale şi îi va spori răsplata.

6. Găzduiți-le pe ele (femeile divorţate, în timpul perioadei lor de ‘iddah) acolo unde locuiţi voi, după mijloacele voastre (sunteţi obligaţi să cheltuiţi pentru ele în funcție de capacitatea voastră) şi să nu le faceţi niciun rău (să nu le necăjiți), astfel încât să le faceţi să trăiască strâmtorate (şi să se vadă obligate să plece din casele voastre). Şi dacă ele sunt însărcinate, atunci cheltuiţi pentru ele până ce nasc. Şi dacă (după ce nasc) îi alăptează ele pe copiii voştri, atunci daţi-le lor simbria lor şi sfătuiţi-vă unul pe celălalt cu bunătate (şi cu dreptate). Însă, dacă întâmpinaţi voi greutăţi (adică nu sunteţi de acord cu ele şi vă certaţi, ca, spre exemplu, dacă mama refuză să alăpteze nou-născutul sau cere o sumă de bani nejustificată pentru a face acest lucru), atunci îl va alăpta pe el (pe copil) altă femeie.

7. Cel care este înstărit să cheltuiască (pentru soţia de care a divorţat şi pentru copilul său) după mijloacele sale, iar cel a cărui înzestrare este limitată să cheltuiască din ceea ce i-a dat Allah. Allah nu împovărează nicio persoană cu mai mult decât El i-a dat. Şi Allah va face să vină după greutate uşurarea.

8. Şi multe dintre cetăţi (neamuri) nu s-au supus (în mod arogant) Poruncii Domnului lor şi a Mesagerilor Săi şi şi le-am chemat Noi la o judecată aspră (chin în această viaţă lumească) şi şi Noi le vom pedepsi cu un chin teribil (în Iad, în Viaţa de Apoi).

9. Astfel au gustat ele consecința rea a purtării lor (necredinţa) şi urmarea purtării lor (necredinţa) a fost pierderea (distrugerea în această viaţă şi pedeapsa eternă în Viaţa de Apoi).

10. Allah a pregătit pentru ei o pedeapsă aspră. Deci, fiţi cu frică de Allah (prin îndeplinirea Poruncilor Sale şi prin evitarea a ceea ce El a Interzis), o, oameni cu înţelegere care aţi crezut! Cu adevărat, Allah a trimis pentru voi (pe Pământ) o Aducere-Aminte (acest Coran),

11. (Şi a trimis, de asemenea, pentru voi) Un Mesager (Mohammed), care să vă recite vouă versetele lui Allah (Coranul), care clarifică (pentru voi ceea ce este adevărat şi ceea ce este minciună şi care conţine explicaţii clare), ca să-i scoată pe cei care cred şi împlinesc fapte bune din întuneric (al politeismului şi necredinţei) la lumină (a monoteismului islamic). Şi pe cel care crede în Allah şi săvârşeşte fapte bune, El îl va face să intre în Grădini (Paradisul) pe sub care curg râuri, pentru a locui acolo veşnic . Cu adevărat, Allah a Hotărât înzestrare frumoasă (în Paradis) pentru el (cel credincios)!

12. Allah este Cel care a creat şapte Ceruri şi tot atâtea Pământuri (şapte). Porunca Sa coboară între ele (Ceruri şi Pământ), pentru ca voi să ştiţi că Allah este cu Putere peste toate lucrurile şi că Allah cuprinde toate lucrurile cu Ştiinţa (Sa).

66. Surat At-Tahrim (Interzicerea)

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

1. O, Profetule! De ce interzici tu (pentru tine) ceea ce Allah ţi-a îngăduit, căutând să le mulţumeşti pe soţiile tale? Şi Allah este Ghafūr (Prea Iertător), Rahīm (Prea Îndurător).

2. Allah a Poruncit deja pentru voi (o, musulmani) dezlegarea jurămintelor voastre (neîmplinite) (prin hrănirea a zece oameni sărmani sau îmbrăcarea lor, sau eliberarea unui sclav, şi dacă nu vă permiteţi niciuna dintre acestea, atunci trebuie să postiţi timp de trei zile). Şi Allah este Maula pentru voi (Domn, Protector, Cel care dispune toate lucrurile) şi El este Al-ʻAlīm (Atoatecunoscătorul, Omniscientul), Al-Hakīm (Preaînţeleptul).

3. Şi (aduceţi-vă aminte) când Profetul i-a încredinţat uneia dintre soţiile sale (Hafsah) o taină, iar ea a povestit aceasta (altei soţii şi anume ‘Aishah). Şi Allah i-a făcut lui cunoscută aceasta, (apoi), el (Profetul) a înştiinţat-o (pe Hafsah) despre o parte (din ceea ce ea i-a spus ‘Aishei) şi a neglijat o altă parte (din bunătate). Şi când el i-a spus ei (Hafsei), ea a spus: „Cine ţi-a spus aceasta?” El a răspuns: „Al-ʻAlīm (Atoatecunoscătorul, Omniscientul), Al-Khabīr (Atoateştiutorul) mi-a spus mie.”

4. Dacă voi două (soţiile Profetului: ʻAishah şi Hafsah) vă veţi întoarce, cu căinţă la Allah (cu privire la ceea ce aţi făcut şi aceasta va fi cel mai bine pentru voi), deoarece inimile voastre au fost înclinate (către ceva care nu este pe placul Profetului); însă dacă veţi complota împotriva lui (Mohammed), atunci cu adevărat Allah este Maula (Domn, Protector, Cel care dispune toate lucrurile) pentru el, iar Jibril (Gaviil) şi şi cei evlavioşi dintre credincioşi şi, mai mult, şi îngerii sunt ajutoarele lui.

5. Şi dacă va divorţa el (Profetul) de voi (toate), s-ar putea ca Allah să îi dea lui în locul vostru soţii mai bune decât voi: musulmane (care I se supun lui Allah), credincioase (în Allah şi în Profetul Său), ascultătoare devotate (ale lui Allah), care se întorc cu căinţă către Allah, care Îl adoră pe Allah cu sinceritate, care postesc (sau care emigrează de dragul lui Allah), căsătorite înainte și fecioare.

6. O, voi, cei care credeţi! Protejaţi-vă pe voi şi familiile voastre (prin ascultarea lui Allah) de un Foc (Iadul) al cărui combustibil sunt oamenii şi pietrele, peste care sunt (stabiliţi) îngeri aspri şi severi (a căror datorie este să îi chinuie pe locuitorii Focului); ei nu se răzvrătesc împotriva lui Allah în ceea ce El le porunceşte, ci ei fac ceea ce li se porunceşte.

7. (În Viaţa de Apoi, li se va spune necredincioşilor, atunci când vor fi trimişi în Foc): „O, voi, cei care nu aţi crezut! Nu căutați scuze în Ziua aceasta! Cu adevărat, voi veţi fi răsplătiţi (pedepsiţi) doar pentru ceea ce obişnuiaţi să faceţi!”

8. O, voi, cei care credeţi! Întoarceţi-vă la Allah cu căinţă sinceră! Poate că Domnul vostru vă va şterge  păcatele şi vă va primi în Grădini (Paradis) pe sub care curg râuri - Ziua în care Allah nu va lăsa să fie umiliţi Profetul (Mohammed) şi aceia care au crezut împreună cu el (mai mult decât atât: Allah îi va onora pe Profet şi pe cei care au crezut împreună cu el). Lumina lor va grăbi înaintea lor şi în dreapta lor, (iar) ei vor spune: „Domnul nostru! Menține Lumina noastră desăvârșită (şi nu o stinge până când nu vom trece peste Sirât – podul aflat peste Focul Iadului – în siguranţă; ei vor spune aceasta deoarece vor vedea că lumina ipocriţilor a fost stinsă) şi iartă-ne pe noi! Cu adevărat, Tu eşti Cel care poate face toate lucrurile!”

9. O, Profetule! Luptă din greu împotriva necredincioşilor şi a ipocriţilor şi fii aspru cu ei! Sălaşul lor (în Viaţa de Apoi) va fi Iadul şi cu adevărat această destinaţie este cea mai rea!

10. Allah le-a dat drept pildă pentru aceia care nu cred (ceea ce dovedește că legăturile familiale cu Profeţii nu pot ajuta pe niciunul dintre cei care comit fapte rele) pe soţia lui Noe şi pe soţia lui Lot. Ele s-au aflat sub (grija) a doi dintre robii Noştri evlavioşi (sub stăpânirea lor), însă ele i-au trădat pe ei (pe soţii lor, refuzând credinţa lor). Astfel, ei (Noe şi Lot) nu le-au putut fi de niciun ajutor (soţiilor lor) în faţa lui Allah (împotriva Pedepsei Lui) şi li s-a spus (lor): „Intraţi în Foc alături de cei care intră!”

11. Şi Allah a dat-o drept pildă pentru aceia care cred (ceea ce dovedește că legăturile de familie cu necredincioşii nu îi vor afecta pe cei care au făcut fapte bune) pe soţia lui Faraon, când a spus: „Domnul meu! Clădeşte-mi mie o casă lângă Tine în Paradis şi salvează-mă pe mine de Faraon şi de faptele sale şi salvează-mă pe mine de oamenii nedrepţi (politeişti, răufăcătorii şi necredincioşi)!”

12. Şi (Allah a oferit-o ca exemplu pentru dreptcredincioşi) pe Mariam (Maria, mama lui Isus), fiica lui ‘Imran, care şi-a păzit castitatea. Şi am suflat Noi în ea (prin mâneca de la cămaşa sau îmbrăcămintea ei) prin intermediul unui Rūh (Gavriil; Allah i-a Poruncit lui Gavriil să sufle Duhul în interiorul hainei sale şi astfel Isus a fost conceput) al Nostru. Şi ea a crezut în Cuvintele Domnului ei, în Scripturile Sale şi ea a fost dintre cei supuşi (lui Allah) devotaţi.

 67. Surat Al-Mulk (Stăpânirea)

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

1. Binecuvântat este Acela în Mâna Căruia se află Stăpânirea (Lui îi aparţin Stăpânirea, Porunca, Interzicerea şi întreaga Putere) şi El este peste toate lucrurile Qadīr (Cu Putere peste toate),

2. Care a creat moartea şi viaţa, astfel încât El să vă poată testa, care dintre voi este cel mai bun întru faptă. Şi El este Al-‘Azīz (Invincibilul, Cel Atotputernic), Al-Ghafūr (Prea Iertătorul),

3. Acela care a creat şapte Ceruri în straturi (identice, aşezate unele peste altele), fără ca tu să vezi vreo greşeală în creaţia lui Ar-Rahman (Preamilostivul). Apoi, întoarce-ţi privirea încă odată (către Cer): „Oare vezi tu vreo crăpătură?”

4. Apoi întoarce-ţi privirea de încă două ori (una după alta): privirea ta se va întoarce la tine umilită (aflată în imposibilitatea de a găsi orice fel de greşeală) şi vlăguită.

5. Şi, cu adevărat, Noi am împodobit Cerul cel mai de jos cu lămpi (stele) şi le-am făcut pe ele (lămpile) pietre (meteoriţi în flăcări) pentru lovirea Şeitanilor (diavolilor) (cu scopul de a îi împiedica să tragă cu urechea) şi pentru ei Noi am pregătit chinul Focului aprins .

6. Şi pentru aceia care nu cred în Domnul lor (Allah) este pedeapsa Iadului şi cu adevărat aceasta este cea mai rea destinaţie.

7. Când ei vor fi aruncaţi acolo, vor auzi dinăuntru o inspirare (îngrozitoare, teribilă), în vreme ce el clocoteşte (cu furie).

8. El (Focul) aproape că plesneşte de mânie (pe care o simte faţă de necredincioşi). De fiecare dată când un nou grup este aruncat acolo, păzitorii săi îi întreabă: „Oare nu a venit la voi niciun prevenitor (ca să vă avertizeze cu privire la această  pedeapsă)?”

9. Ei vor spune: „Ba da! Cu adevărat, un prevenitor a venit la noi, însă noi ne-am dezminţit (de el) şi i-am spus: «Allah nu a trimis  (pe Pământ) nimic (nicio Revelaţie); cu adevărat, voi nu sunteţi decât în mare rătăcire!»”

10. Şi ei vor spune: „Dacă măcar noi am fi ascultat sau raționat (ceea ce ni s-a spus), noi nu am fi acum printre locuitorii Focului aprins!”

11. Apoi, ei îşi vor mărturisi păcatele. Aşadar, departe să fie locuitorii Focului aprins (de Iertarea lui Allah)!

12. Cu adevărat, aceia care se tem de Domnul lor (Cel) Nevăzut (ei Îl adoră fără să Îl fi văzut pe El sau pedeapsa pe care a stabilit-o pentru nelegiuiți și se opresc de la ceea ce El a interzis, chiar dacă nimeni nu îi vede, adică ei nu Îl adoră pentru a câștiga faimă), vor primi iertare (de la Allah) şi o răsplată măreaţă (Paradisul).

13. Şi (chiar) dacă păstraţi secretă discuţia voastră sau o dezvăluiţi, cu adevărat, El este Atoatecunoscător a ceea ce se află în piepturile (oamenilor)!

14. Oare El, care le-a creat, să nu Ştie (toate acţiunile creaţiei Sale)? Şi El este Al-Latīf (Cel mai Blând cu robii Săi), Al-Khabīr (Atoatecunoscător al tuturor lucrurilor).

15. El este Cel care a făcut Pământul supus (statornic şi stabil) vouă (pentru ca voi să puteţi merge, locui pe el sau lucra etc.). Aşadar, mergeţi pe căile sale şi mâncaţi din provizia lui. Şi la El va fi Învierea (din mormintele voastre).

16. Vă simţiţi voi în siguranţă (o, necredincioşi din Mecca) că El, Cel care este deasupra Cerurilor (Allah), nu va face Pământul să se scufunde cu voi şi apoi să se cutremure?!

17. Sau vă simţiţi voi în siguranţă, că El, Cel care se află deasupra Cerurilor, nu va trimite asupra voastră o puternică vijelie cu pietre mici (care vor fi aruncate în voi)? Atunci veţi şti voi cum (cât de sever) a fost Avertismentul Meu (adică rezultatul acestuia).

18. Şi, cu adevărat, cei de dinaintea lor l-au tăgăduit (Avertismentul Meu) şi cum (cât de teribilă) a fost apoi Dezminţirea Mea (Pedeapsa).

19. Oare nu văd ei păsările de deasupra lor întinzând şi strângând aripile lor? Nimic nu le ţine pe ele decât Ar-Rahman (Preamilostivul)! Cu adevărat, El este Atoatevăzător a tuturor lucrurilor.

20. Cine este acela care poate fi pentru voi oştire (sprijinitori şi protectori), care să vă ajute pe voi (după cum pretindeţi) fără (permisiunea Celui care este) Ar-Rahman (Allah, Preamilostivul) (dacă Allah Doreşte să vă facă rău) (adică, întoarceţi-vă feţele doar spre Allah, Singurul care poate să vă ajute, şi întoarceţi-vă feţele de la protectorii cei mincinoşi, care nu vă pot ajuta dacă Allah doreşte să vă facă rău)? Însă, cu adevărat, necredincioşii nu sunt decât într-o amăgire.

21. Sau cine este acela care poate oferi pentru voi (mijloace de trai şi provizii) dacă El opreşte Înzestrarea Sa? Însă nu! Ei (necredincioşii) continuă să fie cu mândrie şi să fugă (ei de Adevăr).

22. Oare este acela care merge cu faţa plecată (fără să vadă încotro se îndreaptă) mai bine călăuzit sau acela care (vede şi) merge cu capul ridicat pe un Drum Drept (monoteismul islamic)?

23. Spune: „El este Cel care v-a creat  pe voi şi v-a înzestrat pe voi cu auzul (urechi pentru a auzi), şi văzul (ochi pentru a vedea), şi inimile (pentru a înţelege)! Puţine mulţumiri oferiţi voi (o, necredincioşilor) (Lui, pentru ceea ce El v-a dat)!”

24. Spune: „El este Cel care v-a creat şi care v-a răspândit pe Pământ şi la El  veţi fi voi adunaţi (în Viaţa de Apoi)!”

25. Şi ei (necredincioşii) spun: „Când va fi această promisiune (Ziua Învierii) îndeplinită, dacă voi (o, musulmanilor) spuneţi adevărul?”

26. Spune (o, Mohammed): „Cu adevărat, cunoaşterea (momentului lui exact) este numai la Allah, iar eu sunt numai un prevenitor limpede (care avertizează în mod limpede, clar)!”

27. Însă, atunci când ei (necredincioşii) o vor vedea apropiindu-se (Pedeapsa din Ziua Învierii), chipurile celor care nu au crezut se vor întuneca cu tristeţe şi durere şi li se va spune (lor): „Aceasta este (îndeplinirea Promisiunii) pe care o cereați (atunci când i-aţi provocat pe Profeţii voştri, spunându-le: „Lăsaţi-ne să vedem pedeapsa voastră, dacă voi spuneţi adevărul!”).”

28. Spune (o, Mohammed, necredincioşilor): „Spuneţi-mi! Dacă Allah ne va face să pierim pe mine şi pe cei care sunt cu mine (aşa cum speraţi voi) sau va trimite Mila Sa asupra noastră – atunci cine îi va salva pe cei necredincioşi de un chin dureros?”

29. Spune: „El este Ar-Rahman (Preamilostivul), în El credem şi în El ne punem încrederea (pentru toate chestiunile noastre). Aşadar, veţi afla voi (o, voi, necredincioşilor, atunci când veţi vedea Pedeapsa lui Allah) cine este în greşeală vădită!”

30. Spune (o, Mohammed, necredincioşilor): „Spuneţi-mi! Dacă (toată) apa voastră se va strecura adânc (în pământ şi nu veţi mai putea să ajungeţi la ea), cine vă poate aproviziona cu apă (de izvor) curgătoare (ce va fi vizibilă în faţa ochilor voştri)?!”

 68. Surat Al-Qalam (Condeiul)

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

1. Nūn (literă arabă) [aceste litere (nūn etc.) sunt unele dintre miracolele Coranului şi nimeni în afară de Allah nu ştie semnificaţia acestora]. (Jur) Pe condei şi pe ceea ce ei (îngerii) scriu (în Cartea în care sunt înregistrate faptele omului)!

2. Tu (o, Mohammed), prin Îndurarea (Misiunea, Mesajul) Domnului tău, nu eşti nebun (acesta este Răspunsul lui Allah pentru necredincioşii care spuneau că Profetul era nebun, din momentul în care a început să transmită Mesajul lui Allah)!

3. Şi, cu adevărat, pentru tine (o, Mohammed) va fi o răsplată nesfârşită!

4. Şi, cu adevărat, tu (o, Mohammed) ai un înalt caracter moral!

5. Şi vei vedea tu şi vor vedea şi ei

6. Cine dintre voi este afectat de nebunie.

7. Cu adevărat, Domnul tău este Cel mai Bun Cunoscător al celui care s-a rătăcit de la Calea Sa şi El este Cel mai Bun Cunoscător al celor care sunt bine călăuziţi.

8. Aşadar, (o, Mohammed), nu te supune celor care se dezmint (de tine şi de cuvintele tale)!

9. Ei speră că tu vei vei face un compromis  (în ceea ce priveşte religia datorită curtoaziei, aprobând câteva oameaspecte ale religiei lor), astfel încât şi ei să facă un compromis (cu voi).

10. Şi (o, Mohammed) nu te supune celui lipsit de valoare, care jură din obişnuinţă,

11. Un defăimător, care umblă cu bârfe (despre anumite persoane către altele, sperând să rupă legăturile dintre ele),

12. Care împiedică de la bine, nelegiuit, păcătos,

13. Crud (prin negarea Adevărului) şi, pe deasupra, şi nelegitim (născut nelegitim),

14. Pentru că el avea avere şi copii (el a devenit nedrept şi a negat Adevărul cu aroganţă)

15. Când versetele Noastre (ale Coranului) îi sunt recitate lui, el spune (negându-le): „Poveşti ale oamenilor de demult!”

16. Noi îi vom face lui un semn pe nas (un semn care va rămâne permanent, astfel încât să poată fi recunoscut de toţi oamenii pentru faptele sale rele) (versetele de mai sus fac referire la Al-Walid ibn Al-Mughira, care a fost un inamic nemilos al Profetului).

17. Cu adevărat, Noi i-am încercat pe ei (politeiştii din Mecca), aşa cum i-am încercat Noi şi pe oamenii grădinii, când au jurat (au îndemnat) să adune roadele din ea dimineaţa (astfel încât ei să stăpânească fructele acesteia în mod exclusiv şi să îi oprească pe cei săraci de la a se ospăta din ele, pe când tatăl lor, înainte de a muri, lăsase o parte din fructele ei  pentru cei săraci).

18. Fără a face nicio excepţie (fără a îi lăsa pe cei săraci să ia fructele pe care tatăl lor le promisese şi fără a spune: «In shā’ Allah – cu Voia lui Allah»),

19. Apoi s-a abătut peste ea (grădină) un oaspete (focul) de la Domnul tău (peste noapte, arzând-o) în timp ce ei dormeau,

20. Aşadar, (grădina), până dimineaţa a devenit neagră (arsă) ca o noapte neagră ca tăciunele (complet în ruine).

21. Apoi, ei s-au strigat unii pe alţii pe când dimineaţa abia se ivea

22. (Spunând): „Plecaţi (devreme) la ogoarele voastre, cât este încă dimineaţă, dacă vreţi să culegeţi (fructele)!”

23. Așadar, ei au plecat (repede), în timp ce vorbeau în şoaptă,

24. Spunând: „Niciun miskin (om sărac, nevoiaş) nu va intra peste voi în ea (grădină) astăzi.”

25. Şi ei au plecat dimineaţa cu intenţie puternică (şi nedreaptă) (să îi împiedice pe cei săraci să culeagă fructe din grădină), gândindu-se că ei au această putere (aveau încredere deplină în puterea lor).

26. Însă, când au văzut-o (grădina), au spus ei: „Cu adevărat, noi ne-am rătăcit (am pierdut calea noastră  şi ne aflăm într-o altă grădină, care nu este a noastră).”

27. (Apoi, când au au fost siguri că se află cu adevărat în propria grădină, au spus:) „Ba nu! Cu adevărat, noi suntem lipsiţi (de fructele noastre, din cauza intenţiilor noastre rele).”

28. (Apoi) Cel mai drept dintre ei a spus: „Oare Nu v-am spus eu: «De ce nu Îl preamăriţi voi (pe Allah, departe de orice intenţie rea şi să mulţumiţi Lui pentru ceea ce El v-a dat, să căutaţi Iertarea Sa şi să spuneţi „In shā’ Allah – cu Voia lui Allah.”, făcând totul după Voia lui Allah?! Atunci, nimic din toate acestea nu s-ar fi întâmplat.)?»”

29. Ei au spus (căindu-se): „Mărire Domnului nostru (tot ceea ce ni s-a întâmplat ni se cuvine)! Cu adevărat, noi am fost răufăcători (neascultători faţă de Allah)!”

30. Apoi, ei s-au întors unul împotriva celuilalt, învinuindu-se.

31. Ei au spus: „Vai de noi! Cu adevărat, noi am fost nelegiuiţi (împiedicând oamenii săraci şi neascultându-L pe Allah)!

32. Sperăm că Domnul nostru ne va da nouă în schimb una (o grădină) mai bună decât ea (după ce ne-am recunoscut păcatele şi ne-am căit în fața Lui). Cu adevărat, noi ne întoarcem către Domnul nostru (sperând că El ne va ierta în totalitate păcatele şi că ne va răsplăti în Viaţa de Apoi)!”

33. Aceasta este pedeapsa (din această viaţă pentru oamenii care nu Îl ascultă pe Allah şi care nu le oferă săracilor partea pe care Allah a prescris-o pentru ei din averile lor), însă, cu adevărat, pedeapsa din Viaţa de Apoi este mai mare (mai înspăimântătoare)! Numai dacă ei ar şti (s-ar opri de la tot ceea ce ar putea conduce la aceasta)!

34. Cu adevărat, pentru cei evlavioşi sunt Grădinile plăcerii (Paradisul) la Domnul lor.

35. Oare (este posibil aceasta) Noi ar trebui să îi tratăm pe musulmani (credincioşi în monoteismul islamic, cei care fac fapte bune) la fel ca pe mujrimûn (politeişti şi necredincioşi)?!

36. Ce se întâmplă cu voi? Cum judecaţi voi (cu o astfel de judecată nedreaptă, punându-i pe acelaşi nivel pe cei credincioşi cu cei necredincioşi)?

37. Sau aveţi voi o Carte (Divină) din care învăţaţi voi (ceea ce spuneți, că cei evlavioşi sunt asemeni celor necredincioşi)

38. (Şi învăţaţi) Că veţi avea acolo tot ceea ce alegeți?

39. Sau aveţi de la Noi jurăminte care se întind până în Ziua Învierii, că veți primi voi ceea ce doriți?

40. (O, Profetule) Întreabă-i (pe idolatri) care dintre ei este pentru aceasta chezaş (pentru ceea ce voi afirmaţi)?

41. Sau au ei „parteneri” (zei falşi, care să fie chezaşi împreună cu ei)? Atunci Lăsaţi-i pe ei să-i aducă pe „partenerii” lor, dacă ei sunt întru adevăr!

42. (Amintiţi-vă) Ziua (Învierii) când sāq (fluierul piciorului) (lui Allah) (care nu este asemeni niciunui alt lucru) le va fi descoperit şi ei vor fi chemaţi să se prosterneze ei înșiși (în faţa lui Allah), însă ei (ipocriţii şi cei care se roagă sau fac lucruri bune doar pentru a primi laude lumeşti) nu vor putea face aceasta (pentru că vor avea spatele drept – o singură bucată – şi nu vor putea să se prosterneze).

43. Ochii lor vor fi plecaţi şi îi va acoperi umilinţa, ei au fost chemaţi (la rugăciunea în congregaţie din moschee în timpul vieţii lumeşti) să se prosterneze (să ofere rugăciuni, să Îl adore pe Allah), pe când ei erau sănătoşi (dar ei nu au făcut aceasta).

44. Aşadar (o, Mohammed) lasă-Mă pe Mine (să tratez) Singur cu oricine tăgăduieşte această Cuvântare (Coranul). Noi (le vom spori averile şi copiii în această lume) îi vom aduce treptat la pedeapsă de unde ei nici nu ştiu (căci aceste bunuri sunt cauza distrugerii lor).

45. Şi Eu le voi da lor o amânare (le voi mări durata de viaţă, astfel încât păcatele lor să crească). Cu adevărat, Planul Meu este puternic!

46. Sau le ceri tu (o, Mohammed) o răsplată (lumească) (pentru a răspândi Mesajul lui Allah), astfel încât ei să fie greu împovăraţi de datorii (sau ei refuză Adevărul temându-se că vor fi obligaţi să plătească pentru aceasta? Nu, aceasta nu este adevărat, din moment ce tu nu ceri o răsplată de la ei, ci îţi aştepţi răsplata doar de la Allah)?

47. Sau dețin ei (ştiinţa) Necunoscutul şi de aceea scriu ei (în funcţie de aceasta, de ceea ce ei pretind, și anume că sunt mai presus de cei evlavioşi)?

48. Aşadar aşteaptă cu răbdare Hotărârea Domnului tău (prin care le prelungeşte lor viaţa aceasta lumească, oferindu-le o amânare  – doar pentru scurt timp – după care victoria va fi a ta) şi nu fi ca tovarăşul peştelui (Iona, cel care nu a avut răbdare şi care a plecat din oraşul său fără a avea permisiunea lui Allah, dezamăgit şi depăşit de situaţie, pentru că oamenii nu au vrut să accepte Mesajul său), când ne-a strigat (pe Noi) (semnificând că Ni s-a adresat Nouă, cerând o pedeapsă rapidă pentru oamenii din comunitatea sa) în timp ce era plin de mânie (pe oamenii din comunitatea sa).

49. Dacă nu l-ar fi ajuns pe el Îndurarea (Mila) de la Domnul lui, ar fi fost el aruncat (din stomacul peştelui) pe ţărmul pustiu (dezastruos), în timp ce el ar fi fost învinuit (pentru că a plecat fără a asculta de Domnul său, însă Allah a acceptat căinţa sa şi i-a oferit mijloacele necesare pentru însănătoşirea sa).

50. Apoi Domnul său l-a ales pe el (ridicându-l într-un rang înalt şi întorcându-l la misiunea sa) şi l-a făcut dintre cei drepți.

51. Şi, cu adevărat, aceia care nu cred aproape că te doboară cu privirile lor (pline de ură) atunci când ei aud Îndemnarea (Aducerea-Aminte, Coranul) şi spun ei: „Cu adevărat, el (Mohammed) este un om nebun!”

52. Însă el (Coranul) nu este decât o Aducere-Aminte pentru toate lumile.

 69. Surat Al-Haqqah (Inevitabilul)

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

1. Inevitabilul (Ziua Învierii, atunci când va avea loc pedepsirea celor necredincioşi, care, în timpul vieţii lumeşti, nu se aşteptau la aceasta)!

2. Ce este Inevitabilul (cum va fi Ziua Învierii, care vor fi împrejurările sale)?

3. Şi cum ai putea tu ști (o, Profetule) ce este Inevitabilul (spaima teribilă care va fi în acea Zi)?

4. (Neamul) Thamud (neamul Profetului Salih) şi ‘Ad (neamul Profetului Hud) au negat Al-Qari‘ah (Ziua cea măreaţă a Judecăţii).

5. Cât despre Thamud, aceştia au fost nimiciţi de un strigăt îngrozitor.

6. Şi în ceea ce îi priveşte pe ‘Ad, ei au fost nimiciţi de un vânt rece, aprig, cu un vuiet puternic,

7. Pe care (Allah) l-a trimis asupra lor timp de şapte nopţi şi opt zile, una după alta, încât tu îi puteai vedea pe oameni căzând ca trăzniţi (morţi), ca şi cum ar fi fost nişte trunchiuri goale de curmali.

8. Oare mai vezi tu vreun suflet dintre ei care a rămas (fără a fi nimicit)?

9. Şi Fir‘aun (Faraon), şi cei de dinainte de el, şi cetăţile răsturnate (cetăţile neamului Profetului Lot) au făcut păcate.

10. Şi ei nu i s-au supus Mesagerului Domnului lor, de aceea, El i-a apucat cu putere (El a Trimis asupra lor o pedeapsă puternică).

11. Cu adevărat, când apa (potopul lui Noe) s-a revărsat (peste toate lucrurile), Noi v-am dus pe voi (oamenii) pe corabie (arca lui Noe)

12. Aşadar, Noi am făcut aceasta (incidentul salvării credincioşilor şi al înecului necredincioşilor) un avertisment pentru voi, pentru a fi reţinut de urechile care îl vor înţelege şi îl vor ţine minte (pentru generaţiile viitoare, prin intermediul poveştilor).

13. Apoi, când Cornul (Trâmbița) va fi suflat (de către înger) cu o singură suflare (prima, care va arăta începutul sfârşitului lumii),

14. Şi Pământul şi munţii vor fi ridicaţi (mutaţi din locurile lor) şi nimiciţi dintr-o singură lovitură,

15. Apoi, în acea Zi, se va produce (măreţul) Evenimentul (Învierea),

16. Şi Cerul se va despica, căci, în acea Zi, el (Cerul) va fi firav (slab, instabil şi sfâşiat),

17. Şi îngerii vor fi la marginile sale şi opt (îngeri) vor purta Tronul Domnului vostru deasupra lor (a tuturor îngerilor)  în acea Zi.

18. În acea Zi veţi fi voi (o, oameni) aduşi pentru Judecată (în faţa Domnului vostru) şi nicio taină nu va fi ascunsă.

19. Apoi, în ceea ce îl priveşte pe cel căruia îi va fi dată Cartea (în care sunt înregistrate faptele sale) în mâna sa dreaptă, el va spune (fericit): „Ţineţi! Citiţi Înregistrarea  mea!

20. Cu adevărat, eu am fost sigur (în timpul vieţii mele lumeşti) că voi găsi (în Ziua Judecăţii) socoteala mea (îmi voi primi răsplata)!”

21. Astfel, el va avea parte de o viaţă plăcută,

22. Într-un Paradis înalt,

23. Unde fructele se vor afla în ciorchine joase și aproape (la îndemâna lor).

24. (Li se va spune lor:) „Mâncaţi şi beţi în tihnă (fără a vă fi teamă că hrana vă va răni şi fără a trebui să urinaţi sau să defecaţi) pentru ceea ce (binele) aţi făcut înainte, în zilele trecute (în timpul vieţii lumeşti)!”

25. Însă, în ceea ce îl priveşte pe cel căruia i se va da Cartea în mâna stângă, el va spune (cu regret): „Îmi doresc să nu mi se fi dat Cartea!

26.  Şi să nu fi ştiut niciodată care este socoteala mea!

27. Mai bine ea (moartea mea) ar fi fost sfârşitul meu (îmi doresc să nu fi fost reînviat)!

28. Averea mea nu mi-a fost de niciun folos (nici nu m-a protejat în vreun fel de Pedeapsa lui Allah)!

29. Puterea mea (şi argumentele prin care m-am apărat) m-a părăsit!”

30. (Îngerilor păzitori ai Focului Iadului li se va spune:) „Prindeți-l şi legaţi-l (cu mâinile de gât),

31. Apoi aruncaţi-l în Focul aprins să ardă în el!

32. Apoi legaţi-l cu un lanţ a cărui lungime este de şaptezeci de coţi!”

33. Cu adevărat, el nu a crezut în Allah, Cel Preamărit,

34. Şi nu a îndemnat (oamenii, în timpul vieţii sale lumeşti) la hrănirea celor săraci.

35. Aşadar, nu este niciun prieten pentru el în această Zi (care să îl protejeze de Pedeapsă).

36. Şi nicio mâncare în afară de puroiul de la răni (de la pieile locuitorilor Focului Iadului),

37. Pe care nimeni nu îl va mânca în afară de păcătoşi (cei care persistă în necredinţa lor).

38. Aşadar, jur pe tot ceea ce vedeţi

39. Şi pe ceea ce nu vedeţi (Necunoscutul),

40. Că este cu adevărat cuvântul unui Mesager nobil (Nobilul Coran este Cuvântul lui Allah, recitat de Mesagerul Său nobil, Mohammed)

41. Şi nu este cuvântul unui poet: însă voi nu credeți decât prea puțin

42. Şi nici nu este cuvântul unui ghicitor: puţin vă amintiţi voi (vă gândiţi şi vă amintiţi diferenţa dintre cuvintele unui ghicitor şi cuvintele Profetului)

43. (Aceasta este) Revelaţia trimisă jos (pe Pământ) de Stăpânul lumilor (a oamenilor, a djinnilor şi a tot ceea ce există)!

44. Şi dacă el (Mohammed) Ne-ar fi atribuit în mod fals (chiar şi) câteva vorbe,

45. Cu siguranţă l-am fi apucat noi (ca răzbunare) cu putere

46. Şi apoi cu siguranţă i-am fi tăiat Noi artera inimii (aorta, provocându-i moartea imediată)

47. Şi niciunul dintre voi nu Ne-ar putea împiedica (să aplicăm Pedeapsa Noastră) de la ea!

48. Şi, cu adevărat, acesta (Coranul) este o Aducere-Aminte (avertisment) pentru cei evlavioşi

49. Şi, cu adevărat, ştim că sunt unii dintre voi care tăgăduiesc (Coranul, în ciuda clarităţii semnelor sale).

50. Şi, cu adevărat, el (acest Coran) va fi o întristare pentru necredincioşi (pentru pierderea Paradisului în Ziua Învierii).

51. Şi, cu adevărat, el (acest Coran) este Adevărul absolut cu siguranţă.

52. Aşadar, slăveşte (şi preamăreşte) Numele Domnului Tău, Al-‘Ažīm (Cel Preamărit)!

 70. Surat Al- Ma‘ârij (Drumurile Ascensiunii)

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

1. Un suplicant (necredincios) a cerut (lui Allah) un chin (care să cadă asupra sa şi asupra oamenilor săi, ca o provocare pentru Mohammed) (un chin) care este cu siguranţă pe cale să cadă.

2. Asupra celor necredincioşi (va cădea) şi nimeni (şi nimic) nu o poate împiedica,

3. De la Allah, Stăpânul Drumurilor Ascensiunii (sunt drumurile pe care îngerii coboară din Cer şi urcă de pe Pământ).

4. Îngerii şi Duhul (Gavriil) se vor înălţa la El într-o Zi a cărei durată este cât cincizeci de mii de ani.

5. Așadar fii cu răbdare (o, Mohammed, în fața bătăii lor de joc și a goanei lor spre Pedeapsă), cu o răbdare frumoasă (adică fără a fi dezamăgit şi fără a te plânge altcuiva în afară de Allah)!

6. Cu adevărat, ei îl văd (chinul) departe (ei cred că acesta nu va cădea niciodată asupra lor),

7. Însă Noi o vedem aproape (cu siguranţă se va întâmpla).

8. Ziua în care Cerul va fi precum murdăria clocotitoare a uleiului,

9. Iar munţii vor fi asemenea lânii colorate scărmănate,

10. Şi nu-l va mai întreba prieten pe prieten (despre starea sa, pentru că va fi preocupat numai de el însuşi),

11. Ei îi văd pe ei (adică fiecare-şi va vedea prietenul, fratele, tatăl, copiii şi familia, însă nici nu îşi vor vorbi, nici nu vor cere ajutorul unul de la celălalt, din moment ce  niciunul dintre ei nu îl poate ajuta pe celălalt). Mujrim (nelegiuitul, păcătosul, necredinciosul) va vrea să se răscumpere de pedeapsa din Ziua aceea cu copiii săi,

12. Și cu soţia sa şi cu fratele său,

13. Şi cu neamul său care l-a adăpostit,

14. Şi cu toţi cei care se află pe Pământ, astfel încât să îl poată salva.

15. Ba nu (aceasta nu este așa cum doreşti tu, o, necredinciosule)! Cu adevărat, va fi Focul aprins (Iadul),

16. Cel care-i va smulge cu violenţă (arzând complet) pielea de pe cap, corp şi membre!

17. Chemându-l pe cel care a întors spatele (de la credinţă) şi s-a îndepărtat (de la supunerea faţă de Allah şi de Mesagerul Său) [adică Iadul va chema: „O, mushrik (o, politeistule, necredinciosule în Unicitatea lui Allah)! O, kāfir (o, cel care nu crezi în Allah, în îngerii Săi, în Cărţile Sale, în Mesagerii Săi, în Ziua Învierii şi în Predestinarea Divină)!”]

18. Şi a adunat (avere) şi a tezaurizat-o (pentru a o păstra, fără a oferi caritatea anuală obligatorie).

19. Cu adevărat, omul a fost creat foarte nerăbdător (neliniştit şi avar),

20. Când răul (ceva rău sau sărăcia) îl atinge, el devine irascibil (nemulţumit, nerăbdător, speriat),

21. Iar când binele îl atinge pe el, el devine zgârcit (ascunde averea sa şi nu face milostenie din ea),

22.  Cu excepţia celor care sunt dedicați rugăciunii,

23. Aceia Care rămân statornici în rugăciunea lor,

24. Şi aceia în a căror avere este un drept recunoscut (adică este stabilită o cotă pentru caritatea anuală obligatorie – zakāh)

25. Pentru cerşetor şi pentru cel lipsit (cel care şi-a pierdut averea sau este sărac şi-i este ruşine să ceară),

26. Şi aceia care cred în Ziua Recompensei (Ziua Judecăţii),

27. Şi aceia care se tem de Chinul Domnului lor,

28. Cu adevărat, Chinul Domnului lor este cel în faţa căruia nimeni nu se află în siguranţă!

29. Şi aceia care îşi păstrează castitatea (adică părţile private de la acte sexuale ilicite)

30. Mai puţin de soţiile lor sau de cele pe care le stăpânesc mâinile lor drepte (sclavele), căci pentru aceasta ei nu vor fi mustraţi.

31. Însă, cei care caută mai mult decât aceasta sunt nelegiuiţi,

32. Şi aceia care păzesc ceea ce li se încredinţează şi legămintele lor,

33. Şi aceia care sunt drepţi în mărturiile lor (fără să mintă, să ascundă adevărul sau să-l deformeze),

34. Şi aceia care își mențin rugăciunea lor (se roagă în mod regulat şi la timpul potrivit),

35. Aceia vor locui, onoraţi, în Grădini (Paradis).

36. Așadar, ce se întâmplă cu aceia care nu cred de se grăbesc să te asculte (o, Mohammed) (întinzându-şi gâtul lor spre tine, privindu-te atent să te audă, nu pentru a obţine un beneficiu, ci intenţionând să te nege şi să-şi bată joc de tine),

37. (Stând) în grupuri în dreapta şi în stânga (ta, o, Mohammed) (vorbind şi întrebându-se)?

38. Oare speră fiecare om dintre ei să intre în Paradisul plăcerii?

39. Ba nu , aceasta nu este aşa! Cu adevărat, Noi i-am creat pe ei din ceea ce ştiu! (un lichid fără valoare; prin urmare, cum pot ei nădăjdui să intre în Paradis fără Voinţa Creatorului lor?!)

40. Așadar, jur pe Domnul tuturor Răsăriturilor şi Apusurilor (toate cele trei sute şaizeci şi cinci de puncte ale Răsăritului şi ale Apusului de la Est la Vest), că Noi, cu siguranţă, suntem în stare

41. (Noi suntem în stare) Să-i înlocuim cu (alţii) unii mai buni decât ei şi nu putem fi întrecuţi de nimeni (dacă Noi vrem să facem acest lucru, nimeni nu ne poate opri)!

42. Deci, lasă-i să se afunde în discuţii zadarnice şi să se joace (în viaţa lumească), până ce vor întâlni Ziua ce le-a fost promisă.

43. Ziua în care ei vor ieşi din morminte în grabă, la fel cum (în viaţa lumească) ei s-au grăbit într-o cursă pentru un idol (ca şi în trecut, atunci când de fiecare dată când a fost creat un nou idol, ei s-au grăbit spre el, să fie printre primii care i se închină lui).

44. Cu ochii plecaţi de frică şi umilinţă, ruşinea acoperindu-i pe ei (complet)! Aceasta este Ziua care le-a fost promisă lor!

 71. Surat Nūh (Noe)

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

1. Cu adevărat, Noi l-am trimis pe Noe la neamul său (spunându-i): „Avertizează-l pe neamul tău, înainte de a se abate asupra lui un chin dureros!”

2. El a spus: „O, neam al meu! Cu adevărat, eu sunt pentru voi un prevenitor (care vă avertizează) limpede,

3. Că trebuie să Îl adoraţi pe Allah (Cel fără parteneri), să fiţi cu frică de El (adică de Pedeapsa Lui şi să Îi fiţi supuşi Lui) şi să îmi dați ascultare,

4. (Şi apoi) El (Allah) vă va ierta din păcatele voastre şi vă va da vouă răgaz până la un termen hotărât (moartea voastră). Cu adevărat, atunci când termenul hotărât de Allah sosește(adică moartea), el nu va fi amânat, numai dacă voi aţi şti (atunci v-aţi grăbi spre credinţă şi supunere)!”

5. El a spus: „O, Domnul meu! Cu adevărat, eu l-am chemat pe neamul meu noaptea şi ziua (adică pe ascuns şi fățiș, pentru ca ei să accepte doctrina monoteismului islamic),

6. Însă toată chemarea mea nu a făcut decât să le sporească lor fuga (de Adevăr).

7. Şi, cu adevărat, de fiecare dată când i-am chemat (să creadă în Tine, astfel credinţa lor putând fi un motiv) ca Tu să-I poţi ierta, ei şi-au vârât degetele în urechi, s-au înfăşurat în veşmintele lor şi au stăruit (în refuzul lor) şi au crescut în mândrie;

8. Apoi, cu adevărat, i-am chemat pe ei în mod deschis (cu glas tare).

9. Apoi, cu adevărat, le-am vestit lor (uneori) în public (cu glas tare) şi (alteori) am apelat la ei în taină (în secret).

10. Le-am spus (lor): «Rugaţi-vă de iertare Domnului vostru, cu adevărat, El este Atoateiertător,

11. El vă va trimite ploaie din abundenţă,

12. Şi vă va spori averea şi copiii şi vă va dărui grădini şi vă va dărui râuri!»

13. Ce  se întâmplă cu voi? Cum de nu vă temeţi de Măreţia lui Allah (şi de Puterea Sa)!

14. În timp ce El v-a creat pe voi în (diferite) faze (adică prima dată nutfah, apoi ʻalaqah, iar mai apoi mudghah).

15. Nu vedeţi voi cum a creat Allah şapte Ceruri în straturi identice, unul peste altul?

16. Şi a făcut Luna o lumină (reflectată) acolo şi a făcut Soarele o lampă (arzătoare/arzândă) (sursă de lumină şi de căldură)?

17. Şi Allah v-a făcut pe voi (primul vostru strămoş – Adam) din pământ (din praful pământului),

18. Apoi El vă va aduce pe voi înapoi (în pământ) şi El vă va face să ieşiţi (din nou, în Ziua Învierii).

19. Şi Allah v-a făcut vouă Pământul o întindere largă, ca un covor (pentru voi, să vă stabiliţi acolo),

20. Pentru ca voi să puteţi umbla pe el, pe cărări largi (întrucât, dacă Allah nu ar fi făcut Pământul o întindere largă, voi nu aţi fi putut construi nici drumuri, nici case stabile şi nici nu aţi fi putut voi să cultivaţi pământul)!»”

21. Noe a spus: „Domnul meu! Ei (oamenii din neamul meu) nu mi s-au supus mie şi îl urmează pe acela (care-i conduce spre greşeli) ale cărui averi şi copii nu-i aduc spor, ci pierdere (adică iluzie în viaţa lumească şi pedeapsă în Viaţa de Apoi)!”

22. Şi ei (cei care-i conduc spre greşeli) au plănuit un complot puternic,

23. Şi au spus ei (oamenilor): „Nu-i părăsiţi niciodată pe zeii voştri și nici nu-i  părăsiţi pe Wadd, pe Suwa‘, pe Yaguth, pe Ya‘uq și pe Nasr (Acestea au fost numele idolilor la care ei obişnuiau să se închine în loc de Allah, iar ele provin de la oameni drepţi, cărora, după ce au murit, neamul lor le-au făurit imagini și statuete, pentru a încuraja oamenii la supunerea faţă de Allah, însă, cu timpul oamenii au început să se închine la aceste statuete și imagini)!”

24. Şi într-adevăr ei i-au condus pe mulţi în rătăcire. Şi (o, Allah): „Nu le spori celor nedrepţi (necredincioşilor, politeiştilor şi răufăcătorilor) decât eroarea!”

25. Din cauza păcatelor lor ei au fost înecaţi,  apoi ei au fost siliți să intre în Foc. Şi ei nu au găsit pe nimeni să-i ajute în locul lui Allah!

26. Şi Noe a spus: „Domnul meu! Nu îl lăsa pe niciunul dintre necredincioşi în viaţă pe Pământ (să rătăcească),

27. Dacă-i vei lăsa, ei îi vor duce în rătăcire pe robii Tăi şi nu vor zămisli decât nelegiuiţi!

28. Domnul meu! Iartă-mă pe mine şi pe părinţii mei şi pe cel care intră în casa mea fiind credincios, şi pe toţi credincioşii şi pe toate credincioasele. Şi nu le spori oamenilor nedrepţi decât distrugerea!”

 72. Surat Ad-Djinn (Djinn-ul)

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

1. Spune (o, Mohammed): „Mi-a fost revelat mie că un grup dintre djinni (numărând între trei şi zece djinni) a ascultat (la acest Coran). Ei au spus: „Cu adevărat, noi am auzit un Coran minunat (adică recitare),

2. El călăuzeşte pe Calea cea Dreaptă şi noi am crezut în el şi nu-I vom asocia vreodată Domnului nostru (Allah) un asociat (în adorare)!

3. Şi El – slăvită fie Măreția  Domnului nostru! – nu şi-a luat nici soţie, nici fiu.

4. Şi cel nesăbuit dintre noi (adică Şeitan sau politeiştii dintre djinni) obișnuia să rostească împotriva lui Allah ceea ce reprezintă o minciună extraordinar de mare (că Allah are o soţie şi un fiu).

5. Şi, cu adevărat, Noi am crezut că nici oamenii, nici djinnii nu vor rosti minciuni împotriva lui Allah.

6. Și, cu adevărat, au fost bărbaţi dintre oameni care au căutat adăpost la bărbaţi dintre djinni, dar ei (djinnii) le-au sporit lor (oamenilor) nelegiuirea (păcatul şi persistenţa în minciună) (aici apare un avertisment puternic pentru oricine caută ajutor la magicieni şi vrăjitori, sau caută adăpost la altcineva în afară de Allah, Care este fără parteneri).

7. Şi ei (necredincioşii dintre oameni) au crezut aşa cum aţi crezut şi voi (o, djinni) că Allah nu va învia pe nimeni.

8. Şi noi am căutat să ajungem la Cer, dar l-am găsit plin de păzitori severi şi meteori (focuri strălucitoare)

9. Şi, cu adevărat, noi obişnuiam să stăm (înainte de Misiunea lui Mohammed) acolo în nişte locuri (în Cer) pentru a (fura) auzi (de la îngeri, ca apoi să transmitem la ghicitori ceea ce am auzit),  însă cine (încearcă) să asculte acum va găsi un meteor (foc strălucitor) care-l urmărește (îl urmăreşte stând la pândă pentru a-l arde). 

10. Şi noi nu ştim (aşadar) dacă se voieşte rău celor de pe Pământ sau dacă Domnul lor voieşte pentru ei Calea cea Dreaptă (deoarece împiedicarea, prin meteori şi îngeri, de la ascultare nu poate avea loc decât dacă există o pedeapsă mare de la Allah, care va cădea asupra oamenilor, sau un Mesager care vine cu îndrumare şi Revelaţie pentru oameni).

11. Printre noi se află unii drepţi şi alţii opusul; noi am fost împărţiţi în diferite secte religioase (adică noi am fost grupuri care am urmat diferite secte religioase).

12. Iar noi considerăm (adică noi credem, devenind un lucru cert pentru noi) că nici nu putem scăpa de Voinţa lui Allah pe Pământ (dacă El vrea să ne pedepsească) şi nici nu putem scăpa de El zburând (dacă El vrea să stăm în Faţa Sa sau să ne pedepsească).

13. Şi, cu adevărat, când am auzit noi Călăuzirea (acest Coran), am crezut în ea, şi oricine crede în Domnul său nu ar trebui să se teamă nici de împuţinare (în răsplata pentru faptele bune), nici de nedreptate (pedepse mărite pentru păcatele sale).

14. Şi unii dintre noi sunt musulmani (supuşi Voinţei lui Allah), iar unii dintre noi sunt nedrepţi (au deviat de la Calea cea Dreaptă).” Şi aceia care au îmbrăţişat islamul (au devenit musulmani, supunându-I-se lui Allah) aceia au căutat Calea cea Dreaptă.”

15. Cât despre cei nedrepţi (necredincioşii care au deviat de la Calea cea Dreaptă), ei vor fi vreascuri de foc pentru Iad,

16. Și dacă ei (necredincioşii dintre oameni şi djinni) au urmat Calea cea Dreaptă (adică islamul), Noi cu siguranţă le vom dărui apă (ploaie) din belşug (adică mai multă bogăţie și bunuri),

17. Pentru ca să-i încercăm astfel pe ei  (prin bogăţie, dacă ei Îi vor mulţumi lui Allah pentru ceea ce El le oferă). Şi cel ce se întoarce de la pomenirea Domnului său (Coranul cel Glorios – și nu pune în practică Legile şi Poruncile Sale), pe acela îl va îndrepta El către chin aspru  (Iadul).

18. Şi moscheile sunt pentru Allah (Cel fără parteneri), așadar nu invocaţi pe nimeni împreună cu Allah!

19. Şi atunci când robul lui Allah (Mohammed) a început să-L invoce (sau s-a ridicat invocându-L) pe El (pe Allah, în rugăciune), ei (djinnii) s-au adunat în jurul lui în grupuri dense (lipindu-se unul de altul, apropiindu-se atât de mult încât aproape că au căzut peste el) (cu scopul de a asculta recitirea Profetului).

20. Spune (o, Mohammed): „Cu adevărat, Îl invoc numai pe Domnul meu (Allah, Cel fără parteneri) şi nu-I fac Lui niciun asociat!”

21. Spune (o, Mohammed): „ Nu stă în puterea mea să vă fac vreun rău (nici să previn orice rău pe care Allah vi l-a prescris vouă), nici să vă călăuzesc către Calea cea Dreaptă!”

22. Spune (o, Mohammed): „Nimeni nu mă poate proteja pe mine de Pedeapsa lui Allah  (dacă ar fi să nu mă supun Lui) şi nici nu pot găsi adăpost decât la El!

23. Însă (am pentru voi) doar transmiterea (Adevărului) de la Allah (adică să vă transmit ceea ce Allah mi-a Poruncit) şi Mesajele Sale (ale monoteismului islamic), și oricine nu li se supune lui Allah şi Mesagerului Său, atunci cu adevărat, pentru el este  Focul Iadului, unde va locui  pe vecie.

24. Până când vor vedea ceea ce li s-a promis (în Ziua Judecăţii), atunci ei vor şti ale cui ajutoare sunt mai slabe (necredincioşii care nu au ajutoare sau credincioşii al căror ajutor este Allah?) şi cine sunt mai puţini la număr (adică necredincioşii care sunt doar câţiva sau îngerii, soldaţii lui Allah? Deci cine va fi în acea Zi în număr mai mare?) .”

25. Spune (o, Mohammed): „Eu nu ştiu dacă (pedeapsa) care vi s-a promis este aproape sau dacă Domnul meu va hotărî un termen îndepărtat pentru aceasta.

26. (Numai El este) Atoateştiutor a ceea ce este Ghaib (Necunoscut) şi El nu descoperă nimănui taina (Ghaib) Sa,

27. Cu excepția Cuiva (Allah) care a ales (dintre oameni) ca Mesager (El îl informează cu privire la Necunoscut, după Voinţa Sa) şi face să meargă înaintea şi în urma lui (pentru a-l proteja pe el şi Mesajul de djinni, să nu poată fura din el, ca mai apoi să îl transmită vrăjitorilor) păzitori (îngeri),

28. Pentru ca el (Mesagerul lui Allah) să ştie că ei (Mesagerii dinaintea lui) într-adevăr au transmis (sincer, la fel ca el) Mesajul Domnului lor (şi că el este păzit, aşa cum au fost şi ceilalţi păziţi de îngerii lui Allah). Şi El (Allah) cuprinde (cu Ştiinţa Sa) tot ceea ce au (de la reguli şi legi, etc. fie cele văzute, fie cele nevăzute), şi El (Allah) socoteşte (ştie) numărul exact al tuturor lucrurilor (nu există secret pentru Allah)!”

 73. Surat Al-Muzzammil (Cel învăluit)

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

1. O, tu (Profetule), cel învăluit în veşminte (în hainele tale).

2.  Ridică-te (ca să te rogi) toată noaptea, afară de puţin (timp).

3. Jumătate din ea sau mai puţin de atât (astfel încât să fie o treime din noapte),

4. Sau puţin mai mult (decât jumătate, astfel încât să fie două treimi din noapte) (Profetul având aceste opţiuni). Şi recită Coranul (cu glas tare) într-un stil tărăgănat, plăcut, cu claritate şi cu ritm susţinut.

5. Cu adevărat, Noi îţi vom trimite ţie un Cuvânt hotărâtor (Nobilul Coran, care conţine instrucţiuni, legi, obligații și interdicții).

6. Cu adevărat, trezirea în timpul nopţii (a celui care doarme, pentru rugăciunea de noapte [Tahajjud]) are cea mai puternică influenţă asupra inimii şi este cea mai potrivită pentru recitare (a Nobilului Coran, în maniera cea mai limpede, deoarece noaptea inima este liberă de interesele materiale ale zilei aşa cum este munca etc.)

7. Cu adevărat, în timpul zilei tu ai de lucru îndelung (transmiterea Mesajului lui Allah şi problemele zilnice, astfel, efectuează rugăciunea de noapte,dedicându-ţi inima lui Allah).

8. Şi pomeneşte Numele Domnului tău şi fii în totalitate devotat Lui în adorare (din toată inima, excluzând gândurile lumeşti din inimă şi minte în timpul adorării)!

9. (El este) Domnul Răsăritului şi al Apusului! Nu există altă Divinitate în afară de El. De aceea, ia-L numai pe El ca Wakīl (Cel care dispune toate chestiunile tale, adică ai încredere în Allah şi încrede-te în El).

10.  Şi fii răbdător (o, Mohammed) faţă de ceea ce zic ei (necredincioşii) şi ține-te departe de ei într-o manieră bună (fără a-i mustra sau a căuta răzbunare)!

11. Şi lasă-Mă pe Mine Singur să mă ocup de aceia care neagă (versetele Mele), cei care sunt în posesia lucrurilor bune din viață . Şi dă-le lor răgaz (pentru pedeapsa lor) pentru un scurt timp (până la timpul potrivit când va veni pedeapsa lor)!

12. Cu adevărat, Noi avem (în Ziua de Apoi) lanţuri (pentru a-i lega) şi un Foc furios (Iadul).

13. Şi mâncare înecăcioasă şi chin dureros.

14. În Ziua când se vor cutremura cu violență Pământul şi se vor face munţii ca o dună de nisip risipit (după ce în trecut a fost solid şi ferm).

15. Cu adevărat, Noi v-am trimis vouă (o, oameni) un Mesager (Mohammed) care să fie martor peste voi, aşa cum am trimis şi la Faraon un Mesager (Moise),

16. Însă Faraon nu i s-a supus Mesagerului (Moise) şi l-am cuprins Noi cu o pedeapsă aspră.

17. Atunci, cum puteţi evita pedeapsa, dacă nu credeţi în Ziua (Ziua Învierii) care îi va face pe copii cărunţi (îmbătrâniţi de frica lucrurilor groaznice pe care o să le vadă în Ziua Învierii),

18. În care Cerul va fi despicat (de groaza acelei Zile). Cu siguranţă, Făgăduinţa Lui se va împlini negreşit!

19. Cu adevărat, aceasta (toate lucrurile înfricoşătoare menţionate mai înainte) este o îndemnare: astfel, pe cel care voieşte (să o primească) lasă-l să urmeze o Cale (a supunerii şi evlaviei) către Domnul Său!

20. Cu adevărat, Domnul tău Ştie că tu te rogi noaptea, pentru mai puțin de două treimi din ea, sau (alteori) jumătate din noapte, sau (alteori) o treime din noapte, ca şi o parte dintre aceia care sunt cu tine (cei care te urmează). Şi Allah stabileşte noaptea şi ziua (adică lungimea lor). El ştie că voi nu puteţi petrece toată noaptea în rugăciune şi astfel El se întoarce către voi cu Iertare şi Milă, uşurându-vă vouă. Deci, recitaţi Coranul atât cât vă este cu putinţă (în timpul rugăciunii de noapte)! El ştie că unii dintre voi vor fi bolnavi, alţii călători prin lume în căutarea Harului lui Allah şi că alţii luptă pe Calea lui Allah. Deci recitaţi Coranul (în timpul rugăciunii de noapte) atât cât vă este cu putinţă, împliniţi rugăciunea şi daţi zakāh (caritatea anuală obligatorie) şi faceţi-I lui Allah un împrumut frumos (cheltuiţi din banii voştri pentru o cauză bună, ajutând oamenii, căutând astfel Mulţumirea lui Allah). Iar orice bine pe care-l faceţi (faptele bune din perioada vieţii lumeşti) cu siguranţă îl veţi găsi la Allah, mai Bun şi mai Mare ca răsplată. Şi căutaţi Iertarea lui Allah. Cu adevărat, Allah este Ghafūr (Prea iertător), Rahīm (Prea Îndurător).

 74. Surat Al-Muddathir (Cel înfășurat)

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

1. O, tu (Profetule), cel înfășurat în veşminte!

2. Ridică-te şi avertizează (oamenii cu privire la Pedeapsa lui Allah)!

3. Şi slăveşte-L pe Domnul tău (Allah)!

4. Şi curăţă veşmintele tale!

5. Şi stai departe de ar-rujz (idoli şi idolatrie) (aşa cum faci deja)!

6. Şi nu dărui un lucru căutând să dobândeşti mai mult (sau: nu considera faptele tale de supunere faţă de Allah ca o favoare pentru El).

7. Şi pentru (a primi) Mulțumirea Domnului tău fii răbdător (în ceea ce priveşte Poruncile Sale, acţionând conform lor pentru a obţine Mulţumirea Lui şi, de asemenea, fii răbdător cu privire la  Interdicţiile Sale, stând departe de ele)!

8. Apoi, atunci când se va sufla în Corn (Trâmbiţă, de către îngerul Israfil, adică a doua suflare a Cornului),

9. Cu adevărat, acea Zi va fi o Zi Grea –

10. Deloc uşoară pentru cei necredincioşi.

11. Lasă-Mă Singur (o, Profetule, să Mă ocup) cu cel pe care l-am creat singur (în pântecele mamei sale, fără nicio avere sau copii, etc.) (cu referire la Al-Walīd,  fiul lui Mughirah Al-Makhzumi).

12. Şi căruia i-am dăruit apoi avere din abundenţă,

13. Şi copii care să-i fie alături (să îi fie tovarăși).

14. Şi i-am făcut Eu lui viaţa uşoară şi netedă

15. Şi apoi, (după toate acestea) el doreşte (cu lăcomie) ca Eu să-i dau şi mai mult (chiar dacă el a negat Credinţa).

16. Ba nu! Cu adevărat, el s-a opus – cu încăpăţânare – ayat-elor Noastre (versete, revelaţii, semne, dovezi),

17. Iar Eu îl voi sili să se confrunte cu o chin aspru (fără odihnă)!

18. Într-adevăr, el a cugetat şi a complotat (despre ceea ce va urma să spună cu privire la Coran şi cum l-ar putea discredita pe Profet)!

19. Aşadar, blestemat să fie: cum a complotat!

20. Şi din nou blestemat să fie: cum a complotat!

21. Apoi el a privit (a cugetat din nou asupra complotului său),

22. Apoi s-a încruntat şi faţa I s-a întunecat (s-a încruntat pentru că nu a găsit nimic pentru a discredita Coranul şi Profetul).

23. Apoi şi-a întors spatele (de la Adevăr) cu aroganţă.

24.  Şi a spus: „Acesta nu este decât vrăjitorie moştenită (de la străbuni),

25. Acesta nu este decât vorba unui om!”

26. Îl voi arunca în sakar (unul dintre numele Focului Iadului), să ardă acolo.

27. Şi de unde să ştii (adică, tu nu-ţi poţi imagina, o, Mohammed) cum (cât de îngrozitor) este sakar!

28. El nu lasă nimic (nicio carne) să rămână şi nici nu lasă nimic (oase) nears,

29. Arzând şi înnegrind pielea!

30. Şi peste el sunt  nouăsprezece (îngeri puternici, ca păzitori ai Iadului).

31. Şi Noi nu am pus păzitori peste Foc decât îngeri. Şi Noi nu am stabilit numărul lor (al îngerilor, 19) decât ca o încercare pentru necredincioşi, astfel încât oamenii Scripturii (evreii şi creştinii, cei care au primit Cărţile Divine, Tora originală şi Evanghelia originală a lui Isus) să poată ajunge la o certitudine (şi anume că Nobilul Coran este Adevărul, deoarece este în acord cu Cărţile lor, în privinţa numărului 19) şi ca să sporească în credinţă dreptcredincioșii (că acest Coran este Adevărul), şi pentru ca nicio îndoială să nu rămână pentru oamenii Scripturii (evreii şi creştinii) şi dreptcredincioşi, şi pentru ca aceia care au în inimile lor o boală (a ipocriziei) şi cei necredincioşi să spună: „Ce a intenționat Allah cu această (ciudată) pildă (număr)?” Astfel îl duce Allah în rătăcire pe cel pe care voieşte El şi îl călăuzeşte pe cel pe care El voieşte. Şi nimeni nu ştie (numărul lor) soldaţii (adică îngerii) Domnului tău în afară de El. Şi acesta (Iadul) nu este decât o aducere-aminte (avertizare) pentru oameni.

32. Ba nu! Şi (jur) pe Lună,

33. Şi (jur) pe noapte când se îndepărtează,

34. Şi (jur) pe zorii zilei, când se luminează,

35. Cu adevărat, acesta (Iadul) nu este decât unul  dintre cele mai mărețe (semne).

36. O avertizare pentru omenire –

37. Pentru oricare dintre voi care alege să meargă înainte (spre Allah, prin supunere şi fapte bune) sau să rămână în urmă (prin nesupunere şi păcate).

38. Fiecare suflet va fi un zălog (ostatic, reţinut) pentru ceea ce şi-a agonisit (pentru ceea ce a făcut) (adică nu poate merge mai departe până nu achită dreptul celorlalţi oameni şi nu primeşte pedeapsa pentru faptele sale rele),

39. În afară de cei din dreapta (credincioşii evlavioşi, adevăraţi, ai monoteismului islamic, care primesc Cartea cu înregistrările faptelor lor, în Ziua Judecăţii, în mâna dreaptă).

40. În Grădini (Paradisul) se vor întreba unii pe alţii

41. Despre al-mujrimûn (nelegiuiți, politeişti, necredincioşi) (Şi îi voi întreba pe ei:)

42. „Ce v-a făcut să intraţi în sakar (Iad)?”

43. Ei vor răspunde: „Noi nu am fost dintre aceia care se rugau,

44. Şi nu îl hrăneam  pe cel nevoiaş,

45. Şi noi vorbeam cu  minciună (ceea ce Allah urăşte) cu cei care vorbeau, de asemenea, cu  minciună (bârfitorii).

46. Şi noi obişnuiam să negăm Ziua Recompensei (Ziua de Apoi),

47. Până ce ne-a venit nouă ceea ce este sigur (adică moartea)”.

48.  Astfel, ei nu vor beneficia de nicio mijlocire a (niciunuia dintre) mijlocitorilor.

49. Atunci ce se întâmplă cu ei (adică cu necredincioşii) (cum pot ei) de se întorc ei de la (a primi) Îndrumare?

50.  (Ei se întorc) Ca şi cum ar fi măgari sălbatici (speriaţi),

51. Fugind de un leu.

52. Însă nu, fiecare dintre ei doreşte să i se dea nişte foi împrăștiate (venind de la Allah cu un înscris că islamul este religia cea dreaptă şi că Mohammed a venit cu Adevărul de la Allah).

53. Ba nu! Ei nu se tem de Viaţa de Apoi (cu Pedepsele lui Allah).

54. Ba nu! Cu adevărat, acesta (Coranul) este o Îndrumare,

55. Deci oricine vrea (să primească Îndrumarea) va primi Îndrumarea din acesta (citindu-l – pe el, Nobilul Coran)!

56. Însă ei nu vor primi Îndrumarea decât dacă Allah voieşte; El este Cel care merită evlavia şi supunerea omenirii şi El este Cel Care Iartă (păcatele robilor Săi).

 75. Surat Al-Qiyamah (Învierea)

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

1.  Jur pe Ziua Învierii

2. Şi jur pe sufletul care singur se învinuieşte (adică sufletul credincioşilor, care-şi reproşează atunci când comit un păcat sau o greşeală)!

3. Oare socoteşte omul (necredinciosul) că Noi nu vom aduna (reasambla) oasele sale (în Ziua Învierii)?

4. Ba da, Noi suntem în stare să potrivim în ordinea perfectă vârfurile degetelor sale (amprentele, fiecare fiinţă umană are amprente unice, dovedind că Domnul nostru [Allah] este Creatorul Suprem, al tuturor lucrurilor)!

5. Ba nu! Omul (neagă Reînvierea şi Judecata, de aceea el) vrea să păcătuiască în continuare pentru tot restul vieţii sale.

6. El întreabă (contrazicând): „Când va fi Ziua Învierii?”

7. Însă atunci când vederea va fi înfricoşată şi uluită (din cauza lucrurilor înfricoşătoare din Ziua Învierii),

8. Şi Luna se va întuneca,

9. Şi Soarele şi Luna vor fi unite (vor intra unul în celălalt, sau vor fi suprapuse, sau vor fi lipsite de lumină şi vor răsări împreună de la Vest).

10. (Atunci) În acea Zi, omul va spune: „Unde este scăparea (refugiul) (scăparea de pedeapsă)?”

11. Nu! Nu există niciun refugiu!

12. (Numai) La Domnul Tău va fi destinația finală în acea Zi (iar El va răsplăti sau pedepsi pe fiecare conform cu ceea ce merită şi cu ceea ce a făcut în viaţa lumească).

13. În Ziua aceea i se va vesti omului ceea ce a trimis înainte (adică ceea ce a făcut bun sau rău în viaţa sa) şi ceea ce a lăsat în urma sa (lucrurile bune sau rele, tradiţiile pe care el le-a practicat sau inventat, pe care oamenii le-au luat ca exemplu după moartea sa).

14. Ba nu! Omul va fi un martor împotriva lui însuşi (deoarece părţile corpului său [pielea ochii, mâinile, picioarele, urechile etc.] vor depune mărturie despre faptele sale).

15. Chiar dacă el va aduce justificările sale (pentru a acoperi faptele sale rele, acestea nu-l vor ajuta cu nimic).

16. (O, Mohammed) Nu mişca limba ta cu el (repetând cuvintele Coranului pe care le auzi de la îngerul Gavrīl, atunci când primeşti Revelaţia) pentru ca să grăbeşti memorarea lui (temându-te să nu-l uiţi)!

17. Noi suntem Cei care-l vom strânge (în pieptul tău) şi îţi vom da priceperea să-l reciţi (oricând vrei în predicile tale).

18. Iar când Noi ți-l vom recita (prin îngerul Gavrīl), urmează recitarea sa (apoi recită aşa cum ai auzit)!

19. Apoi, Noi (Allah) suntem Cei care îl vom face pe el clar (pentru tine, pentru ca tu să înţelegi interpretarea şi poruncile sale). 

20. Ba nu (nu este aşa cum pretindeţi, o idolatrii, că voi nu veţi fi reînviaţi şi socotiţi pentru faptele voastre)! Însă, cu adevărat, voi vă doriți viaţa lumească (şi podoabele sale)

21. Şi neglijaţi Viaţa de Apoi (şi fericirea ei)!

22. În Ziua acea, vor fi unele feţe luminoase şi strălucitoare

23. Privind la Domnul Lor (Allah).

24. Și  unele feţe, în Ziua aceea, vor fi încruntate şi întunecate,

25. Gândind (şi aşteptând) că unele nenorociri sunt pe cale să cadă asupra lor, care le vor rupe spinările.

26. Ba nu! Atunci când el (sufletul) ajunge la claviculă (adică, atunci când iese din corp, omul aflându-se în pragul morţii).

27. Şi va fi spus (de către cei prezenţi): „Cine-l poate tămădui (şi salva de la moarte)?”

28. Şi el (cel aflat pe moarte) va fi sigur că timpul pentru despărţire (moarte) a venit (deoarece el vede îngerii morţii care vin să-i însoţească sufletul);

29. Şi un picior se va încrucișa peste celălalt picior,

30. În Ziua aceea, către Domnul tău (Allah) va fi îndrumarea!

31. El (necredinciosul) nici nu a crezut (în Coran şi în Mesajul Profetului), nici nu s-a rugat!

32. Ci, dimpotrivă, el a tăgăduit (Coranul şi Mesajul Profetului) şi a întors spatele!

33. Apoi el s-a dus spre familia sa cu îngâmfare (admirându-se)!

34. Vai ţie (o, necredinciosule)! Şi încă o dată, vai ţie!

35. Şi încă o dată, vai ţie (o, necredinciosule)! Şi încă o dată, vai ţie!

36. Oare crede omul că va fi neglijat (fără a primi porunci şi interziceri de la Domnul său, Allah, şi fără să fie recompensat sau pedepsit pentru lucrurile obligatorii poruncite lui de către Domnul său, Allah)?

37. Oare nu a fost el o nutfah (picături) din mani (secreții provenite de la ambele sexe) eliminate?

38. Apoi el a devenit ‘alaqah (un cheag de sânge atârnat), apoi El (Allah) l-a creat (pe el) şi i-a dat (lui) înfățișare armonioasă,

39. Şi a făcut din el două sexe, bărbat şi femeie.

40. Oare nu este El (Allah, Cel care a făcut toate acestea) Capabil să-i învie pe cei morţi? (Da! El poate să facă orice lucru!)

 76. Surat Al-Insan (Omul)

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

1. Oare nu a existat pentru om o perioadă de timp (înainte ca sufletul să îi fie insuflat), când el nu era nimic care să fie menţionat (adică el nu exista pentru a fi menţionat)?

2. Cu adevărat, Noi l-am creat pe om din nutfah (picături provenite de la ambele sexe, aflate în interiorul pântecelui) amestecată. Vrem să îl încercăm (prin poruncile şi interzicerile pe care Noi i le-am impus): astfel, Noi l-am făcut pe el cu auz (capabil să audă versetele Noastre) şi cu vedere(capabil să vadă Semnele şi Dovezile Noastre).

3. Cu adevărat, Noi i-am arătat lui (cu claritate) Calea (adevărului şi a falsităţii, a binelui şi a răului), fie că el va fi (credincios şi) recunoscător (dacă el alege calea binelui) sau (necredincios şi) nerecunoscător (dacă el alege calea răului).

4. Cu adevărat, Noi am pregătit pentru necredincioşi lanţuri (lanţuri din fier pentru a le lega picioarele cu ele), verigi (cu care mâinile lor vor fi legate de gâturile lor) şi un Foc aprins.

5. Cu adevărat, credincioşii cei evlavioşi vor bea (vin) dintr-un potir, al cărui amestec va fi (apă de la un izvor cu miros dulceag din Paradis numit) Kafur,

6. Un izvor din care robii lui Allah vor bea, făcându-l să ţâşnească din abundenţă (oriunde se vor afla ei).

7. Aceştia (sunt cei care) îşi îndeplinesc jurămintele şi se tem de o Zi al cărui rău se va răspândi peste tot.

8. Şi ei dau hrană, în ciuda (nevoii şi a) dragostei lor pentru ea (sau: „de dragul Lui”) celor sărmani, orfanilor şi captivilor (de război),

9. (Spunând:) „Noi vă hrănim pe voi doar de dragul lui Allah. Nu vrem nici răsplată şi nici mulţumiri de la voi!

10. Cu adevărat, noi ne temem de o Zi severă şi chinuitoare de la Domnul nostru (în timpul căreia feţele vor fi negre şi încruntate din cauza lucrurilor teribile pe care ei le vor vedea)!”

11. Aşadar, Allah i-a salvat pe ei de răul acelei Zile şi le-a dat lor strălucirea frumuseţii (pe feţele lor) şi  bucurie (în inimile lor)

12. Şi El i-a răsplătit pentru ceea ce au îndurat răbdători (I s-au supus lui Allah în timpul vieţii lor lumeşti) cu Paradisul şi mătase (veşminte din mătase),

13. (Ei vor fi) Rezemaţi acolo pe divanuri împodobite (cu cele mai frumoase acoperăminte), fără să vadă nici Soare (nu vor simţi niciun pic de fierbinţeală), nici (să simtă) prea mult frig (ei nu vor simţi niciun fel de frig în Paradis),

14. Şi deasupra lor se află umbra lor (umbra copacilor Paradisului) şi ramurile fructelor lor (ale copacilor) vor atârna jos la îndemâna lor.

15. Şi printre ei se va trece (vor trece servitori) cu vase de argint (cu mâncare) şi cupe cristaline,

16. Cupe limpezi, făcute din argint (şi vor avea puritatea argintului şi transparenţa sticlei), ei (servitorii) îi determină măsura (băuturii din cupe) exactă (cantitatea pe care locuitorii Paradisului o doresc).

17. Şi li se va da să bea acolo dintr-o cupă (de vin) amestecată cu ghimbir,

18. Un izvor acolo, numit Salsabil.

19. Şi printre ei vor trece (servindu-i) băieţi veşnic tineri. Atunci când îi vezi, crezi că ei sunt (la fel de frumoşi ca) perle risipite (luminoşi).

20. Şi când te vei uita acolo (oriunde în Paradis), vei vedea o plăcere (care nu poate fi imaginată) şi o împărăţie măreaţă.

21. Vor purta veşminte verzi din mătase fină  (pe interior) şi din mătase groasă (la exterior). Şi ei vor fi împodobiţi cu brăţări de argint şi Domnul lor le va da o băutură pură.

22. (Şi li se va spune lor:) „Cu adevărat, aceasta este o răsplată pentru voi (pentru ceea ce aţi făcut în viaţa lumească) şi străduinţa voastră (faptele voastre bune) a fost acceptată (şi apreciată).

23. Cu adevărat, Noi suntem Cei care ţi-am trimis (o, Mohammed) Coranul treptat (în etape),

24. De aceea, fii răbdător (o, Mohammed), statornic Poruncii Domnului tău (fiindu-I supus Lui şi răspândind Mesajul Său omenirii) şi nu te supune vreunui păcătos sau necredincios dintre ei,

25. Şi pomeneşte Numele Domnului tău (des) în fiecare dimineaţă şi după-amiază,

26. Şi în timpul nopţii prosternează-te în faţa Lui (adică roagă-te) şi slăveşte-L pe El o mare parte din noapte (rugăciunea Tahajjud).

27. Cu adevărat, aceştia (necredincioşii) iubesc viaţa lumească (prezentul trecător) şi lasă în urma lor (neglijează) o Zi (Ziua Învierii) grea (dificilă).

28. Noi suntem Cei care i-am creat pe ei şi am întărit formele lor (i-am creat în mod perfect) şi atunci când Ne dorim, Noi putem (să îi distrugem şi) să îi înlocuim pe ei în întregime cu alţii asemeni lor (oameni ca şi ei, dar ascultători şi supuşi Voinţei lui Allah).

29. Cu adevărat, acesta (capitolul din Coran) este o avertizare; aşadar, pe cel care doreşte, lasă-l să apuce o Cale (a credinţei şi a evlaviei) către Domnul său.

30. Însă nu puteţi voi dori (să faceţi ceva) decât dacă Allah Doreşte (ca voi să faceţi acel lucru, altfel, voi nu veţi putea – referire la Destinul Divin). Cu adevărat, Allah este ‘Alīm (Atoatecunoscător a tuturor lucrurilor creaturilor Sale), Hakīm (Preaînţelept în Hotărârile Sale).

31. El va accepta sub Îndurarea Sa pe oricine El (Allah) Doreşte, cât despre oamenii nedrepţi (nelegiuiţii, politeiştii), El a pregătit pentru ei chin dureros.

77. Surat Al-Mursalat (Cele trimise)

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

1. (Jur) Pe cele (vânturile) trimise unele după altele,

2. Şi pe vânturile puternice, care suflă cu putere,

3. Şi pe acelea (vânturile) care risipesc (norii şi ploaia),

4. Şi pe acestea (versetele Coranului) care separă (ceea ce este corect de ceea ce este greşit),

5. Şi pe aceştia (îngerii), care transmit (de la Allah) Revelaţiile (pentru Mesagerii lui Allah),

6. Ca (el, Coranul) să fie o dovadă (pentru ca Allah să îi pedepsească pe oamenii care nu l-au urmat şi pentru a desfiinţa toate scuzele oamenilor, din moment ce El le-a trimis lor un Coran, însă ei nu l-au urmat) sau ca o avertizare (pentru omenire).

7. Cu adevărat, ceea ce vi s-a promis se va întâmpla!

8. Apoi, când stelele îşi vor pierde lumina,

9. Şi când Cerul se va despica,

10. Şi când munţii vor fi spulberați,

11. Şi când Mesagerii vor fi adunaţi la timpul fixat pentru ei (pentru a mărturisi împotriva popoarelor lor)!...

12. Pentru ce (măreaţă şi teribilă) Zi au fost ei (Mesagerii) amânaţi (pentru judecata dintre ei şi popoarele lor)?

13. Pentru Ziua Judecăţii (printre oameni).

14. Şi cum ai putea tu şti (o, omule) ce este Ziua Judecăţii (şi cum va fi aceasta) (nu îţi poţi imagina oroarea şi severitatea ei)?

15.  Vai în Ziua aceea pentru cei care o neagă (Ziua Învierii)!

16. Oare nu i-am nimicit Noi pe strămoşi (cei din naţiunile anterioare, deoarece ei i-au negat pe Mesageri, aşa cum au fost neamul lui Noe, ‘Ad şi Thamud)?

17. Apoi Noi facem ca generaţiile viitoare (care sunt asemeni lor în rătăcire şi neascultare) să îi urmeze pe ei (în pieire).

18. Astfel îi tratăm Noi pe cei păcătoşi (politeiştii şi necredincioşii din Mecca, care l-au respins pe Profet)!

19. Vai în acea Zi pentru cei care o neagă (Ziua Învierii)!

20. Oare nu v-am creat Noi pe voi (o, necredincioşilor) dintr-o apă dispreţuită (lichidul seminal)?

21. Apoi, Noi am aşezat-o într-un loc sigur (pântecele),

22. Pentru o perioadă (aceea a sarcinii, a cărei timp poate fi determinat şi cunoscut doar de Allah) determinată (şi cunoscută).

23. Şi Noi am fost Capabili (să îl creăm, să îi dăm o formă şi să îl scoatem din pântecele mamei sale viu, sub forma unui copil) şi Noi suntem Cei mai Buni în a face astfel.

24. Vai în Ziua aceea pentru cei care o neagă (Puterea Noastră)!

25. Oare nu am făcut Noi Pământul un vas (un loc) de primire

26. Pentru (a îi cuprinde pe) cei vii (în casele lor) şi cei morţi (în mormintele lor)?

27. Şi oare nu am plasat Noi acolo munţi fermi şi înalţi (ca ancore adânci şi de nezdruncinat, astfel încât Pământul să nu se cutremure sub picioarele voastre) şi nu v-am dat vouă să beţi apă dulce?

28. Vai în Ziua aceea pentru cei care neagă (toate aceste binecuvântări şi binefaceri)!

29. (Necredincioşilor li se va spune în Ziua Învierii:) „Mergeţi voi către (Focul Iadului) ceea ce obişnuiaţi să tăgăduiţi (în viaţa lumească)!

30. Mergeţi voi către o umbră (a fumului Focului Iadului, care urcă şi se separă) în trei coloane (de fum),

31. (Care nu este) nici umbroasă, nici nu este de vreun folos împotriva Văpăii puternice a Focului!”

32. Cu adevărat, el (Iadul) aruncă scântei (mari) cât castelele,

33. Ca şi când ele ar fi nişte cămile negre a căror culoare înclină către galben (arabii din trecut utilizau cuvântul „cămile” în poeziile lor, ca o asemănare cu castelele).

34. Vai în Ziua aceea pentru cei care o neagă (Ziua Învierii)!

35. Aceasta va fi o Zi în care ei (necredincioşii) nu vor vorbi (folosind cuvinte care ar putea să fie în beneficiul lor)

36. Şi nu li se va permite să folosească nicio scuză (deoarece ei nu au nicio scuză pentru necredinţa lor).

37. Vai în Ziua aceea pentru cei care o neagă (Ziua Învierii)!

38. Aceasta va fi o Zi a Judecăţii! Vă vom aduna Noi pe voi şi pe oamenii de dinainte laolaltă (în această Zi, Allah va Judeca printre toţi oamenii).

39. Aşadar, dacă aveți un plan (vicleşug, pentru a scăpa de Pedeapsa lui Allah), atunci folosiţi-l împotriva Mea (pentru a vă salva pe voi înşivă de la Pedeapsa lui Allah, dacă voi chiar aţi aţi putea)!

40. Vai în Ziua aceea pentru cei care o neagă (Ziua Învierii)!

41. Cu adevărat, cei evlavioşi (care s-au temut de Allah în viaţa lumească urmând Poruncile Sale şi evitând ceea ce El a interzis) se vor afla la umbră (a copacilor) şi printre izvoare (de ape curgătoare),

42. Şi (printre) fructe, dintre cele pe care ei le doresc.

43. (Şi li se va spune lor:) „Mâncaţi şi beţi în tihnă (cu bucurie), pentru ceea ce (faptele bune din viaţa lumească) obişnuiaţi să faceţi!”

44. Cu adevărat, astfel (cu o astfel de răsplată generoasă) îi răsplătim Noi pe binefăcători.

45. Vai în Ziua aceea pentru cei care o neagă (Ziua Învierii)!

46. (O, voi, necredincioşi!) Mâncaţi şi bucuraţi-vă (în această viaţă lumească) pentru puţin timp. Cu adevărat, voi sunteţi mujrimin (politeişti, păcătoşi).

47. Vai în Ziua aceea pentru cei care o neagă (Ziua Învierii)!

48. Şi când li se spune lor (în viaţa lumească): „Prosternaţi-vă (în rugăciune)!” Ei nu se prosternează (mai degrabă, ei persistă în aroganţa şi încăpăţânarea lor).

49. Vai în Ziua aceea pentru cei care neagă (versetele Coranului lui Allah)!

50. Apoi, (dacă ei nu cred în acest Coran) în ce alte cuvinte (afirmaţii, carte) decât acestea (Coranul) vor crede ei?

 78. Surat An-Naba’ (Marea Veste)

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

1. Despre ce întreabă ei (necredincioşii) (unul pe celălalt)?

2. Despre vestea cea mare (Coranul, care vorbeşte despre Înviere, pe care necredincioşii o neagă),

3. În privinţa căreia ei (necredincioşii) sunt în neînţelegere (adică se îndoiesc în privinţa ei şi o neagă).

4. Ba nu (nu este aşa cum voi, necredincioşilor, credeţi)! Cu adevărat, ei vor afla  (rezultatul faptului că au negat Ziua Învierii)!

5. Şi încă o dată: nu! Ei vor afla (şi vor confirma, după primirea pedepsei, că Mohammed le spunea adevărul atunci când îi avertiza).

6. Oare nu am făcut Noi Pământul gata (asemeni unui pat) (pentru ca voi să locuiţi pe el)?

7. Şi (oare nu am făcut Noi) munţii asemeni unor ţăruşi (astfel încât Pământul să fie întărit şi să nu se clatine sub paşii voştri din cauza vitezei sale mari de mişcare)?

8. Şi v-am creat Noi pe voi în perechi (bărbat şi femeie)?

9. Şi am făcut Noi somnul vostru (un mijloc) pentru odihnă (pentru trupurile voastre, în timpul pauzei de la munca voastră din timpul nopţii)?

10. Şi am făcut Noi din noapte un veşmânt (acoperământ) (pentru a vă acoperi şi a vă ascunde în întunericul său)?

11. Şi am făcut Noi ziua (un mijloc) pentru agonisirea mijloacelor de trai?

12. Şi am creat Noi deasupra voastră şapte (Ceruri) puternice,

13. Şi am făcut Noi (acolo) un Siraj (lampă, sursă de lumină şi căldură; adică Soarele) strălucitor?

14. Şi am trimis Noi din nori (care sunt gata să aducă ploaia) apă din belşug

15. Pentru ca să putem să aducem cu ea grâne (din care oamenii să mănânce) şi vegetație (din care animalele să mănânce),

16. Şi grădini cu vegetaţie deasă?

17. Cu adevărat, Ziua Judecăţii este un timp fixat!

18. Ziua în care Cornul (Trâmbiţa) va fi suflat şi veţi ieşi voi în cete (grupuri după grupuri),

19. Şi Cerul se va deschide şi el va deveni asemeni unor porţi (pentru ca îngerii să coboare)

20. Şi munţii vor fi mutaţi din locurile lor şi ei vor fi asemeni unui miraj.

21. Cu adevărat, Iadul (în acea Zi) va fi la pândă (după necredincioşi şi va fi un punct de ambuscadă pentru ei)

22. Pentru nelegiuiţi (asupritori, tirani, cei care au încălcat Poruncile lui Allah), el (Iadul) va fi locuinţă,

23. Ei vor locui acolo (în Iad) timp de veacuri (adică veşnic),

24. Nu vor gusta în el nimic răcoros (pentru a se răcori de căldura Iadului), nici vreo băutură (pentru a îşi potoli setea),

25. În afară de apă clocotită şi puroi murdar de la răni (care va ieşi din pieile locuitorilor Focului),

26. (Aceasta este) O pedeapsă (dreaptă şi) corespunzătoare (conform faptelor lor rele).

27. (Căci) Cu adevărat, ei nu se așteptau la judecată (pentru păcatele lor; ei nu s-au temut de Ziua Judecăţii, fapt pentru care nu au împlinit fapte bune, de pe urma cărora să beneficieze în acea Zi).

28. Însă ei au negat ayat-ele (versete, revelaţii, semne, dovezi) Noastre, în întregime,

29. Şi toate lucrurile pe care Noi le-am înregistrat într-o carte.

30. „Aşadar, gustaţi voi (o, necredincioşi, rezultatul faptelor voastre rele)! Şi nu vă vom spori Noi vouă decât chinul!”

31. Cu adevărat, pentru cei evlavioşi (şi dreptcredincioşi, care se tem de Allah şi care împlinesc faptele bune pe care El le-a poruncit şi care se abţin de la faptele rele pe care El le-a interzis) va fi o izbândă măreaţă (Paradisul):

32. Grădini şi viţe de vie,

33. Şi tinere (soţii) cu sânii rotunjiţi (mature), de aceeași vârstă,

34. Şi cupe pline (de vin minunat care nu te îmbată).

35. Nicio laghw (vorbă urâtă, rea, în van) nu vor auzi ei acolo, nici minciuni.

36. (Toate acestea sunt) O răsplată de la Domnul tău, un dar chibzuit îmbelşugat (pe măsura faptelor lor bune)

37. (De la) Domnul  Cerurilor şi al Pământului şi al celor care se află între ele, Ar-Rahman (Preamilostivul), Căruia ei (oamenii) nu pot îndrăzni să-I vorbească (în Ziua Învierii, în afară de ceea ce El le îngăduie).

38. Ziua în care Ar-Rūh (îngerul Gavriil) şi îngerii se vor aşeza în rânduri şi nu vor vorbi afară de acela căruia Ar-Rahman (Preamilostivul) îi va îngădui şi care va vorbi ceea ce este adevărat.

39. Aceea este Ziua adevărată (care va sosi cu siguranţă). Aşadar, oricine doreşte, trebuie să caute o cale către Domnul său (prin supunerea în faţa Sa în această viaţă lumească).

40. Cu adevărat, Noi v-am avertizat pe voi despre un chin apropiat – Ziua în care omul va vedea (rezultatul) a ceea ce mâinile sale au făcut (dintre fapte), iar necredinciosul va spune: „Îmi doresc să fi fost ţărână (şi să nu fi fost înviat, pentru a primi aceste pedepse)!”

79. Surat An-Nazi‘at (Cei care smulg)

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul )

    1. (Jur) Pe cei (îngerii) care smulg cu putere şi cu violență (sufletele necredincioşilor în momentul morţii),

    2. Şi pe cei (îngerii) care scot cu blândeţe (sufletele dreptcredincioşilor în momentul morţii),

    3. Şi pe cei (îngerii) care înoată de-a lungul (coborând din Cer pe Pământ şi urcând de pe Pământ în Cer),

    4. Şi pe cei (îngerii) care se întrec, ca într-o cursă (să îndeplinească Poruncile lui Allah),

    5. Şi pe cei (îngerii) care îndeplinesc Poruncile Domnului lor (cu privire la chestiunile lumeşti, cu care Allah i-a însărcinat) (că voi, necredincioşilor, veţi fi înviaţi pentru a vă primi pedeapsa)!

    6.  În Ziua în care Pământul se va zgudui cu putere (după prima suflare în Trâmbiţă, în timpul căreia fiecare persoană va muri),

    7. Fiind urmat de cea de a doua suflare (în timpul căreia fiecare persoană va fi înviată),

    8. În Ziua aceea, inimile (necredincioşilor) se vor zgudui (de frică, panică şi anxietate),

    9. Iar privirile lor vor fi umile şi plecate.

    10. Ei spun (necredincioşii în timpul vieţii lumeşti): „Este posibil ca noi să fim reîntorşi la starea pe care o aveam înainte pe Pământ (adică vii)?

    11. Cum! După ce noi am devenit (după moartea noastră) oase putrede (cum am putea, atunci, să fim aduşi din nou la viaţă)?”

    12. Ei spun: „În acest caz (dacă noi vom fi readuşi cu adevărat la viaţă), aceasta ar fi o întoarcere (dezastruoasă) pierdută (din moment ce va fi imposibil să evităm pedeapsa)!”

    13. Însă, va fi doar un singur strigăt (cea de a doua suflare în Trâmbiţă),

    14. Când iată, ei se vor afla pe suprafaţa Pământului (în viaţă, după moartea lor)!

    15. A ajuns la tine (o, Mohammed) povestea lui Moise?

    16. Atunci când Domnul său l-a chemat în valea cea sacră, Tuwa,

    17. (Spunându-i: O, Moise) „Du-te la Faraon, căci, cu adevărat, el a întrecut toate limitele (în ceea ce priveşte nelegiuirile, păcatele, politeismul şi necredinţa)!”

    18. Şi spune-i (lui): „Vrei (îţi doreşti) să te curăţeşti (de păcate şi să crezi în Allah Cel Atotputernic)?

    19. Şi să te călăuzesc către Domnul tău, astfel încât tu să fii cu frică de El (să devii evlavios şi să te opreşti de la comiterea de păcate şi de la nelegiuiri, iar inima ta cea crudă să devină blândă)?”

    20. Apoi el (Moise) i-a arătat lui semnul cel măreţ (miracolul toiagului său, care s-a transformat într-un şarpe uriaş),

    21.  Însă el (Faraonul) a tăgăduit şi nu s-a supus,

    22. Apoi, el i-a întors spatele, străduindu-se (împotriva lui Moise).

    23. Apoi, el şi-a adunat (oamenii) şi a strigat tare,

    24. Spunând: „Eu sunt domnul vostru, cel preaînalt!”

    25. De aceea, Allah l-a lovit pe el cu pedeapsă în Ziua Judecăţii (în Foc) şi cu pedeapsă în această viaţă lumească (prin înecarea în Marea Roşie).

    26. Cu adevărat, în aceasta este o lecţie (exemplu, avertizare) pentru oricine se teme de Allah.

    27. (O, voi, necredincioşi, care negaţi Ziua Învierii) Este crearea voastră (după moarte) mai grea sau (crearea) a Cerului pe care El (Allah) l-a înălţat (deasupra voastră, fără a avea stâlpi de susţinere)?

    28. El a ridicat bolta lui (a Cerului) şi a desăvârşit-o,

    29. Şi El a acoperit noaptea lui (a Cerului) cu întunecime (adică a făcut ca întreg Universul să se scufunde în întuneric) şi a scos la iveală (din această întunecime) ziua lui (prin atmosfera care aduce razele Soarelui, ce sunt invizibile până când ating atmosfera care le transformă în lumină şi, din această cauză, în afara atmosferei, Soarele pare a fi un disc întunecat, albastru).

    30. Şi după aceea, El a întins Pământul (şi i-a dat forma unui ou de struţ),

    31. Şi El a făcut să iasă apoi din el (din pământ) apa lui (care provine de la gazele vulcanice, care formează norii din cauza temperaturilor mai joase ale straturilor mai înalte ale atmosferei, care aduc apoi ploaia, iar aceasta este apa ce se află pe Pământ şi astăzi) şi păşunea lui (adică vegetaţia care provine de la solul vulcanic),

    32. Şi El a fixat munţii cu putere (pe Pământ, făcându-i asemeni unor țăruși, pentru a stabiliza Pământul, în ciuda vitezei mari de rotaţie),

    33. (Toate acestea au fost făcute de Allah) Drept înzestrare şi folos pentru voi şi vitele voastre.

    34. Însă când Catastrofa cea mai mare (cea de a doua suflare în Corn şi Ziua Învierii) va sosi,

    35. Ziua în care omul îşi va aduce aminte de cele pentru care a trudit (în timpul vieţii lumeşti: faptele bune sau rele),

    36. Iar Focul Iadului va fi arătat cu claritate pentru toți cei care văd,

    37. Apoi, pentru cel care a întrecut toate limitele (în necredinţă, păcat),

    38. Şi a preferat viaţa lumească (urmând poftele sale şi fiind indiferent cu privire la Viaţa de Apoi),

    39. Cu adevărat, Focul Iadului va fi sălaşul (său).

    40. Însă, pentru cel care se teme să stea (la Judecată) înaintea Domnului său şi (din această cauză) s-a oprit pe sine de la dorinţe,

    41.  Cu adevărat, Paradisul va fi sălaşul (său).

    42. Ei (necredincioşii) te întreabă pe tine (o, Mohammed) despre Ceas (Ziua Judecăţii) (bătându-şi joc): „Când va fi termenul lui hotărât?”

    43. Despre care tu nu ai cunoştinţe,

    44. Domnului tău (Cel fără parteneri) Îi aparţine (cunoaşterea lui) termenul lui.

    45. Tu (o, Mohammed) eşti doar un prevenitor pentru cei care se tem de el,

    46. Iar în Ziua când îl vor vedea (Ceasul), li se va părea (lor) că ei nu au petrecut (în viaţa lumească) decât o amiază sau o dimineaţă.

 80. Surat ‘Abasa (El s-a încruntat)

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

1. El (Mohammed) s-a încruntat şi s-a întors cu spatele,

2. Atunci Când bărbatul orb (‘Abd Allah ibn Umm-Maktum) a venit la el (pentru a îi cere sfatul, în timp ce Profetul era foarte ocupat, predicându-le unora dintre conducătorii tribului Quraiş).

3. Şi cum ai putea tu să ştii? Poate că el ar putea fi purificat (prin sfatul tău),

4. Sau poate el ar fi primit călăuzirea (ar fi primit îndrumare) şi călăuzirea ar fi fost spre folosul său!

5. Cât despre el (conducătorul tribului Quraiş), care este indiferent (care nu îşi doreşte să primească îndrumarea şi predica ta), considerând că îşi este sieşi de ajuns,

6. Tu îl iei mai mult în considerare (prin ascultarea lui),

7. În timp ce vina nu va fi asupra ta dacă acesta nu se purifică (din moment ce tu eşti doar un Mesager care transmite Mesajul lui Allah, iar călăuzirea oamenilor Îi revine doar lui Allah, Care nu are pe nimeni egal)?

8. Cât despre acela care a venit la tine străduindu-se (cu zel adevărat pentru a primi cunoaşterea),

9. În timp ce se teme (de Allah în inima sa) (adică, el speră că va primi Mila lui Allah şi se teme de Pedeapsa lui Allah),

10. Tu îl neglijezi şi de la el îţi abaţi atenţia (îndreptând-o spre altcineva).

11. Însă nu (o, Profet al lui Allah)! Cu adevărat, el (această Surah/Coranul) este o avertizare (pentru tine şi pentru toţi cei care îşi doresc să fie îndemnaţi),

12. De aceea, pe oricine voieşte, lasă-l să-L menţioneze pe El (să menţioneze Numele lui Allah şi să Îi urmeze învăţăturile, care au fost menţionate în Revelaţia Sa, Coranul).

13. El (acest Coran) este pe Foi Nobile,

14. Înălţate (glorificate), purificate (departe de orice modificare şi distorsionare),

15. În mâinile unor scribi (îngerii),

16. Onorabili (nobili în ceea ce priveşte etica lor) şi pioşi (în ceea ce priveşte faptele lor şi ascultători).

17. Blestemat să fie omul (necredincios)! Cât de necredincios (şi de nerecunoscător) este el (faţă de Allah, Domnul său)!

18. (Oare nu a văzut el) Din ce lucru El l-a creat pe el?

19. Din nutfah (o picătură de material seminal) El l-a creat pe el şi apoi l-a potrivit pe el în proporţiile cuvenite (în faze: de la o picătură de material seminal l-a transformat în ‘alaqah, apoi în mudgha, apoi în oase, apoi i-a îmbrăcat oasele cu carne, apoi a suflat spiritul în el).

20. Apoi, El i-a uşurat calea (în afara pântecelui mamei sale),

21. Apoi, El l-a făcut pe el să moară şi l-a pus în mormântul său.

22. Şi atunci când El (Allah) va dori, El îl va învia pe el!

23. Ba nu (nu este aşa cum pretinde necredinciosul, că şi-a îndeplinit obligaţiile faţă de Allah)! (Cu adevărat) El (necredinciosul) nu a îndeplinit ceea ce El i-a Poruncit (adică să creadă în Allah şi să I se supună, urmând religia Sa).

24. Apoi, lasă-l pe om să privească (să cugete) la hrana sa (lasă-l să  cugete la cum a creat-o Allah):

25. Noi am vărsat (pe Pământ) apă din belşug,

26. Şi Noi am crăpat Pământul, despicându-l (pentru plantele, care au ieşit din interiorul Pământului la suprafaţa acestuia),

27. Şi am făcut Noi apoi să crească pe el grâne,

28. Şi struguri şi trifoi (adică furaje verzi pentru vite),

29. Şi măslini, şi palmieri,

30. Şi grădini dese cu mulţi copaci,

31. Şi fructe, şi ierburi,

32. Pentru a fi provizie şi folos pentru voi şi vitele voastre.

33. Însă atunci când strigătul asurzitor va veni (cea de a doua suflare în Trâmbiţă, suflarea pentru Înviere),

34. În Ziua aceea va fugi omul de fratele lui,

35. Şi de mama, şi de tatăl lui,

36. Şi de soţia, şi copiii lui!

37.  În Ziua aceea, fiecare om va avea de ajuns încât să devină indiferent faţă de alţii (el va fi preocupat doar de el însuşi).

38. În Ziua aceea, unele feţe (feţele credincioşilor) vor fi luminoase,

39. Surâzătoare, bucurându-se de vestea cea bună (a Paradisului).

40. Şi alte feţe, în Ziua aceea, vor fi cu colb pe ele,

41. (Şi) Întunericul le va acoperi,

42. Astfel vor fi necredincioşii, răufăcătorii cei nelegiuiţi.

81. Surat At-Takwir (Înfăşurarea)

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

1. Când Soarele se va înfăşura (iar lumina sa se va stinge şi el se va prăbuşi),

2. Şi când stelele vor cădea risipindu-se (şi lumina lor se va stinge),

3.  Şi când munţii vor fi înlăturaţi (şi spulberați),

4. Şi când cămilele gestante (care sunt gata să dea naştere) vor fi neglijate (acest verset face referire la indiferenţa care va exista chiar şi în faţa celor mai importante evenimente, așa cum era o cămilă gestantă, ce era foarte bine îngrijită în societatea arabă din acele timpuri),

5. Şi când animalele sălbatice vor fi adunate laolaltă,

6. Şi când mările vor fi aprinse (asemeni unei văpăi sau când se vor revărsa),

7. Şi când sufletele se vor aduna în grupuri (cele bune la un loc, cele rele la un loc, credincioşii la un loc şi necredincioşii la un loc, musulmanii la un loc, evreii la un loc, creştinii la un loc etc.),

8. Şi când fetiţa (copila) care a fost îngropată de vie (aşa cum obişnuiau să facă arabii păgâni înainte de venirea islamului) va fi întrebată

9. Pentru ce păcat a fost ea omorâtă (întrebarea aceasta este o învinuire, mustrare şi condamnare a celor care au îngropat-o),

10. Şi când foile (scrise) (în care au fost înregistrate faptele bune şi rele ale fiecărei persoane) vor fi desfăcute (adică făcute cunoscute),

11. Şi când Cerul va fi îndepărtat şi mutat din locul său,

12. Şi când Focul Iadului va fi aprins (pentru locuitorii Iadului),

13. Şi când Paradisul va fi adus aproape (pentru locuitorii săi),

14. (Atunci) Fiecare suflet va şti ce a adus (dintre faptele bune şi rele).

15. Deci, cu adevărat, jur pe stelele ce se retrag (ce dispar în timpul zilei şi apar în timpul nopţii),

16. Care se mişcă (pe orbitele lor) şi (apoi) se ascund în constelaţiile lor (aşa cum cerbii se ascund în adăposturile lor),

17. Şi pe noaptea ce se apropie cu întunericul său,

18. Şi pe ivirea zorilor cu strălucirea lor,

19. Cu adevărat, acesta (Coranul) este Cuvântul (transmis) de un Mesager nobil (adică îngerul Gavriil, care transmite Cuvântul lui Allah Profetului Mohammed),

20. Care deţine o putere măreaţă (în executarea celor cu care Allah l-a însărcinat), şi deţine un loc preamărit (un rang înalt) în faţa Stăpânului Tronului,

21. (Care este) ascultat (de către îngeri) şi (care este, de asemenea) de încredere (în transmiterea Revelaţiei lui Allah Profetului Său, Mohammed),

22. Şi (o, păgâni din Mecca) tovarăşul vostru (adică Mohammed, pe care îl cunoaşteţi) nu este nebun (aşa cum aţi încercat voi să pretindeţi)!

23. Şi cu adevărat el (Mohammed) l-a văzut pe el (pe îngerul Gavriil) în zarea limpede şi mare.

24. Şi cu adevărat el (Mohammed) nu este zgârcit (adică nu deţine cunoaşterea) cu Necunoscutul (Revelaţia de la Allah, adică el nu deţine cunoaşterea aşa cum o fac prezicătorii, care îşi fac cunoscută ştiinţa lor doar celor care doresc ei şi în schimbul unor sume de bani. Mai mult decât atât, Mohammed a transmis Mesajul lui Allah tuturor, fie că era bogat sau sărac, nobil sau nu, puternic sau slab şi nu a cerut nicio răsplată pentru aceasta).

25. Şi cu adevărat acesta (Coranul) nu este cuvântul unei Satane alungate.

26. Deci unde vă duceţi voi (în loc să vă îndreptaţi spre acest Coran, care conţine călăuzire şi îndurare pentru voi)?

27. Cu adevărat, acesta (Coranul) nu este altceva decât o Aducere-Aminte (şi o avertizare) pentru toate lumile (a oamenilor şi a djinnilor),

28. Pentru oricare dintre voi care voieşte să fie călăuzit pe Calea cea Dreaptă.

29. Dar voi nu puteţi voi (călăuzire) decât dacă Allah, Stăpânul lumilor, voieşte.

 82. Surat Al-Infitar  (Despicării)

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

      1. Când Cerul va fi despicat,

      2. Şi când stelele vor cădea şi se vor împrăştia,

      3. Şi când mările vor izbucni cu putere,

      4. Şi când mormintele vor fi răsturnate (adică morţii vor fi înviaţi),

      5. (Atunci) Fiecare suflet va şti ceea ce a trimis înaintea sa (dintre faptele bune sau rele împlinite în timpul vieţii sale) şi ceea ce a lăsat în urmă (dintre faptele bune şi rele, de pe urma cărora beneficiază sau sunt afectate anumite persoane chiar şi după moarte, cum sunt cunoaşterea, caritatea sau o inovație rea).

6.  O, omule! Ce te-a ademenit şi te-a făcut să îndrăzneşti să nu I te supui Domnului tău Cel Generos,

7. Care te-a creat pe tine, ţi-a dat o formă perfectă şi ţi-a oferit proporţia cuvenită,

8. În orice formă a dorit, El „te-a creat” (adunat, creat, dat o formă umană sau animală).

9. Ba nu (tu nu te afli pe Calea cea Dreaptă şi nici nu ai religia cea adevărată, după cum pretinzi)! Şi încă voi negaţi Ziua Recompensei!

10. Şi, cu adevărat, peste voi sunt desemnaţi (îngeri) veghetori,

11. Scribi nobili care scriu (înregistrând faptele bune şi rele ale oamenilor).

12. Ei ştiu tot ceea ce faceţi voi.

13. Cu adevărat, cei evlavioşi se vor afla în Plăcere (Paradis)

14. Şi, cu adevărat, făcătorii de rău (nelegiuiţii, necredincioşii) se vor afla în Focul aprins (Iad),

15. Unde vor intra şi vor gusta flacăra sa aprinsă în Ziua Recompensei,

16. Şi de acolo (din Foc) ei nu vor fi absenţi (nici nu vor putea ieşi afară, nici nu vor muri acolo).

17. Şi de unde ai putea tu şti (adică nici nu îţi poţi imagina) ce este (măreţia şi oroarea) Ziua Recompensei?

18. Şi din nou: de unde ai putea tu şti (adică nici nu îţi poţi imagina) ce este (măreţia şi oroarea) Ziua Recompensei?

19. Ziua în care niciun suflet nu va putea să fie de folos pentru un alt suflet (nici să îndepărteze vreun rău de la acesta) şi, în acea Zi, Decizia va fi (în întregime) a lui Allah.

83. Surat Al-Mutaffifin (Cei care înşală la măsură)

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

1. Vai de al-mutaffifin (acei vânzători care le oferă cumpărătorilor mai puţin decât trebuie ca greutate, cântărind cu cântare modificate sau altele asemenea, astfel încât îi înşală pe cumpărători),

2. Aceia care, atunci când trebuie să primească (cumpără) măsură de la alţi oameni, cer măsură întreagă,

3. Însă atunci când ei (vând şi) trebuie să ofere cu măsură sau cântărire (altora) oamenilor, dau mai puţin decât trebuie!

4. Oare nu cred că ei vor fi înviaţi (pentru judecată),

5. Într-o Zi măreaţă,

6. Ziua în care (toţi) oamenii vor sta înaintea Domnului lumilor (omenire, djinni şi toate cele care există)?

7. Ba nu! Cu adevărat, Înregistrarea (notarea faptelor) pentru fujjar (necredincioşi, răufăcători şi nelegiuiţi) va fi  în Sijjîn (închisoare şi chin etern, care se găseşte în Iad, sub cel de al şaptelea strat al Pământului)!

8. Şi cum ai putea tu să știi (nu îţi poţi imagina, o, Mohammed) cum este Sijjîn (cât de teribil)?

9.  Ea (cartea în care sunt scrise faptele necredincioşilor) este un registru înregistrat (adică numerotat, scris în rânduri clare, cu litere şi simboluri, în care nimic nu poate fi adăugat sau scos).

10. Vai, în Ziua aceea, pentru cei care neagă,

11. Cei care neagă Ziua Recompensei!

12. Şi, cu adevărat, nimeni nu o poate nega pe ea (Ziua Recompensei) în afară de păcătosul nelegiuit!

13. Care, atunci când versetele Noastre (ale Coranului) îi sunt recitate, el zice: „Poveşti ale strămoșilor!”

14. Ba nu! Cu adevărat, ceea ce ei obişnuiau să facă (dintre păcate şi fapte rele) le-a acoperit inimile (de la credinţa în Coran) cu ran (învelişul păcatelor şi al faptelor rele) (Profetul Mohammed – Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa! – a spus: „Atunci când un credincios săvârşeşte un păcat, acesta va fi însemna ca un punct negru în inima sa. Dacă acesta se căieşte, atunci punctul negru va fi şters din inima sa, iar aceasta va fi purificată; însă, dacă acesta persistă în păcatul său, atunci punctul se va mări până când va acoperi inima complet şi aceasta este ar-ran, pe care Allah l-a menţionat.” – At-Tirmidhi și Ibn Majah)

15. Ba nu! Cu adevărat, în Ziua aceea ei (răufăcătorii) vor fi împiedicaţi de la vederea Domnului lor,

16. Atunci, cu adevărat, ei vor intra în Focul Iadului, unde vor arde.

17. Apoi, li se va spune lor: „Aceasta este ceea ce obişnuiaţi să negaţi!”

18.  Ba nu! Cu adevărat, Înregistrarea (scrierea faptelor) celor pioşi este în ‘Illiyyîn (treptele înalte ale Paradisului).

19. Dar de unde să ştii tu (adică nu îţi poţi imagina, o, Mohammed) ce (cât de măreţ) este ‘Illiyyîn?

20. Ea (cartea în care sunt înregistrate faptele celor pioşi) este un registru înscris (adică numerotat, scris în rânduri clare, cu litere şi simboluri, în care nimic nu va fi adăugat sau scos),

21. Pentru care vor face mărturie cei apropiaţi (de Allah, adică îngerii).

22. Cu adevărat, cei pioşi se vor afla în Plăcere (Paradis),

23. (Întinşi) Pe divanuri împodobite (cu cele mai frumoase acoperăminte), privind (la tot ceea ce a fost pregătit pentru ei).

24. Pe feţele lor tu vei recunoaşte strălucirea bucuriei.

25. Lor li se va da să bea din vin pecetluit (pur),

26. A cărui ultimă pecete (a vinului) va fi mirosul moscului. Așadar, pentru toate acestea (binecuvântările), lăsați-i pe competitori să se întreacă (adică lăsaţi-i pe oamenii care îşi doresc ranguri înalte în Paradis să se întreacă unul cu altul în facerea de lucruri bune în această viaţă lumească)

27. Acesta (vinul) va fi amestecat cu tasnim,

28. Un izvor (înalt) din care beau cei mai apropiaţi (de Allah).

29. Cu adevărat, cei care au comis păcate (adică necredincioşii) obişnuiau să râdă (în timpul vieţii lumeşti) de cei care credeau,

30. Şi, de fiecare dată când treceau pe lângă ei, obişnuiau să tragă cu ochiul unul spre celălalt (în bătaie de joc),

31.  Și atunci când s-au întors la oamenii lor, s-au întors ei batjocorind (împreună cu familiile lor i-au batjocorit pe dreptcredincioşi);

32. Iar când i-au văzut pe ei, au spus: „Cu adevărat, aceştia sunt în rătăcire!”

33. Însă ei (necredincioşii, păcătoşii) nu au fost trimişi ca veghetori asupra lor (a credincioşilor).

34. Însă în Ziua aceasta (Ziua Judecăţii), cei care cred vor râde de necredincioşi,

35. (Întinşi) Pe divanuri împodobite (cu cele mai frumoase acoperăminte), privind (la tot ceea ce a fost pregătit pentru ei şi la starea necredincioşilor).

36. Oare nu şi-au primit necredincioşii răsplata lor (pedeapsa) pentru ceea ce obişnuiau să  facă (celor credincioşi)?

 84. Surat Al-Inshiqaq (Despicarea)

În numele lui Allah Ar-Rahman ( Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

1. Când Cerul va fi despicat

2. Şi Îi va da ascultare şi I se va supune Domnului său – şi trebuie să facă astfel,

3. Şi când Pământul se va întinde (şi va fi o întindere plată)

4. Şi va arunca afară tot ceea ce se afla în el (morţii) şi va deveni gol

5. Şi Îi va da ascultare şi I se va supune Domnului Său – şi trebuie să facă astfel.

6. O, omule! Cu adevărat, tu muncești din greu (făcând fapte bune şi rele) şi te întorci către Domnul tău (cu faptele tale) şi Îl vei întâlni pe El (pentru a îţi primi răsplata care vine din Mila lui Allah sau pentru a îţi primi pedeapsa care vine din Dreptatea lui Allah).

7. Apoi, în ceea ce îl priveşte pe cel căruia i se va da Cartea (faptelor sale scrise) în mâna sa dreaptă,

8. Cu siguranţă, el va primi o judecată uşoară

9. Şi el se va întoarce la familia sa (în Paradis) cu bucurie.

10. Însă oricui îi este dată Cartea (faptelor sale scrise) prin spatele său,

11. El va invoca pieirea (distrugerea sa) (spunând: „O, vai mie, o, pieirea mea!”)

12. Şi el va intra în Focul aprins, pentru a fi ars acolo.

13. Cu adevărat, el a fost fericit (în aroganţa sa şi el nu s-a gândit la consecinţele faptelor sale) în mijlocul neamului său (în viaţa lumească).

14. Cu adevărat, el şi-a închipuit că nu se va întoarce niciodată (la Domnul său pentru a fi judecat).

15. Ba nu (Allah îl va învia pentru a îl judeca)! Cu adevărat, Domnul lui l-a privit pe el întotdeauna (Allah a văzut tot ceea ce el a făcut în această viaţă lumească).

16. Aşadar, jur pe amurg,

17.  Şi (jur) pe noapte şi pe ceea ce adună ea în întunericul său (fiinţele care au fost răspândite în timpul zilei, iar atunci când a sosit noaptea, ele s-au întors la casele lor),

18. Şi (jur) pe Luna când se întregeşte (şi devine Lună plină):

19. Voi (oamenilor) veţi trece cu siguranţă de la o stare la alta (sau condiţii, faze, una după alta, în această viaţă şi în Viaţa de Apoi, pornind de la stadiul fătului din interiorul pântecelui mamei sale, urmând stadiile vieţii, apoi moartea şi apoi învierea pentru judecată).

20. Ce se întâmplă cu ei de nu cred,

21. Iar când Coranul le este recitat, ei nu se prosternează?

22. Ba nu, aceia care nu cred neagă (Adevărul),

23. Și Allah Ştie mai bine ceea ce ascund ei în interiorul lor (în inimile lor, din încăpăţânare, deşi ei ştiu că Nobilul Coran este Adevărul).

24. Aşadar, vesteşte-le lor un chin dureros (care îi aşteaptă),

25. În afară de aceia care cred şi care împlinesc fapte bune, căci pentru ei este o răsplată ce nu se va sfârşi niciodată (Paradisul).

 85. Surat Al-Buruj (Orbitele stelelor)

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

1. (Jur) Pe Cerul care ţine constelaţiile stelelor,

2. Şi pe Ziua cea făgăduită (adică Ziua Învierii)!

3. Şi pe martor şi pe acela pentru care va fi martorul!

4. Blestemaţi au fost oamenii care au săpat şanţul,

5. (Care au aprins) Focul puternic, hrănit cu combustibil,

6. În vreme ce stăteau lângă el (foc)

7. Şi ei erau martori la ceea ce le făceau dreptcredincioşilor (pe care i-au ars),

8. Împotriva cărora nu aveau nimic în afara faptului că ei credeau în Allah, Al-‘Azīz (Invincibilul, Cel Atotputernic), Al-Hamīd (Cel Demn de  toată lauda),

9. Căruia Îi aparţine Stăpânirea Cerurilor şi a Pământului! Şi (cu adevărat) Allah este Martor peste tot!

10. Cu adevărat, aceia care i-au supus la încercări pe bărbaţii credincioşi şi pe femeile credincioase (torturându-i și arzându-i, astfel încât să îi îndepărteze de religia lui Allah) şi apoi nu s-au întors cu căinţă (la Allah), vor avea parte de chinul Iadului şi vor avea parte de pedeapsa Focului aprins.

11. Cu adevărat, aceia care cred şi împlinesc fapte bune şi drepte vor fi în Grădini (Paradisul) pe sub care curg râuri. Aceasta este marea izbândă (şi marele câştig).

12. Cu adevărat (o, Mohammed), răzbunarea (pedeapsa) Domnului tău (pentru duşmanii Săi) este aspră.

13. Cu adevărat, El este Cel care a inițiat (crearea tuturor lucrurilor) şi o va repeta (în Ziua Judecăţii)

14. Şi El este Al-Ghafūr (Prea Iertătorul faţă de cei care se căiesc),  Al-Wadūd (Cel plin de dragoste şi de grijă faţă de robii Săi cei evlavioşi),

15. Stăpânul Tronului, Cel Glorios,

16. (El este) Cel care Face tot ceea ce Voieşte (şi nu este nimic care s-ar putea împotrivi Voinţei Sale).

17. Oare a ajuns până la tine vestea despre oştenii

18. Lui Faraon şi Thamud (şi despre pedeapsa pe care aceştia au primit-o)?

19. Ba nu! Necredincioşii au stăruit în tăgăduire (a Mesajului Divin, la fel cum au făcut-o şi generaţiile predecesoare).

20. Şi din spate Allah îi cuprinde pe ei (adică El îi cuprinde cu Ştiinţa şi Puterea Sa şi nimic din ceea ce fac ei nu Îi este ascuns Lui, iar El îi va pedepsi pentru faptele lor).

21. Ba nu (Coranul nu este aşa cum pretindeţi voi, o, idolatri de la Mecca, că este magie sau poezie)! Cu adevărat, acesta este un Coran Glorios,

22. (Care este) Păstrată pe Al-Lauh Al-Mahfuz (Tabla păstrată, de orice denaturare şi modificare).

 86. Surat At-Tariq (Steaua care vine noaptea)

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

1. (Jur) Pe Cer şi pe at-tariq (steaua care vine noaptea sau steaua care scoate un sunet ca şi cum cineva ar bate la uşă)

2. Şi cum ai putea şti tu (nu îţi poţi imagina) ce (lucru sau semn măreţ) este at-tariq?

3. Aceasta (at-tariq) este steaua cea pătrunzătoare. (a se vedea steaua neutronică)

4. Nu este fiinţă umană care să nu aibă asupra ei un veghetor (adică îngerii care văd faptele lor bune şi rele şi le înregistrează).

5. Aşadar, lăsaţi omul (care neagă Învierea) să vadă din ce este el creat (astfel încât să înţeleagă faptul că Învierea nu este mai dificilă faţă de prima sa creare)!

6. El este creat dintr-o apă (material seminal) care ţâşneşte (spre uter),

7. Ieșind dintre şira spinării (a bărbatului) şi coaste (ale femeii)!

8. Cu adevărat, El (Allah, Care l-a creat pe om după cum am menţionat deja) are Putere să-l aducă din nou (la viaţă după ce a fost mort),

9. În Ziua în care toate tainele inimii vor fi examinate (şi făcute cunoscute, iar cei buni se vor distinge de cei răi, iar oamenii vor fi judecaţi pentru faptele lor).

10. Atunci, el (omul) nu va avea nici putere, nici sprijinitor (care să îl protejeze de Pedeapsa lui Allah).

11. (Jur) Pe Cer, a cărui caracteristică este că trimite înapoi (ploaia, căldura, undele sonore etc; la fel cum troposfera se transformă din abur în apă, ozosfera transformă razele dăunătoare astfel încât acestea să nu atingă Pământul, iar ionosfera transmite undele sonore înapoi pe Pământ)

12. Şi pe Pământul printre ale cărui caracteristici este aceea că are crăpături (falii oblice, falii normale și falii inverse, a se vedea plăcile tectonice)!

13. Cu adevărat, acesta (Coranul) este un Cuvânt decisiv care separă (adevărul de falsitate),

14. Şi acesta nu este un lucru pentru amuzament!

15. Cu adevărat, ei plănuiesc un vicleşug (împotriva ta, o, Mohammed)!

16. Însă şi Eu (de asemenea) plănuiesc un vicleşug (Planul Meu, astfel încât Adevărul este revelat).

17. De aceea, dă-le un răgaz necredincioşilor, un scurt răgaz!

87. Surat Al-Aʻlā (Cel Preaînalt)

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

1. Slăveşte Numele Domnului tău, Al-Aʻlā (Cel Preaînalt),

2. Care a creat (totul) şi a potrivit (totul, într-o formă perfectă)

3. Şi Care a Măsurat (totul şi a orânduit totul dinainte) şi apoi (El) a Călăuzit (fiecare creatură pentru ceea ce i se potriveşte, l-a călăuzit pe om să discearnă binele de rău, a călăuzit animalele la păşunat etc.),

4. Şi Care făcut să răsară păşunea (cea verde),

5. Şi care apoi a făcut-o fân întunecat.

6. Noi te vom face (o, Profetule) să reciţi (Coranul şi Noi îl vom strânge în pieptul tău), astfel încât tu să nu uiţi (de aceea, nu te îngrijora cu privire la aceasta şi nu te grăbi în recitare atunci când îngerul Jibril te învaţă, de teamă să nu îl uiţi),

7. (Tu nu vei uita din el) Decât ceea ce Voieşte Allah (cu un motiv înţelept). Cu adevărat, El Cunoaşte ceea ce este evident şi ceea ce este ascuns.

8. Și Noi vom face uşor pentru tine să urmezi calea cea uşoară (adică facerea de fapte bune).

9. De aceea, sfătuieşte-i (pe oameni, o, Mohammed), dacă sfatul le este spre folos (sfătuieşte pe oricine îşi doreşte să primească sfatul şi nu te chinui să îl sfătuieşti pe cel care nu va creşte în urma sfatului tău decât în aroganţă şi necredinţă)!

10. Doar cel care se teme (de Allah, pe Care Îl iubeşte) va fi sfătuit,

11. Iar cel nelegiuit (asupritor, tiran, cel care a încălcat Poruncile lui Allah) îl va evita (sfatul tău),

12. Care va intra în Focul cel mare (pentru a fi ars în el),

13. Unde nici nu va muri (pentru a se odihni), nici nu va trăi.

14. Cu adevărat, oricine se purifică pe sine (prin evitarea politeismului şi acceptarea monoteismului islamic) va izbândi

15. Şi pomeneşte (slăveşte) Numele Domnului său şi se roagă.

16. Ba nu (o, oameni), voi preferaţi viaţa lumească,

17. Deși Viaţa de Apoi este mai bună şi mai dăinuitoare.

18. Cu adevărat, aceasta (ceea ce a fost menţionat mai sus cu privire la avertizări şi veşti) se află (de asemenea scris, cu sensul său) în Scripturile anterioare,

19. În Scripturile lui Avraam şi ale lui Moise.

88. Surat Al-Ghashiyah (Ziua Învierii, care cuprinde totul cu lucrurile sale teribile)

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

1. Oare a ajuns la tine vestea despre al-ghashiyah (adică Ziua Învierii, care nimicește oamenii cu lucrurile sale teribile)

2. În Ziua aceea, anumite chipuri vor fi umilite (adică feţele tuturor necredincioşilor),

3. Muncind (din greu) şi istovite (de la muncă),

4. Ei vor intra să ardă într-un Foc intens şi fierbinte.

5. Lor li se va da să bea dintr-un izvor clocotitor,

6. Şi nu va fi altă mâncare pentru ei acolo în afara unei plante ţepoase amare şi otrăvitoare,

7. Care nici nu hrăneşte şi nici nu astâmpără foamea.

8. (Altele) În Ziua aceea, vor fi chipuri vesele (datorită beatitudinii pe care au simţit-o),

9. Pentru strădania lor (faptele bune pe care le-au făcut în viaţa lumească), ele vor fi mulţumite (în Viaţa de Apoi, cu răsplata pe care au primit-o),

10. Într-un Paradis înalt,

11. În care nu vor auzi niciun laghw (vorbe rele, deşarte, dăunătoare).

12. În el va fi un izvor ce curge,

13. În el vor fi tronuri (divanuri) înălţate,

14. Şi cupe aşezate  (pregătite pentru oricine doreşte),

15. Şi perne rânduite în şiruri (unele lângă altele),

16. Şi covoare luxoase aşternute peste tot.

17. Oare ei (necredincioşii) nu se uită (adică nu văd) la cămile (şi nu se gândesc la) cum sunt ele create?

18. Şi la Cer, cum este el înălţat?

19. Şi la munţi, cum sunt ei înălțați și fixați (înălțați, înrădăcinați și fixaţi ferm pentru a stabiliza Pământul în urma vitezei mari cu care se mişcă)?

20. Şi la Pământ, cum este el întins (şi pregătit pentru ca oamenii să trăiască pe el)?

21. Aşadar, sfătuieşte-i (şi aminteşte-le) (o, Mohammed), căci, cu adevărat, tu eşti numai un sfătuitor (şi cel care le aminteşte),

22. Tu nu eşti stăpânitor (cel care deţine controlul, conducător) peste ei (adică nu îi poţi forţa pe ei să creadă şi nu este niciun fel de silire în credinţă).

23. Însă, acela care întoarce spatele şi nu crede (insistă în necredinţa sa),

24. Pe acela îl va pedepsi Allah cu pedeapsa cea mai mare.

25. Cu adevărat, la Noi va fi întoarcerea lor

26. Şi, cu adevărat, la Noi va fi judecata lor.

 89. Surat Al-Fajr (Ivirea zorilor)

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul )

1. (Jur) Pe ivirea zorilor

2. Şi pe cele zece nopţi (primele zece nopţi ale lunii calendarului lunar Dhu-l-Hijjah),

3. Şi pe ash-shaf‘ (cel par) şi pe al-watr (cel impar) (rugăciunile care sunt alcătuite din patru sau două rakāʻat – unităţi de rugăciune – şi altele care au trei sau o singură rakʻah) (de asemenea, aceasta poate face referire la ziua de Al-Adha, a zecea zi a lunii Dhu-l-Hijjah, care este Ziua Sacrificiului, şi la ziua de ‘Arafah, a noua zi a aceleiași luni),

4. Şi pe noapte, când trece!

5. Este în acestea (toate jurămintele de mai sus) jurământ suficient pentru cel care are minte (astfel încât să fie convins)?

6. Oare nu ai văzut tu (o, Mohammed) ce a făcut Domnul tău (cum a distrus) cu neamul ‘Ad (neamul Profetului Hud),

7. (Care era din tribul sau oraşul) Din Iram, care avea stâlpi (înalţi) (clădiri, oameni pe care Allah i-a făcut uriaşi, cu o putere deosebită),

8. Asemeni căruia (tribul şi oamenii săi sau oraşul) nu a mai fost creat niciodată pe Pământ.

9. Şi (de asemenea, oare nu ai văzut tu ce a făcut Domnul tău, cum a distrus) Thamud (neamul Profetului Salih), care au scobit stâncile (munţii) în vale (pentru a îşi construi locuinţe),

10. Şi (de asemenea, oare nu ai văzut tu ce a făcut Domnul tău, cum a distrus) Faraon, care avea ţăruşi (cu care tortura oamenii) (sau avea soldaţi, care au stabilit pentru el domnia sa tiranică, asemeni parilor sau ţăruşilor)?

11. Aceştia (adică neamurile ‘Ad, Thamud şi Faraon) au păcătuit (şi au fost tirani) pe  pământuri (ale lor),

12. Şi au făcut acolo (pe pământurile lor) multă stricăciune (nelegiuire şi rău)

13. Astfel încât Domnul tău a trimis asupra lor pedepse puternice!

14. Cu adevărat, Domnul tău este peste toate Veghetor (văzând şi auzind tot ceea ce ei fac şi oferindu-le o amânare a pedepsei lor, însă atunci când îi va apuca pe ei, El îi va pedepsi cu asprime)!

15. Cât despre om, atunci când Domnul său îl încearcă oferindu-i cinste şi binecuvântări (avere, copii, putere etc.), el spune (cu bucurie): „Domnul meu m-a cinstit pe mine!” (gândindu-se că Allah i-a oferit toate aceste binecuvântări ca un semn al faptului că El este Mulţumit de el şi că el este un rob bun, care merită toate acestea).

16. Însă, atunci când El îl încearcă reducându-i lui mijloacele de trai, el spune: „Domnul meu m-a umilit!” (gândindu-se că Allah a făcut din aceasta un semn al faptului că El nu este mulţumit de el, deoarece este un rob rău care nu merită Binecuvântările lui Allah).

17. Ba nu (nu este astfel, Allah nu oferă binecuvântări oamenilor buni şi nu și invers, nu, poate că Allah oferă binecuvântări oamenilor răi şi le face pe acestea să fie un motiv pentru nenorocirea lor)! Cu adevărat (cinstea se află în ascultarea lui Allah şi umilirea în neascultarea lui Allah, dar sau și, cu toate acestea,), voi nu vă purtaţi cu orfanii cu bunătate şi generozitate,

18. Şi nu vă îndemnaţi unul pe altul la hrănirea sărmanului,

19. Şi devoraţi moştenirea cu mare lăcomie (nepăsându-vă dacă acest lucru este legal sau nu; voi luaţi partea voastră şi a altor persoane, cum sunt cele ale  femeilor, copiilor şi, în general, ale celor slabi, lipsindu-i pe ei de dreptul lor la moştenire)

20. Şi iubiţi averea cu o dragoste fără de margini (de aceea, nu cheltuiţi din ea pe Calea lui Allah, drept milostenie, pentru săraci etc.)!

21. Ba nu! Atunci când Pământul (va fi zguduit cu putere) se va prăbuşi şi va fi  nivelat (când îşi va pierde culmile, munţii sau şesurile, iar părţile sale se vor rupe unele peste altele)

22. Şi va veni Domnul tău (pentru a judeca între creaţii) şi îngerii în ordine, rânduri-rânduri,

23. Şi în acea Zi, Iadul va fi adus aproape (prezentat), în Ziua aceea omul îşi va aminti (ceea ce a făcut în timpul vieţii sale lumeşti), dar cum să-i mai fie lui (atunci) de folos amintirea?

24. El va spune: „Vai! Dacă aș fi trimis înainte (fapte bune în timpul vieţii mele lumeşti, astfel încât ele să îmi fie de folos acum) pentru viaţa mea (din Viaţa de Apoi)!”

25. Aşadar, în Ziua aceea nimeni nu va pedepsi aşa cum El (Allah) Pedepseşte (atât de sever)

26. Şi nimeni nu va lega (aşa de puternic) cum va lega  El (pe cei necredincioşi şi pe cei nelegiuiţi).

27. (Celor evlavioşi li se va spune): „O (tu), suflet liniştit (care este complet liniştit şi mulţumit)!

28. Întoarce-te la Domnul tău mulţumit (de răsplăţile lui Allah) şi satisfăcut (cu El, datorită faptelor bune pe care le-ai făcut în timpul vieţii celei lumeşti),

29. Şi intră tu printre robii Mei (cei cinstiţi),

30. Şi intră tu în Paradisul Meu!”

 90. Surat Al-Balad (Oraşul)

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

1. Jur pe acest (sfânt, sacru) oraş (adică Mecca, unde îi este interzis oricui să ucidă pe cineva sau ceva) –

2.  Unde (sau în timp ce) tu (o, Mohammed) locuieşti (cuvântul arab care este tradus prin „locuieşti” poate însemna, de asemenea, „liber de”, adică unde eşti liber de orice păcat dacă îi pedepseşti pe oricare dintre duşmanii tăi în timpul zilei de fateh din Mecca, ziua în care vei intra victorios în Mecca, fără luptă sau război. În acea zi, Profetul i-a asigurat pe oamenii din Mecca că nicio nedreptate nu îi va atinge în ciuda a ceea ce le-au făcut lui şi musulmanilor mai înainte, torturându-i și persecutându-i timp de mulți ani, fapt pentru care le-a cerut musulmanilor să nu se lupte cu nimeni, în afara cazului în care alţii încep lupta, însă le-a cerut să îi caute şi să îi ucidă pe patru oameni pentru ceea ce au făcut împotriva islamului şi a musulmanilor. De asemenea, cuvântul arab poate însemna „unde necredincioşii din Mecca au permis să fii ucis, chiar dacă este oraşul sfânt”. Aşadar, cum vine aceasta, ei nu v-au permis să atacaţi oamenii şi nici chiar animalele, deoarece acest oraş este sacru, în timp ce ei au uitat de sanctitatea oraşului şi vor să te ucidă în interiorul lui?!).

3. (Jur) Şi pe cel care zămisleşte şi pe ceea ce el zămisleşte (aceasta poate face referire la Adam, părintele întregii omeniri, sau la Avraam, părintele neamului din Mecca, deoarece el a ales acest loc pustiu pentru fiul său, Ismail, şi pentru soţia sa, Hajjar, pentru ca ei să locuiască aici, iar din neamul său s-au născut locuitorii acestui oraş, dintre care era şi Profetul Mohammed. De asemenea, poate face referire la „orice părinte” dintre oameni şi animale etc., din moment ce acela care zămisleşte şi ceea ce zămisleşte sunt semne ale Abilităţii lui Allah, care a făcut ca oamenii să provină din lichid seminal, vii, cu simțul văzului și al auzului).

4. Cu adevărat, Noi l-am creat pe om spre trudă (adică el va înfrunta greutăţi în această viaţă lumească. Termenul din limba arabă poate însemna, de asemenea, rectiliniaritate sau a sta drept, adică Noi l-am creat pe om într-o formă perfectă şi trup drept cu capul ridicat, nu asemeni animalelor, cu capul vertical față de corp).

5. Oare crede el că nu va avea nimeni putere asupra lui (control asupra lui, astfel încât să îl pedepsească pentru faptele sale rele)?

6. El zice (lăudăros): „Am cheltuit avere din abundenţă!”

7. Oare crede că nimeni nu l-a văzut pe el? (Oare crede că Allah nu l-a văzut în timp ce cheltuia acei bani şi că Allah nu îl va judeca pentru aceasta, întrebându-l de unde au provenit banii, dacă veneau din mijloace permise sau interzise şi despre cum a cheltuit aceşti bani, într-un fel bun sau rău?)

8. Oare nu i-am făcut Noi lui doi ochi

9. Şi o limbă şi două buze?

10. Şi nu i-am arătat lui două căi (clare) (binele şi răul, astfel încât să aleagă pe care dintre acestea o urmează)?

11. Dar va reuşi el să străbată al-‘akaba (drum greu, cu obstacole, însă, aici are semnificaţia de: „drumul facerii de fapte bune”; care este asemeni unui drum cu obstacole, greu, de munte, pe care nimeni nu îl poate străbate, cu excepţia celui care are cea mai cinstită intenţie. Aşadar, va dori omul să străbată acest drum, astfel încât să devină un rob dreptcredincios?)?

12. Şi cum ai putea tu şti (adică nu îţi poţi imagina, o, Mohammed) ce este (cât de măreţ şi important este) acest ‘akaba (expresie arabă ce este folosită pentru a accentua sau sublinia ceva cu adevărat important)?

13. Este eliberarea unui gât (adică a unui sclav, eliberându-l dacă îl deţii sau cumpărarea unui sclav cu scopul de a îl elibera, sau a elibera un captiv fără a cere niciun fel de răscumpărare, eliberându-l doar de dragul lui Allah)

14. Sau oferirea de hrană, într-o zi de foame severă (foamete),

15. A unui orfan dintre rude (astfel încât vei primi răsplata pentru oferirea de hrană într-o zi de foamete severă şi răsplată pentru menţinerea legăturilor de rudenie)

16. Sau a unui sărman aflat în sărăcie lucie (adică foarte sărac şi în nevoi).

17. Apoi, el (cel care a făcut cele menţionate mai sus) a devenit unul dintre cei care cred şi se îndeamnă unul pe altul la strădanie (în supunerea faţă de Poruncile lui Allah prin facerea de fapte bune) şi răbdare (în faţa încercărilor şi în îndepărtarea de faptele şi dorinţele rele) şi (de asemenea) se îndeamnă unul pe altul la milă şi îndurare (faţă de toate creaţiile: oameni, animale, mediu înconjurător etc.).

18. Aceştia sunt oamenii mâinii drepte (adică locuitorii Paradisului).

19. Însă, aceia care nu au crezut în ayat-ele (versetele, semnele, dovezile) Noastre sunt oamenii mâinii stângi (adică locuitorii Iadului)

20. Asupra cărora va fi un Foc închis (adică Focul îi va înconjura şi acolo nu va fi nici lumină şi nici apă răcoritoare, nici fereastră, nici ieşire, unde oamenii vor sta pentru totdeauna, fără a avea odihnă şi nu vor ieşi niciodată de acolo).

 91. Surat Ash-Shams (Soarele)

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

1. (Jur) Pe Soare şi pe duha sa (adică strălucirea acestuia în momentul în care Soarele începe să se înalţe pe cer, iar lumina sa începe să se reverse) (strălucirea Soarelui este un Semn măreţ de la Allah, căci acesta le oferă oamenilor o cantitate mare de energie, care înlocuieşte electricitatea; de asemenea, oferă căldura și lumina fără de care nicio plantă nu ar putea să crească etc.)

2. Şi pe Luna care îl urmează pe el (pe Soare)!

3. Pe ziua care dezvăluie strălucirea sa (a Soarelui) (putem observa lumina existentă pe Pământ doar pe o distanţă de 200 de kilometri; dincolo de această limită, Soarele arată ca un disc azur, însă, atunci când razele sale intră în contact cu atmosfera, aceasta permite apariţia razelor solare, transformând razele sale în lumina care se împrăştie, după cum putem observa)

4. Şi pe noaptea care o acoperă (lumina Soarelui, din moment ce noaptea acoperă prin întunecimea sa acea parte a Pământului de unde Soarele s-a depărtat, acoperind şi ascunzând lumina Soarelui din acea parte)!

5. Pe Cer şi pe Cel care l-a construit,

6. Pe Pământ şi pe Cel care l-a întins,

7. Pe suflet (al omului, sau un suflet, sau Adam) şi pe Cel ce l-a creat şi a perfecționat proporțiile sale

8. Şi i-a insuflat lui ce este impietate pentru el şi ce este evlavie pentru el (astfel încât să poată distinge calea cea rea de cea bună şi să aleagă ce cale să urmeze)!

9. Cu adevărat, izbândeşte cel ce îl purifică (pe sufletul său, prin intermediul bunătăţii)

10. Şi cu adevărat eşuează cel care-l instigă (la depravare).

11. (Neamul) Thamud a negat (pe Profetul lor, Salih) prin nelegiuirea lor (nedreptatea, neascultarea şi aroganţa) 

12. Atunci când cel mai nelegiuit om dintre ei s-a ridicat (pentru a ucide cămila femelă. Oamenii din neamul Thamud i-au cerut Profetului Salih o dovadă prin care să ateste că el este un Mesager al lui Allah. De aceea, Allah a scos o cămilă femelă dintr-o stâncă pentru ei. Allah a Poruncit ca ea să bea într-o zi, iar oamenii să nu bea în acea zi, iar în ziua următoare oamenii să bea şi cămila să nu bea, iar acest fapt i-a deranjat atât de tare pe aceştia încât ei au vrut să omoare cămila).

13. Însă Mesagerul lui Allah (Salih) le-a spus lor: „(Fiţi chibzuiţi! Temeţi-vă de un sfârşit rău!) Aceasta este cămila lui Allah! (Nu o răniţi) Şi (nu o opriţi de la a avea) băutura sa (partea sa de apă din ziua destinată ei)!”

14. Însă, ei l-au tăgăduit pe el şi au ucis-o. De aceea, Domnul lor i-a distrus pe ei (cu un strigăt) pentru păcatul lor şi i-a făcut pe ei egali la pedeapsă (distrugerea a venit atât asupra celui care a ucis cămila, cât şi asupra celorlalţi, deoarece ei au fost de acord cu aceasta, astfel devenind părtaşi la uciderea ei).

15. Şi El (Allah) nu s-a temut de consecinţele acestora (adică ei nu Îl pot răni pe Allah cu nimic, însă faptele lor rele i-au distrus pe ei).

 92. Surat Al-Lail (Noaptea)

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

1. (Jur) Pe noapte când acoperă (ziua prin întunericul său),

2. Pe ziuă când apare (prin strălucirea sa),

3. Pe Cel care a creat bărbatul şi femeia!

4. Cu adevărat, eforturile şi faptele voastre sunt felurite (în ceea ce priveşte scopurile voastre, unii dintre voi caută răsplata Vieţii de Apoi şi fac fapte bune pentru aceasta, în timp ce alţii caută plăcerile vieţii lumeşti, fără a se gândi la răsplata Vieţii de Apoi şi se comportă în conformitate cu acestea).

5. Cât despre cel care dăruieşte (drept milostenie din averea sa) şi se teme de Allah (ascultând Poruncile Sale şi evitând ceea ce El a interzis)

6. Şi crede în al-husna (cea mai bună; crede că Allah îl va recompensa pentru tot ceea ce a oferit drept milostenie şi că îl va răsplăti pentru faptele sale bune şi crede, de asemenea, în Unicitatea lui Allah şi în Dreptul Său de a fi adorat doar El, Care nu are parteneri),

7. Aceluia îi vom netezi Noi calea către uşurinţă (bunătate; îl vom călăuzi pe el către Calea cea Dreaptă şi faptele bune).

8. Cât despre cel care se zgârceşte (care este lacom) şi se consideră pe sine autosuficient (consideră că nu are nevoie de Allah sau de Răsplata Sa),

9. Şi neagă al-husna (nu crede că Allah îl va recompensa pentru ceea ce a cheltuit drept milostenie din averea sa şi neagă, de asemenea, Unicitatea lui Allah),

10. Aceluia îi vom netezi Noi calea către greutate (pentru cel nelegiuit vom netezi calea către rău, iar el va merita Pedeapsa lui Allah în Viaţa de Apoi şi Allah niciodată nu îl călăuzeşte pe cel nedrept)

11. Şi ce beneficiu îi va aduce averea când el va fi aruncat (în Iad)?

12. Cu adevărat, de Noi depinde să oferim călăuzirea (adică Noi arătăm Calea cea Dreaptă şi calea cea rea)

13. Şi, cu adevărat, ale Noastre sunt ultima (Viaţa de Apoi) şi prima (această viaţă lumească).

14. De aceea, v-am prevenit pe voi despre un Foc aprins,

15. Unde nu va intra spre a fi ars decât cel mai nelegiuit,

16. Care l-a negat (pe Profetul Mohammed) şi a întors spatele (de la credinţă).

17. Şi cel mai evlavios va fi îndepărtat de el (de Foc),

18. Acela care cheltuie din averea sa (pentru cei săraci) pentru a se purifica pe sine (de păcate şi de lăcomie şi, de asemenea, pentru a îşi purifica averea)

19. Şi nu este nimeni (dintre oamenii care au primit din caritatea sa) care să îi datoreze o favoare care trebuie să fie răsplătită (adică el nu oferă drept milostenie din averea sa pentru a îi răsplăti pe cei care i-au făcut lui o favoare. Această milostenie trebuie să aibă drept scop doar milostenia pură, oferită oamenilor nevoiaşi şi nu la schimb, cu scopul de a schimba favoruri),

20. (El nu îşi doreşte altceva de la această milostenie) Ci caută numai Faţa Domnului său Cel Preaînalt (cheltuind doar de dragul lui Allah şi sperând la Răsplata Sa),

21. Şi, cu adevărat, el va fi mulţumit (atunci când va intra în Paradis).

93. Surat Ad-Duha (Înainte de prânz)

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

1. (Jur) Pe ad-duha (adică momentul în care Soarele începe să se înalțe şi lumina sa începe să se reverse),

2. Şi pe noapte, când se întunecă (şi întunecimea sa devine deasă),

3. Cu adevărat, Domnul tău nici nu te-a părăsit (o, Mohammed) şi nici nu te urăşte (după cum au spus necredincioşii din Mecca atunci când îngerul Gavriil nu a venit pentru o vreme cu Revelaţia de la Allah, iar ei au spus: „O, Mohammed, Domnul tău te-a părăsit!”)

4. Şi, cu adevărat, Viaţa de Apoi este mai bună pentru tine decât viaţa lumească.

5. Şi, cu adevărat, Domnul tău îţi va dărui (din abundenţă, în Viaţa de Apoi), astfel încât tu vei fi satisfăcut.

6. Oare nu te-a găsit pe tine (o, Mohammed) El (Allah) orfan şi ţi-a oferit ţie adăpost (şi îngrijire)?

7. Şi nu te-a găsit pe tine fără de cunoştinţe (adică nu ştiai nici ce înseamnă credinţa, nici să citeşti sau să scrii) şi te-a călăuzit (şi te-a învăţat ceea ce nu ştiai dinainte şi te-a călăuzit spre cea mai înaltă morală şi către cele mai bune dintre faptele bune)?

8. Şi nu te-a găsit pe tine sărman şi te-a făcut bogat (autosuficient şi cu mulţumire de sine)?

9. Aşadar, cât  despre orfan, pe el  nu îl trata cu opresiune (sau cu asprime),

10. Şi cât despre  cel care cere, pe el nu-l alunga (ci ai grijă de nevoile sale şi oferă-i hrană),

11. Iar în ceea ce priveşte Îndurarea (Recompensele, Favorurile, aşa cum sunt Profeţia şi toate celelalte recompense) Domnului tău (pe care El ţi-a oferit-o), despre ea vorbeşte!

 94. Surat Ash-Sharh (Deschiderea)

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

1. Oare nu ţi-am deschis Noi ţie (o, Mohammed) pieptul (adică inima, luminând-o şi făcând-o puternică prin Călăuzire Divină, credinţă şi înţelepciune, pentru ca tu să nu simţi niciun pic de nelinişte în ceea ce priveşte orice fel de persecuţie din partea necredincioşilor. De asemenea, acest verset poate face referire la momentul în care îngerul Gavriil i-a deschis pieptul Profetului atunci când era foarte mic și a extras un cheag de sânge, spunând: „Aceasta a fost partea prin care Satana putea să îţi şoptească!” Apoi, a spălat inima lui cu apă ZamZam, într-un vas de aur)?

2. Şi am îndepărtat de la tine povara ta (povara poate face referire aici la simţământul de responsabilitate cu privire la transmiterea Mesajului lui Allah, fapt pentru care Allah l-a făcut să îl simtă mult mai uşor. De asemenea, poate însemna păcat şi să facă referire  la faptul că Allah l-a făcut pe Profet infailibil faţă de orice fel de păcat şi că i-a promis iertarea oricărui păcat trecut sau viitor; însă, aceasta este doar o expresie şi  nu înseamnă nicidecum că Profetul ar fi comis orice fel de păcat în trecut sau că va comite în viitor. De asemenea, acest termen poate face referire la tradițiile rele ale oamenilor din Mecca de dinainte de islam, care nu se potriveau cu natura înnăscută, curată şi cinstită, a Profetului, fapt pentru care Allah a îndepărtat toate acestea de el prin trimiterea Revelaţiei),

3. Care-ţi apăsa pe spinare?

4. Şi nu am crescut Noi reputaţia ta (şi ai căpătat un statut înalt şi numele tău este menţionat la fiecare chemare la rugăciune, în rugăciuni, precum şi la predica din ziua de vineri)?

5. Cu adevărat, împreună cu fiecare greutate vine şi uşurarea (de aceea, nu lăsa niciun fel de rău care vine din partea necredincioşilor să te oprească de la chemarea la credinţa în Allah şi în Religia Sa)!

6. Cu adevărat (din nou), împreună cu fiecare greutate vine şi uşurarea!

7. De aceea, atunci când ai terminat (preocupările tale zilnice), dedică-te cu putere adorării lui Allah,

8. Şi către Domnul tău (Cel fără parteneri) îndreaptă-ţi intenţiile şi speranţele!

 95. Surat At-Tin (Smochinul)

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

1. (Jur) Pe smochin şi pe măslin (referire la locul în care a început misiunea lui Isus, un loc recunoscut pentru existenţa acestor două tipuri de copaci),

2. Şi pe muntele Sinai (referire la locul în care a început misiunea lui Moise),

3. Şi pe acest oraş sigur (adică Mecca) (referire la locul în care a început misiunea Profetului Mohammed)!

4. Cu adevărat, Noi l-am creat pe om cu cea mai bună statură (formă, cu cea mai bună sănătate mintală şi cu o natură înnăscută, care îl călăuzesc către credinţa în Allah, către dreptate, bunătate, cele mai bune maniere etc. De asemenea, a fost creat cu cea mai bună formă, atitudine, putere şi echilibru),

5. Apoi, Noi l-am întors pe el la locul cel mai de jos (pe acel om care nu îşi urmează judecata sa pură şi bună şi nici natura sa înnăscută şi care îşi urmează propriile dorinţe sau obiceiurile rele sau tradiţiile sale, pe care le-a învăţat de la habitatul său; acest om se va afla în locul cel mai de jos, unde va deveni lacom, nefericit, urmând principiile rele care îl determină să urmeze nişte mituri şi dumnezeii cei falşi etc. De asemenea, poate însemna că această persoană se va afla în cel mai de jos loc din Iad, dacă nu crede în Allah şi nu este mulţumitor faţă de Cel care l-a creat cu cea mai bună formă şi pentru toate Binecuvântările Sale),

6. În afară de aceia care cred şi împlinesc fapte bune (cei care şi-au urmat natura înnăscută, prin credinţa în Allah şi etică bună). Ei vor avea parte de răsplată neîntreruptă şi necontenită (Paradisul).

7. Aşadar, ce te face pe tine (o, necredinciosule) să negi Ziua Recompensei (din moment ce ai putut vedea o parte dintre Semnele lui Allah, care arată Puterea sa asupra întregului Univers)?

8. Oare nu este Allah Cel mai Drept (Cel mai Înţelept) dintre judecători (din moment ce El a desemnat o Zi în care să judece peste toate creaţiile sale şi pentru a le reda drepturile proprietarilor de drept)? (Cu adevărat, El este!)

 96. Surat Al-‘Alaq (Cheagul de sânge atârnat)

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

1. Citeşte! În Numele Domnului tău Care a creat (tot ceea ce există).

2. El l-a creat pe om din ‘alaq (cheag de sânge atârnat).

3. Citeşte! Şi Domnul tău este Cel mai Generos,

4. Care a învăţat (scrisul) cu calemul.

5. El l-a învăţat pe om ceea ce el nu a ştiut.

6.  Ba  nu! Cu adevărat, omul întrece măsura (în necredinţă şi fapte rele),

7.  Din moment ce el se vede bogat şi autosuficient.

8. Cu adevărat, la Domnul tău este întoarcerea (tuturor oamenilor în Ziua Învierii şi  El va recompensa sau pedepsi pe fiecare în parte potrivit cu ceea ce merită).

9. L-ai văzut tu (o, Mohammed) pe cel (Abu Jahl) care împiedică

10. Un rob (adică Mohammed) de la rugăciune (această întrebare exprimă uimirea cu privire la această problemă: cum ar putea Abu Jahl să îl oprească pe Mohammed de la a se ruga lui Allah, Creatorul, din moment ce rugăciunea este legătura dintre rob şi Domnul său? Astfel, el nu doar întoarce spatele credinţei, ci, mai mult decât atât, încearcă să te împiedice pe tine şi pe alţi oameni de la călăuzire. Acest incident a fost relatat în Sahih Muslim: Abu Hurairah a relatat că Abu Jahl i-a întrebat pe oameni dacă Mohammed se roagă, punându-şi faţa pe pământ (în prosternare) în prezenţa lor. I s-a răspuns: «Da.» Apoi, el a spus: «Jur pe Al-Lat şi pe Al-Uzza, că, dacă îl voi vedea făcând rugăciunea astfel, voi călca peste gâtul său sau îi voi acoperi faţa cu praf.» El a venit la Mesagerul lui Allah în timp ce acesta se afla în rugăciune şi s-a gândit să îl calce pe gât [şi oamenii spun] că el s-a apropiat, însă s-a întors pe călcâie şi a încercat să respingă ceva cu mâinile.  A fost întrebat: «Ce s-a întâmplat cu tine?» El a răspuns: «Între mine şi el sunt un şanţ de foc, teroare şi aripi.» Apoi, Mesagerul lui Allah a spus: «Dacă ar fi venit lângă mine, îngerii l-ar fi rupt în bucăţi.»”])?

11. Ai văzut tu (o, Mohammed) dacă el (robul care se ruga, adică Mohammed însuşi) se afla sub călăuzire (a lui Allah),

12. Sau poruncind evlavia? (întrebarea se referă la uimirea cu privire la această chestiune, căci, dacă acesta este statutul celui care este oprit de la rugăciune, de a fi sub călăuzirea lui Allah şi poruncind evlavia, cum poate o astfel de persoană să fie oprită de la a avea o legătură cu Domnul şi Creatorul său?)

13. Ai văzut tu (o, Mohammed) dacă el (Abu Jahl, făcătorul de rău) neagă (Coranul) şi întoarce spatele (de la credinţă)? (această întrebare se referă la uimirea cu privire la această chestiune: nu se teme el de Allah?)

14. Nu ştie el (acest făcător de rele) că Allah vede (vede tot ceea ce face)?

15. Ba nu! Dacă el (Abu Jahl) nu va înceta, Noi îl vom apuca şi îl vom trage cu putere de nasiah lui (cea mai înaltă parte a frunţii sale, care se referă la lobul frontal al creierului),

16. O nasiah (cea mai înaltă parte a frunţii sale care se referă la lobul frontal al creierului. Această parte se caracterizează prin faptul că este mincinoasă şi păcătoasă, deoarece lobul frontal controlează conştiinţa pe care o avem cu privire la propriile noastre fapte, judecata şi tot ceea ce se întâmplă în timpul acţiunilor noastre zilnice, reacţiile noastre emoţionale, limbajul pe care îl folosim, la fel ca şi cunoaşterea cuvintelor pe care le folosim. De asemenea, aceasta joacă un rol important în procesarea informaţiilor, prin urmare, în intelect. –  a se vedea informaţiile cu privire la lobul frontal de pe wikipedia.org) mincinoasă şi păcătoasă.

17. Apoi, lasă-l să-i cheme pe sprijinitorii din neamul său (după cum ţi-a spus, o, Mohammed: „Am cei mai mulţi sprijinitori în interiorul tribului.”).

18. Iar Noi îi vom chema pe îngerii păzitori ai Iadului (să îl tragă pe el în Focul Iadului în Viaţa de Apoi).

19. Ba nu! (O, Mohammed) Nu i te supune lui  (cu privire la cele de la care te opreşte el), ci prosternează-te şi apropie-te (de Domnul tău, prin ascultarea Poruncilor Sale.).

 97. Surat Al-Qadr (Noaptea Destinului Divin)

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

1. Cu adevărat, Noi l-am trimis pe el (acest Coran, adică am început revelarea lui) în noaptea Al-Qadr (noaptea Onoarei şi a Decretului, aceasta fiind una dintre ultimele zece nopți ale lunii Ramadan, în timpul căreia Allah Decretează destinul robilor Săi pentru următorul an).

2. Şi cum ai putea tu şti (o, Profetule; adică nu îţi poţi imagina) ce (cât de măreaţă) este noaptea Al-Qadr (o expresie care arată cât de importantă este această noapte)?

3. Noaptea Al-Qadr este mai bună decât o mie de luni (adică actele de adorare adresate lui Allah din această noapte sunt mai bune decât actele de adorare adresate Lui făcute pe parcursul a o mie de luni, adică 83 de ani şi 4 luni).

4. În timpul ei, coboară îngerii şi Ar-Rūh (Duhul, adică îngerul Gavriil), cu Permisiunea Domnului lor, cu toate Decretele  (pentru toate acţiunile din acel an).

5. (Întreaga noapte) Este pace (şi Bunătate din partea lui Allah faţă de robii Săi dreptcredincioşi) până la ivirea zorilor.

 98. Surat Al-Bayyinah (Dovada cea limpede)

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

1. Aceia care nu au crezut dintre oamenii Scripturii (evreii şi creştinii care s-au îndepărtat de credinţa cea adevărată în Allah prin inovaţiile lor) şi politeiştii nu au vrut să renunţe (la necredinţa lor) până ce nu a venit la ei Dovada cea limpede (cu trecerea timpului, ei nu vor creşte decât în necredinţă şi în inovaţiile lor, ca şi cum Allah nu l-ar fi trimis la ei pe Profetul Mohammed, pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).

2. (Această Dovadă limpede este) Un Mesager de la Allah, care recită pagini curăţite (Nobilul Coran),

3. În care sunt scrieri drepte (scrieri corecte şi capitole care spun adevărul, conţinând Legi drepte, care nu au nicio modificare).

4. Şi cu adevărat, cei cărora le-a fost dată Scriptura (evreii şi creştinii) nu s-au diferenţiat (cu toţii erau de acord cu privire la venirea unui Profet) până ce nu le-a venit lor Dovada cea limpede (adică Profetul Mohammed) (înainte de venirea Profetului Mohammed, ei aşteptau venirea unui Profet, după cum era menţionat în Scripturile lor, însă, atunci când Profetul Mohammed a venit la ei cu dovezi clare, ei s-au diferenţiat şi s-au dezbinat, unii l-au negat, iar alţii au crezut în el şi l-au urmat).

5. Şi, de fapt, nu li s-a poruncit lor (în acest Coran) altceva (faţă de ceea ce li s-a poruncit deja în Scripturile lor originale) în afară de adorarea (doar a) lui Allah şi să Îi fie devotați în ceea ce privește religia şi să fie hunafa’ (să stea departe de politeism şi să încline spre monoteism), să efectueze rugăciunea şi să ofere zakāh (caritatea anuală obligatorie): şi aceasta este religia corectă (şi dreaptă).

6. Cu adevărat, cei care nu cred dintre oamenii Scripturii (evreii şi creştinii care nu urmează nici învăţăturile originale ale lui Moise şi Isus şi nici pe cele ale lui Mohammed) şi politeiştii vor fi în Focul Iadului, în care vor locui pe vecie. Ei sunt cei mai răi dintre toate făpturile.

7. Cu adevărat, cei care cred (în Unicitatea lui Allah şi în Mesagerul Său, Mohammed) şi fac fapte bune, aceia sunt cei mai buni dintre toate făpturile.

8. Răsplata lor de la Domnul lor sunt Grădinile ‘Adn-ului (Paradisul), pe sub care curg râuri şi în care vor locui pe vecie. Allah va fi Mulţumit de ei şi ei vor fi mulţumiţi de El. Aceasta (răsplata) este pentru cel care se teme de Domnul său.

 99. Surat Az-Zalzalah (Cutremurul)

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

1. Atunci când Pământul va fi zguduit de cutremurul său (final),

2. Şi când Pământul va scoate poverile lui (morţii),

3. Şi omul (speriat şi surprins) va întreba: „Ce se întâmplă cu el?”

4. În Ziua aceea el (Pământul) va spune poveştile sale (ceea ce s-a petrecut bun sau rău pe el),

5. Deoarece Domnul tău îi va inspira lui.

6. În Ziua aceea, oamenii vor înainta răspândiţi (în grupuri) (de la locul Judecăţii către destinaţia lor finală, Iad sau Paradis), ca să le fie arătate faptele lor (adică răsplata sau pedeapsa lor).

7. Aşadar, oricine a făcut un bine egal (chiar cât) cu greutatea unui atom (sau o furnică mică) îl va vedea (adică va vedea răsplata pentru el)

8. Şi oricine a făcut un rău egal (chiar cât) cu greutatea unui atom (sau o furnică mică) îl va vedea (adică va vedea pedeapsa pentru el).

 100. Surat Al-‘Adiyat (Cei care aleargă)

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

1. (Jur) Pe cei care aleargă (majoritatea învăţaţilor spun că aceasta se referă la caii care aleargă pentru a îi ataca pe duşmani  – iar această opinie pare să fie cea mai îndreptăţită – iar alt grup de învăţaţi spune că aceasta se referă la cămilele care aleargă de la ‘Arafa la Muzdalifa şi apoi la Mina, în timpul îndeplinirii pelerinajului) gâfâind (respirând gălăgios din cauza forței cu care aleargă),

2. Ce scot scântei de foc (cu copitele lor, în timpul alergării, atunci când copitele lor lovesc pietrele; aceasta se referă la puterea cu care aleargă)

3. Şi pornesc la atac (asupra duşmanilor lor) la ivirea zorilor,

4. Ridicând prin ea (alergarea lor) praful (în vălătuci),

5. Şi pătrund numaidecât ca unul în mijlocul mulţimii (adică în rândurile duşmanilor).

6. Cu adevărat, omul (necredincios) este nerecunoscător faţă de Domnul său.

7. Şi din această cauză (nerecunoştinţa faţă de Domnul său) el dă mărturie (prin faptele sale).

8. Şi, cu adevărat, iubirea lui pentru avere este puternică.

9. Oare nu ştie el (omul, ce îl aşteaptă) atunci când va fi golit ceea ce se află în morminte (atunci când oamenii vor fi înviaţi)

10. Şi când tot ceea ce există în piepturi (ale oamenilor, dintre secrete și intenţii) va fi făcut cunoscut

11. Cu adevărat, în acea Zi, Domnul lor va fi Bineştiutor faţă de ei (și de faptele lor şi îi va răsplăti sau pedepsi în conformitate cu faptele lor)?

 101. Surat Al-Qari‘a (Ziua Judecăţii, care loveşte inimile)

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

1. Al-Qari‘a (adică Ziua Judecăţii, care va lovi inimile oamenilor cu ororile sale)

2. Ce este Al-Qari‘a?

3. Şi cum ai putea tu să ştii (adică nu îţi poţi imagina, o, Mohammed) ce (chestiune măreaţă) este Al-Qari‘a (expresie care arată cât de măreaţă este aceasta)?

4. Aceasta este o Zi în care omenirea va fi risipită ca fluturii de noapte

5. Şi munţii vor fi ca lâna scărmănată.

6. Apoi, cât despre cel a cărui balanţă (a faptelor bune) va fi grea,

7. Acesta va avea parte de o viaţă plăcută (în Paradis).

8. Cât despre acela a cărui balanţă (a faptelor bune) va fi uşoară,

9. Locuinţa aceluia va fi în hawiyah (Focul)

10. Şi cum ai putea tu să ştii (adică nu îţi poţi imagina, o, Mohammed) ce (loc îngrozitor) este el (Al-Hawiyah)? (expresie care arată cât de îngrozitor este acest loc)

11. (Acesta este) Un Foc ce arde cu putere!

102. Surat At-Takathur (Dorinţa de înmulţire)

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

1. Concurenţa reciprocă pentru a înmulţi (averea, copiii, puterea etc.) vă abate (de la adorarea lui Allah),

2. Până când veţi vizita mormintele (adică până când veţi muri, cuvântul „a vizita” se referă aici la faptul că mormintele nu sunt destinaţia finală, aceasta fiind Iadul sau Paradisul după învierea din moarte).

3. Ba nu! Voi veţi afla (realitatea şi faptul că Viaţa de Apoi va fi mai bună pentru voi dacă Îl adoraţi pe Allah, aşa cum trebuie, în această viaţă lumească)!

4. Şi din nou, ba nu! Voi veţi afla (consecințele dorinţei voastre pentru lucrurile materiale, care v-au abătut de la adorarea lui Allah în viaţa lumească).

5. Ba nu! Dacă aţi şti cu o cunoaştere sigură (consecințele acumulării, atunci nu v-aţi ocupa cu lucrurile lumeşti),

6. Cu siguranţă, voi veţi vedea Focul Iadului!

7. Şi din nou: voi îl veţi vedea pe el cu siguranţă (fără nicio îndoială)!

8. Apoi, în acea Zi, veţi fi întrebaţi cu siguranţă despre plăceri (în care v-aţi complăcut, în această viaţă lumească).

 103. Surat Al-‘Asr (Timpul)

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

1. (Jur) Pe  Al-‘Asr (timpul sau a treia rugăciune a zilei care se numeşte Al-‘Asr)!

2. Cu adevărat, omul este în pierdere,

3. În afară de aceia care cred şi fac fapte bune, şi se îndeamnă unul pe altul către Adevăr (credinţa cea adevărată şi îndeplinirea de fapte bune), şi se îndeamnă unul pe altul la răbdare!

 104. Surat Al-Humazah (Calomniatorul)

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

1. Vai de acela care îşi bate joc de alte persoane prin acţiunile sale (aşa cum este cel care face un semn cu ochiul sau cu capul altei persoane cu privire la defectul altcuiva) sau prin cuvintele sale (calomniatorul sau clevetitorul care îşi bate joc sau vorbeşte despre defectele altei persoane),

2. Care a strâns avere şi a socotit-o (referire la dragostea sa intensă faţă de bani şi de fiecare dată când strânge mai mulţi bani, îi socoteşte din nou),

3. Crezând că averea sa îl va face nemuritor!

4. Ba nu! Cu adevărat, el va fi aruncat în al-hutama (în Focul zdrobitor care zdrobeşte tot ceea ce intră în el).

5. Şi cum ai putea tu să ştii (adică nu îţi poţi imagina, o, Mohammed) ce (loc îngrozitor) este al-hutama (Focul nimicitor)? (Această expresie arată cât de îngrozitor este.)

6. (El este) Focul lui Allah care este (veşnic) aprins.

7. Care străpunge (trupurile) până la inimi (aceasta se referă la puterea şi viteza flăcărilor, din moment ce acesta atinge şi arde inimile în acelaşi timp în care arde trupurile din afară).

8. El se va închide (peste ei), cuprinzându-i (blocându-i) pe ei (necredincioşi) în interior,

9. În coloane întinse (de unde le va fi imposibil să scape).

 105. Surat Al-Fil (Elefantul)

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

1. Oare nu ai văzut tu (o, Mohammed) ce a făcut Domnul tău cu oamenii (oastea) care aveau elefantul? (aceasta face referire la oastea lui Abraha Al-Ashram, care a venit din Yemen cu intenţia de a cuceri Mecca şi de a distruge al-Ka‘bah folosind un elefant uriaş)

2. Oare nu a făcut El (Allah) ca planul lor să fie în zadar?

3. Şi El a trimis asupra lor păsări în stoluri,

4. Lovindu-i pe ei cu pietre din lut ars.

5. Şi El i-a făcut pe ei ca pe nişte paie mâncate (care au fost mâncate de către bovine, vite, cornute, apoi defecate).

 106. Surat Quraiş (Tribul Quraiş)

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

1.  (Priveşte cât de multe Binecuvântări i-a oferit Allah tribului Quraiş – tribul Profetului Mohammed) Pentru obiceiul (tribului) Quraiş (stabilitatea, unitatea, protecţia, mijloacele de trai, călătoria în siguranţă; adică priveşte cum Allah i-a făcut pe ei stabili, uniţi şi adunaţi în casele din jurul Sfintei Moschei după ce ei au fost în case risipite; astfel, triburile arabe nu îi pot ataca, deoarece locuiesc în oraşul cel sacru. Şi priveşte cum a distrus El oastea elefantului şi, ca urmare a acestui fapt, ei şi-au putut păstra unitatea şi poziţia respectată printre triburile arabe. Şi priveşte cum a făcut El ca ei să aibă mijloace de trai și o viață stabilă, cu toate că trăiesc într-un deşert necultivat şi aceasta cu ajutorul celor două călătorii comerciale regulate ale lor. Niciunul dintre celelalte triburi arabe nu îi poate ataca, deoarece sunt locuitorii oraşului sacru şi triburile arabe merg acolo pentru pelerinaj în fiecare an),

2. Obiceiul lor de a călători (cu caravane) iarna (către Yemen, în siguranţă) şi vara (în siguranţă, fără a se teme de ceva, îndreptându-se către vechea Sirie),

3. Deci (după toate aceste binecuvântări) să Îl adore (pe Allah) pe Domnul acestei Case (Moscheea cea Sfântă din Mecca),

4. Care i-a hrănit pe ei împotriva foamei şi i-a ferit de teamă.

 107. Surat Al- Al-Ma‘un (Nevoia menținerii

legăturilor cu vecinii)

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

1. Oare nu l-ai văzut tu pe cel care neagă Recompensa (Învierea, Răsplata şi Pedeapsa care vin de la Allah pentru robii Săi, în conformitate cu faptele lor şi care, făcând aceasta, nu I se supune lui Allah în ceea ce priveşte Poruncile şi Interzicerile Sale)?

2. Acesta este cel care îl respinge pe orfan cu asprime (privându-l de drepturile sale)

3. Şi nu îndeamnă la hrănirea nevoiaşilor (adică el nici nu îl hrăneşte pe cel sărac, nici nu îi încurajează pe alţii să facă astfel).

4. Aşadar, vai de cei care se roagă (ipocriţii),

5. Aceia care întârzie rugăciunile lor (dincolo de timpul lor hotărât, din cauza indiferenţei),

6. Acelora care fac fapte bune doar pentru a fi văzuţi (de către oameni)

7. Şi opresc de la al-ma‘un (adică milostenia şi ei refuză să îşi împrumute obiectele unui vecin care cere; aceasta se referă la lăcomia lor excesivă).

 108. Surat Al-Kauthar (Un râu din Paradis)

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

1. Cu adevărat, Noi ţi-am dat ţie (o, Mohammed) Al-Kauthar (un râu în Paradis)

2. De aceea, întoarce-te în rugăciune către Domnul tău (dedică-I rugăciunea ta numai Lui) şi jertfeşte (pentru săraci, doar de dragul lui Allah)!

3. Cu adevărat, cel ce te urăşte va fi cel tăiat (de la orice lucru bun atât în această viaţă, cât şi în Viaţa de Apoi. Arabii de dinainte de islam foloseau expresia „a fi tăiat” atunci când se refereau la un bărbat care nu avea fii, fapt pentru care, după moartea sa, numele său va fi tăiat. Însă, aici, această expresie face referire la Al-‘Asi ibn Wail, care vorbea despre Profet, bătându-şi joc de faptul că el nu avea niciun fiu după moartea, unul după altul, celor trei băieţi micuţi ai săi şi numele său nu avea să fie dus mai departe după moartea sa. De aceea, Allah i-a răspuns, spunându-i că el va fi cel tăiat de la orice lucru bun şi nu Profetul, din moment ce nu contează dacă numele cuiva este dus mai departe sau nu după moartea sa, însă contează dacă acesta va fi tăiat sau nu de la lucrurile bune şi binecuvântările din Viaţa de Apoi).

 109. Surat Al-Kafirun (Necredincioşii)

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

1. Spune (o, Mohammed): „O, necredincioşi!

2. Eu nu ador ceea ce voi adoraţi

3. Şi nici voi nu adoraţi ceea ce ador eu.

4. Şi eu nu ador ceea ce voi adoraţi

5. Şi nici voi nu adoraţi ceea ce eu ador.

6. Voi aveţi religia voastră şi eu am religia mea.”

 110. Surat An-Nasr (Biruinţa)

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

1. Atunci când va sosi Biruinţa de la Allah şi al-Fateh (intrarea victorioasă în Mecca, fără război sau luptă  – Fateh Mecca)

2. Şi îi vei vedea pe oameni intrând în religia lui Allah (islam) în cete,

3. Atunci slăveşte-L şi preamăreşte-L pe Domnul tău, spunând Al-Hamdu Lillah (Slavă lui Allah!) şi roagă-L pe El de iertare. Cu adevărat, El este Primitorul de căinţă. 

 111. Surat Al-Masad (Fibrele de palmier)

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

1. Să piară şi să fie distruse cele două mâini ale lui Abu Lahab (expresie arabă care înseamnă „Fie ca Abu Lahab să piară şi să fie mâhnit!”) şi (cu adevărat) el a fost pierdut şi distrus! (Verbele din Coran la timpul trecut sunt, de regulă, utilizate pentru ceva care se va întâmpla în viitor, pentru a arăta că acel lucru se va întâmpla cu siguranţă şi că nimic nu poate schimba acest lucru) (Abu Lahab a fost unul dintre unchii Profetului şi unul dintre cei mai mari duşmani ai săi. Atunci când Profetul i-a chemat pe conducătorii tribului Quraiş pentru a îi invita la islam, Abu Lahab i-a spus: „Pentru acest lucru lipsit de importanţă ne-ai chemat aici? Fie ca tu să pieri!” De aceea, în acest verset este un răspuns la ceea ce a spus Abu Lahab.)

2. Averea şi copiii săi nu îi vor fi de niciun folos (acestea nu îl vor proteja nici de pedeapsă, nici nu îi vor aduce vreun câştig împotriva lui Allah).

3. El va intra în Focul Văpăii aprinse (cu putere), unde va arde.

4. Şi soţia sa, de asemenea, cea care cară lemne (adică nişte vreascuri cu spini pe care ea obişnuia să le care şi să le pună în calea Profetului pentru a îi face rău şi care obişnuia să îl defăimeze),

5. La gâtul ei este o funie din masad (răsucite, fibre foarte puternice de palmier cu care va fi ridicată în Iad şi apoi aruncată jos).

 112. Surat Al-Ikhlas (Loialitatea –  Devoţiunea)

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

1. Spune (o, Mohammed): El este Allah, (Al) Ahad (Unul și Unicul, Cel care nu are partener și în afară de care nu există altă divinitate, Unicul în Sinele Său Divin, în Atributele și Acțiunile Sale. El este Indivizibil şi nu trei în unul, așa cum spun creștinii).

2. Allah As-Samad (Cel care Îşi este Sieşi de ajuns, Cel care este Perfect în Slava şi Onoarea Sa, în Atributele Sale, în Cunoaşterea Sa, în Puterea Sa, Care nu are nevoie de nimic de la creaţiile Sale, dar de Care întreaga creaţie are nevoie, iar El nici nu mănâncă, nici nu bea şi nici nu moare)!

3. El nu dă naştere şi nu este născut

4. Şi nu este nimeni egal sau comparabil cu El.

 113. Surat Al-Falaq (Revărsatul zorilor)

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

1. Spune (o, Mohammed): „Caut adăpost la (Allah) Stăpânul revărsatului zorilor

2. Împotriva răului (care poate veni de la orice) de la ceea ce El a creat,

3. Şi împotriva răului (care poate sosi în timpul) nopţii, atunci când vine cu întunericul său adânc (şi acoperă totul),

4. Şi împotriva răului acelora (vrăjitoarele) care suflă în noduri,

5. Şi împotriva răului invidiosului când invidiază!”

 114. Surat An-Nas (Omenirea)

În numele lui Allah Ar-Rahman (Preamilostivul),

Ar-Rahīm (Prea Îndurătorul)

1. Spune (o, Mohammed): „Caut adăpost la (Allah) Domnul oamenilor,

2. Suveranul oamenilor,

3. Dumnezeul oamenilor,

4. Împotriva răului celui care şopteşte (diavolul care şopteşte şi insuflă răul în inimile oamenilor), care se retrage (de la şoptitul în inima cuiva după ce persoana şi-a amintit de Allah),

5. Care şopteşte (răul) în piepturile (inimile) oamenilor,

6. (Şoptitor care poate fi) Dintre djinni sau oameni (multe persoane pot să le şoptească altor oameni, determinându-i să facă fapte rele şi să îi convingă până ce aceştia chiar vor face acele lucruri).