Preoţi care au îmbrăţişat Islamul

Traducere: EUROPEAN ISLAMIC RESEARCH CENTER (EIRC) & Ana Maria

Revizuit de: Mioara Ghinia

 1- Capelanul Yusuf Estes, Fost Om de afaceri şi Preot Creştin (SUA).                             

umele meu este acum Yusuf Estes, dar în trecut prietenii îmi spuneau Skip.Am predicat creştinismul şi am lucrat în industria muzicii şi a divertismentului încă din 1950, pe vremea când eram un copil. Eu şi tatăl meu am creat magazine de muzică, programe de radio si televiziune dar şi divertisment în aer liber pentru distractie( şi profit). Am fost un ministru al muzicii şi chiar am folosit un ponei pentru a distra copii,  precum  "Clovnul Skippy ".

Odată, am servit ca delegat la Conferinţa de Pace a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru liderii religioşi. Acum sunt pensionar, fost preot musulman pentru Biroul Penitenciarelor, Washington, DC ale Statelor Unite ale Americii  şi mă alătur frecvent multor musulmani americani, care lucrează cu organizaţii de tineret ale elevilor musulmani, precum şi şcoli pentru copiii musulmani. Ca atare, călătoresc în întreaga lume pentru a susţine cursuri şi pentru a face cunoscut mesajul lui Hristos din Coran în Islam. Susţinem dialoguri şi grupuri de discuţii cu toate credinţele religioase şi ne bucuram de posibilitatea de a lucra alături de rabini, miniştri, predicatori şi preoţi de peste tot. O parte din munca noastră este în zona instituţională, militară, în universităţi şi închisori.  Scopul nostru principal este de a comunica mesajul corect al Islamului şi de a educa pe ceilalti despre cum sunt într-adevăr musulmanii. Desi Islamul s-a extins acum, fiind legat de creştinism în rândul celor mai mari religii ale lumii, vedem mulţi dintre musulmani care pretind Islamul, că nu înţeleg corect şi nici nu reprezintă în mod corespunzător mesajul de "Pace, Supunere şi Ascultare de Dumnezeu" [limba arabă = "islam"]

Cum s-a întâmplat: Acest lucru poate părea destul de ciudat, în timp ce noi, probabil, împărtăşim câteva perspective şi concepte diferite depre Dumnezeu, Isus, profeţi, păcat şi mântuire. Dar vezi tu, la un moment dat am fost în aceeaşi situaţie în care sunt mulţi oameni astăzi. Serios, am fost. Dă-mi voie să explic.

M-am născut într-o familie creştină foarte influentă în Midwest. Familia noastră şi strămoşii lor nu numai că au construit biserici şi şcoli în acest ţinut, ei au fost de fapt primii care s-au stabilit aici. În timpul gimnaziului ne-am mutat in Houston, Texas, în 1949 (eu sunt bătrân). Freventam biserica în mod regulat iar la vârsta de 12 ani, am fost botezat în Pasadena, Texas. Ca  adolescent, am dorit să vizitez şi alte biserici pentru a a afla mai multe dintre invaţăturile şi credinţele lor. Baptişti, metodişti, episcopali, mişcări carismatice, Nazariene, Biserica lui Hristos, Biserica lui Dumnezeu, Biserica lui Dumnezeu în Hristos, Evanghelia Intreagă, Agape, Biserica catolică, presbiteriană şi multe altele. Am dezvoltat o sete pentru "Evanghelie", sau cum se spune,"Vestea Bună." Cercetarea mea religioasă nu s-a oprit la  creştinism. Nu, deloc.Hinduismul, iudaismul, budismul, metafizica, credinţele native americane au fost toate, o parte din studiile mele. Singura credinţă la care nu am privit în mod serios a fost "Islamul". De ce? Bună întrebare.

Am devenit foarte interesat de diverse genuri de muzică, în special de cea evanghelică şi clasică. Familia mea fiind atât religioasă cât şi atrasă de muzică, a urmat ca eu să încep studiul în ambele domenii. Toate acestea au făcut să obţin funcţia de pastor al muzicii în multe biserici la care am fost afiliat dea lungul anilor. Am început să predau instrumentele cu tastatură în 1960 iar in 1963 deţineam propriul meu studiou in Laurel, Maryland, numit  "Studioul muzical Estes."

Proiecte de afaceri în Texas, Oklahoma şi Florida

Dea lungul a 30 de ani, eu şi tatăl meu am lucrat împreună la mai multe proiecte de afaceri. Am avut programe de divertisment, spectacole şi atracţii. Am deschis magazine de pian si orgă din Texas şi Oklahoma până în Florida. Am câştigat milioane de dolari in toţi acei ani dar nu găsisem încă pacea sufletească care poate să vină doar prin cunoaşterea adevărului şi găsirea adevăratei căi salvatoare. Sunt convins că v-aţi întrebat :" De ce m-a creat  Dumnezeu?  " sau"Care este planul lui Dumnezeu cu mine?" sau "Cine este de fapt, Dumnezeu?" “De ce credem in păcatul originar ?" şi"De ce trebuie forţaţi fii lui Adam să-i accepte “păcatele” acestuia şi să fie pedepsiţi pentru totdeauna “? Dar daca ai fi pus cuiva aceste întrebări, ţi-ar fi răspuns probabil că trebuie să crezi fără să întrebi, sau că e un mister care nu trebuie chestionat  :"Doar ai credinţă,  frate."

Conceptul de trinitate

Este destul de ciudat dar cuvântul trinitate nu există în Biblie. Aceasta a fost o îngrijorare a învăţaţilor religioşi la 200 de ani după ce Isus a fost înălţat la cer de către Dumnezeu Atotputernicul. I-am rugat pe predicatorii sau miniştrii religioşi să-mi dea un fel de idee despre cum "unul" ar putea deveni "trei" sau cum Dumnezeu însuşi, care poate face orice voieşte , nu poate ierta însă păcatele oamenilor, ci mai degrabă a trebuit să devină om, coboară pe pământ, să fie om şi apoi preia păcatele tuturor oamenilor; având în vedere faptul că El este încă Dumnezeul întregului univers şi face totul după cum voieşte să facă, atât în afara  universului cât şi în afara lui. Ei nu păreau să fie în măsură de a veni cu altceva decât opinii sau cu analogii ciudate.

Tatăl - Hirotonit pastor non-denominaţional

Tatăl meu a fost foarte activ în sprijinirea muncii bisericii, în special a programelor şcolare bisericeşti. El a devenit pastor şi a fost hirotonit în 1970. El şi soţia lui (mama mea vitregă)  cunoşteau mulţi dintre evangheliştii şi predicatori de televiziune şi chiar l-au vizitat pe Oral Roberts şi ajutat în construirea clădirii  "Turnul Rugăciunii " în Tulsa. Ei au fost de asemenea, susţinători înfocaţi ai lui Jimmy Swaggart, Jim şi Tammy Bakker Fae, Jerry Fallwell, John Haggi şi Pat Robertson.

Am cunoscut un bărbat din Egipt

La începutul anului 1991, tatăl meu a început să facă afaceri cu un bărbat din Egipt şi mi-a spus că vrea ca eu să-l cunosc.Această idee mi s-a părut interesantă când m-am gândit că îmi va da un aer internaţional. Ştiti, piramidele, sfinxul, Râul Nil.

Bărbatul era musulman : Terorişti; Răpitori; Bombardieri.-şi cine ştie cât mai multe altele?

Apoi tatăl meu mi-a spus că acest bărbat era musulman. La început am urât ideea întalnirii unui "infidel, terorist, răpitor, bombardier şi necredincios.".Orice om normal ar fi fost dezgustat de o asemenea idee. Nu mi-a venit să cred. Un musulman! Nici intr-un caz. I-am amintit tatălui meu de lucrurile diverse pe care le-am auzit despre aceşti oameni.

Minciuni despre Islam şi musulmani - Ne spuneau că musulmanii:

●          Nu cred în Dumnezeu.

●          Venerează o piatra neagră din deşert.

●          Sărută pământul de 5 ori pe zi.

Nici într-un caz! Nu am vrut să-l mai cunosc !

Nu am vrut să-l mai cunosc pe acest bărbat musulman. Nici într-un caz! Tatăl meu a insistat să-l întâlnesc şi m-a asigurat că este un om foarte de treabă. Acest lucru a fost prea mult pentru mine. Mai ales că evangheliştii care obişnuiau să călatorească in jurul lumii, cu toţii urau musulmanii si Islamul foarte mult. Ba chiar, spuneau lucruri neadevărate pentru a face oamenii să le fie frică de Islam. Atunci de ce aş dori eu să am ceva de-a face cu astfel de oameni ?

Ideea :"Converteşte-l la Creştinism"

Apoi mi-a venit o idee, "Am putea să-l facem creştin pe acel om" . Aşa că, am cedat şi am fost de acord să-l întâlnesc. Dar după condiţiile mele.

L-am întâlnt cu o Biblie, cruce şi o șapcă pe care scria "Isus este Domnul!". Am fost de acord să-l întâlnesc într-o duminică după predică, dupa ce cu toţii ne-am rugat şi ne simţeam in  bună rânduială cu Domnul. Am ţinut Biblia sub braţ ca de obicei. Mi-am pus la gât cea mai străluitoare cruce şi pe cap şapca pe care scria "Isus este Domnul".Soţia şi cele două fiice mi s-au alăturat şi am fost gata pentru  prima noastră întalnire cu musulmanul.

Unde este? Când am intrat în magazin şi l-am întrebat pe tatăl meu unde este musulmanul, el mi-a arătat şi a spus: "E chiar acolo".

Eram confuz. Acela nu putea fi un musulman. În nici un caz.

Barbă şi turban ? Caut un bărbat mare îmbracat într-un halat larg, cu un turban mare pe cap,cu barba pâna la jumătatea cămaşii şi sprâncene pe toată fruntea, cu o sabie sau o bombă sub haină.

Fără Turban - Fără Barbă - [Fără păr!]

Acest om nu avea barbă. De fapt, el nici măcar nu avea un fir de păr pe tot capul. Era aproape chel. Cel mai surprinzător lucru, el era foarte plăcut, m-a primit cu o strângere de mână călduroasă. Acest lucru nu părea să aibă nici un sens. Am crezut că sunt terorişti şi bombardieri.. Despre ce este vorba?Are nevoie de Isus - Nu contează. Mă apuc imediat de treabă cu acest tip. El trebuie salvat in Numele lui Isus iar eu si Domnul vom face asta.

Prezentarea şi interogatoriul:

După o scurtă prezentare, l-am întrebat :."Crezi în Dumnezeu?

El a spus: “Da.”(Bun)

Apoi l-am întrebat:."Crezi în Adam şi Eva?"

El a spus: “Da “(Foarte bine!).

I-am spus: “Dar Avram?”..“Crezi în el şi în faptul că şi-a sacrificat fiul pentru Dumnezeu?”

El a răspuns:”Da”(Şi mai bine!).

Apoi am întrebat."Dar Moise?"."Cele 10 porunci ?"."Despărţirea în două a Mării Roşii ?".

"Da." (Din ce in ce mai bine!)

Apoi:.Şi cum rămane cu ceilalţi Profeţi,  David, Solomon şi Ioan Botezătorul?

El a răspuns:.”Da.”(Foarte bine !)

L-am întrebat: “Crezi în Biblie?.”

Din nou el a răspuns: “Da” - (OK!) .

Acum, a venit momentul pentru întrebarea cea mare:

“Crezi în Isus?.A fost el Mesia lui Dumnezeu ?”

Din nou el a răspuns: “Da “(Fantastic!)

Ei bine acum - "Va fi mai uşor decât am crezut."Bărbatul era gata să fie botezat doar că nu-şi dădea seama. Iar eu eram cel care trebuia să o facă.

Şocanta descoperire- Musulmanii cred în Biblie?

          Într-o zi, în primăvara anului 1991, am aflat că musulmanii cred în Biblie. Am fost şocat. Cum e posibil aşa ceva? Dar asta nu e tot, ei cred în Isus ca:

* Un mesager adevărat al lui Dumnezeu;

* Profet al lui Dumnezeu;

* Naştere miraculoasă, fără intervenţie umană;

* El a fost "Hristos" sau Mesia cum a prezis în Biblie;

* El este cu Dumnezeu acum ;

* El se va mai întoarce în Zilele de Apoi pentru a ghida credincioşii împotriva " Anticristului."

După "cucerirea sufletelor întru Domnul pentru Iisus" de zi cu zi, aceasta ar fi fost o mare realizare pentru mine, să prind un musulman şi să-l convertesc la creştinism.

L-am întrebat dacă îi place ceaiul şi mi-a răspuns că da. Aşa că am plecat spre o cafenea în mall să ne aşezăm şi să vorbim despre subiectul meu favorit: Credinţa. Am petrecut ore în şir în acea cafenea vorbind (eu am vorbit cel mai mult) ajungând la concluzia că omul era de treabă, liniştit şi chiar un pic timid. A ascultat cu atenţie fiecare cuvânt pe care i l-am spus şi  nu m-a întrerupt nici măcar o dată. Mi-a plăcut acest bărbat şi am considerat că are potenţial mare pentru a deveni un bun creştin.- Puţin aveam habar de cursul evenimentelor ce aveau să se desfăşoare în faţa ochilor mei.

Mai întâi am hotărât cu tatăl meu că trebuie să facem afaceri cu acest bărbat şi chiar am încurajat ideia de a-l lua cu mine în călătoriile mele de afaceri în nordul Texasului. Vom călători împreună în fiecare zi  şi vom discuta probleme legate de credinţele diferite pe care le au oamenii. Iar în timpul  lungului drum, aş putea, desigur, să intervin cu unele dintre programele mele preferate de cult si adorare de la radio pentru a transmite mai usor mesajul acestui individ neajutorat. Am vorbit despre conceptul de Dumnezeu, despre sensul vieţii, scopul creaţiei; despre profeţi şi misiunea acestora şi modul în care Dumnezeu îşi descoperă voia Lui omenirii. Am împărtăşit, de asemenea, o mulţime de experienţe şi idei personale.

Într-o zi am aflat că prietenul meu Mohamed avea de gând să se mute din casa din care a locuit cu un prieten comun şi să locuiască la moschee un timp. M-am dus la tata şi l-am întrebat dacă l-am putea invita pe Mohamed să locuiască cu noi în casa noastră mare de la ţară. La urma urmei, am putea împărţi o parte din muncă şi unele cheltuieli iar el ar fi mereu gata pentru a-l lua cu mine în călătorii.. Tatăl meu a fost de acord şi Mohamed s-a mutat.

Desigur, încă îmi voi face  timp pentru a-mi vizita colegii mei predicatori şi evanghelişti în jurul  statului Texas. Unul dintre ei locuia în Texas - la frontiera cu Mexicul iar celălalt trăia în apropierea frontierei cu Oklahoma. Unui predicator îi plăcea mult o cruce de lemn imensă , care era mai mare decât o maşină. El ar purta această cruce peste umăr trăgând partea de jos pe drum sau autostradă cele două fascicule  în formă de cruce. Oamenii ar fi oprit maşinile lor să vină la el  să-l întrebe ce se întâmplă iar el le-ar da broşuri şi pliante privind creştinismul.

Într-o zi prietenul cu crucea a avut un atac de cord şi a trebuit să meargă la Spitalul Veteranilor, unde a rămas pentru o perioadă destul de lungă. Obişnuiam să-l vizitez la spital de mai multe ori pe săptamână. L-am luat cu mine şi pe Mohamed cu speranţa că am putea discuta cu toţii subiecte legate de religii. Prietenul meu nu a fost foarte impresionat şi a fost evident că el nu vroia să ştie nimic despre Islam. Apoi intr-o zi, un bărbat cu care împărţea camera prietenul meu a venit deplasându-se într-un scaun cu rotile. M-am dus la el şi l-am întrebat cum îl cheamă iar  el mi-a spus că nu  contează. Când l-am întrebat de unde este, mi-a spus că e de pe planeta Jupiter. M-am gândit la ce mi-a răspuns el şi am  început să mă întreb dacă eram în secţia de cardiologie sau într-un ospiciu.

Ştiam că omul era singur si deprimat şi avea nevoie de cineva în viaţa lui. De aceea,  am început să-i vorbesc despre Domnul. I-am citit din cartea lui Iona din Vechiul Testament. Ideea era că nu putem fugi de problemele noastre, deoarece noi ştim întotdeauna ce am făcut. Mai mult, Dumnezeu, ştie întotdeauna de asemenea, ceea ce noi am făcut.

Preotul catolic

După ce i-am împărtăşit povestea acestui om, s-a uitat la mine şi şi-a cerut scuze. Mi-a spus că regretă comportamentul său nepoliticos şi că a întâmpinat câteva probleme serioase recent. Apoi, el a dorit să mi se confeseze. I-am spus că nu sunt preot catolic şi  nu mă ocup de confesiuni. El mi-a  răspuns că ştia asta. De fapt, el a spus:"Sunt preot catolic."

Am fost şocat. I-am predicat creştinismul unui preot catolic.Ce se întâmplă aici?

Preot în America Latină

Preotul a început să-mi spună povestea sa. A fost misionar pentru biserică timp de 12 ani in sudul si centrul Americii şi in Mexic, ba chiar şi in "bucătăria iadului" din New York. La externarea din spital a avut nevoie de un loc unde să se recupereze. În loc să-l las sa meargă la o familie catolică, i-am spus tatălui meu că ar trebui să îl invităm să locuiască cu familiile noastre şi Mohamed. Cu toții au fost de acord iar preotul s-a mutat imediat la noi.

Preoţii trebuie sa studieze Islamul? - DA !

În timpul drumului spre casa, i-am vorbit preotului despre câteva concepte ale credintei islamice şi spre surprinderea mea el mi-a dat dreptate, ba chiar a şi împărtăşit mai multe cu mine. Am rămas şocat când mi-a spus că preoţii catolici studiază Islamul, iar unii chiar deţin diplome pe acest subiect. Aceast lucru m-a luminat. Dar multe aveau să se mai petreacă.

Versiuni diferite ale Bibliei

După instalare, am început sa ne adunăm în fiecare seara după cină, la masa din bucătărie pentru a discuta despre religie. Tatăl meu a adus versiunea King James a Bibliei, eu am adus Ediţia standard revizuită a Bibliei, soția mea avea o alta versiune a bibliei. Preotul desigur, avea Biblia catolică, care deţine 7 cărţi în plus faţă de Biblia protestantă. Asa că, am început să petrecem mai mult timp discutând care Biblie este cea corectă sau mai corectă, în loc să încercăm să îl convingem pe Mohamed să devină creştin.

Coranul are doar o singură versiune- în limba arabă-

La un moment dat l-am intrebat câte versiuni ale Coranului au existat în cei 1400 de ani. El mi-a spus că dintotdeauna a fost un singur Coran. Iar acesta niciodată nu a fost schimbat. Mi-a dat de înţeles că sute de mii de oameni au memorat Coranul în  intregime si au fost apoi împrăştiaţi în mai multe ţări. Secole de la revelarea Coranului, milioane de oameni  l-au memorat în întregime şi i-au învăţat şi pe alţii, care l-au memorat şi ei la rândul lor, pagină cu pagină, literă cu literă, fără greşeli. Astăzi există peste 9 milioane de musulmani care au memorat întregul Coran.Nu mi s-a părut posibil. Până la urma, limbile originale ale Bibliei erau toate limbi moarte de secole iar documentele originale au fost pierdute de sute şi mii de ani. Așadar, cum să fi fost atât de usor să păstrezi şi să reciţi o carte cap coadă ?

În fine, într-o zi preotul i-a cerut lui Mohamed permisiunea să îl însoţească la moschee pentru a vedea cum este acolo. S-au întors discutând despre această experienţă şi am ars de nerăbdare să-l întreb cum a fost şi ce fel de ceremonii au avut loc. El mi-a spus că nu s-a făcut mai nimic.Doar au mers, s-au rugat şi au plecat. Am întrebat: au plecat ? Fara nici un fel de discurs sau cântare? Mi-a confirmat că aşa s-a întîmplat.

Preotul intră în Islam!

După cîteva zile preotul catolic l-a întrebat pe Mohamed dacă îl poate insoti din nou la moschea unde au mai fost. Dar de data aceasta a fost diferit. S-au întors după mult timp. Se intunecase şi începusem să ne facem griji că s-a întamplat ceva cu ei. Într-un sfîrşit ei s-au intors iar când au păşit pe uşă l-am recunoscut imediat pe Mohamed, dar cine era lânga el? Cineva îmbrăcat cu un halat alb si o chipie albă pe cap. Stai puţin. Era preotul. I-am spus: Pete?- ai devenit musulman? Ce a urmat?

Preoţii se convertesc la Islam!

Mi-a spus că s-a convertit la Islam în acea zi. PREOTUL A DEVENIT MUSULMAN !! Ce urmează? (Veţi vedea ).

Soţia mea îşi anunţă Islamul !

              Am urcat să meditez puţin la cele întâmplate şi am vrut să vorbesc cu soţia mea despre acest subiect. Mi-a spus că vrea să se convertească la Islam, fiind convinsă că este adevărul.

Am rămas şocat. Am coborât şi l-am trezit pe Mohamed să vină cu mine afară pentru a discuta. Ne-am plimbat şi am vorbit toată noaptea.

Adevărul a ieşit la iveală !

Când a venit vremea ca el  să se roage Fajr (rugăciunea de dimineaţă a musulmanilor), am ştiut că adevărul a ieşit la iveală în cele din urmă, iar acum era rândul meu . M-am dus în spatele casei tatălui meu, unde am găsit o bucată de placaj veche într-o consolă. Acolo mi-am pus capul jos, pe pământ, îndreptându-mi privirea în direcţia în care musulmanii se roage de cinci ori pe zi.

Călăuzeşte-mă, Doamne !Călăuzeşte-mă !

Acum în acea poziţie, cu corpul sprijinit pe placă şi capul pe pământ, am implorat : "O, Doamne dacă eşti acolo !Călăuzeşte-mă! Călăuzeşte-mă!

Apoi, după un timp am ridicat capul observând ceva. Nu, nu am văzut păsări sau îngeri care vin dinspre cer, nici nu am auzit voci sau muzică, şi nici nu am văzut lumini strălucitoare şi bliţuri. Am observat însă o schimbare în mine. Am realizat mai mult ca oricând înainte, că era timpul să opresc orice minciună şi orice lucru meschin. Era momentul să devin un om cinstit şi drept. Ştiam acum ce aveam de făcut.

Am urcat şi mi-am făcut un duş cu ideea clară că spălam persoana păcătoasă ce am devenit de-a lungul anilor. Şi am păşit acum într-o viaţă nouă, proaspătă. O viaţă bazată pe adevăr şi dovadă.

În jurul orei 11:00 în acea dimineaţă, în faţa a doi martori, un fost preot, cunoscut anterior ca Tatăl Petru Iacov, şi Mohamed Abdel Rahman mi-am anunţat "shahadah" (mărturia deschisă a Unicitatăţii lui Dumnezeu şi profeţia lui Muhammad, pacea fie asupra lui).

"Mărturisesc că nu există altă divinitate în afară de Allah şi că Muhammad este mesagerul şi robul Său."

Câteva minute mai târziu, soţia mea ni s-a alăturat şi a mărturisit acelaşi lucru. Doar că ea a făcut-o în faţa a 3 martori. (eu am fost al treilea martor)

Tatăl meu a fost puţin rezervat în acest subiect, aşteptând câteva luni până a spus shahadah.Însă într-un final tatăl meu s-a convertit la Islam şi a început să se roage alături de mine si de alţi musulmani la moschea locală.

Am luat copii de la şcoala creştină şi i-am înscris la şcoli islamice. Iar acum după 9 ani, ei au memorat o mare parte din Coran şi din învăţăturile Islamului.

Soţia tatălui meu a conştientizat într-un final că Isus nu poate fi fiul lui Dumnezeu, ci un Profet al lui Dumnezeu şi nu Dumnezeu însuşi. A murit la câteva luni de la această declaraţie la vârsta de 86 de an. Fie ca Allah să îi accepte declaraţia de credinţă, amin.

Acum opreşte-te şi gândeste. O întreagă casă de oameni din medii şi grupuri etnice diferite s-au alăturat întru-adevăr să înveţe cum să-L cunoască şi să se închine Creatorului şi Susţinătorului Universului. Gândeşte-te. Un preot catolic, un pastor de muzică şi predicator al Evangheliei; un pastor hirotonit şi fondator de şcoli creştine, şi copiii, chiar şi străbunica - toţi trec la Islam!

Numai prin Mila Lui am fost cu toţii ghidaţi pentru a vedea adevărul despre Islam, prin înlăturarea dopurilor din urechile noastre şi ochelarilor de cal de pe ochii noştri, fără sigilii  peste inimile noastre - El ne-a ghidat acum.

 Poveste incredibilă- Familia şi prieteni trec la Islam - Datorită unui singur om.

Dacă ar fi să mă opresc aici, trebuie să recunoaşteti că aceasta este o poveste incredibilă, nu-i aşa ? Până la urmă, trei lideri religioşi adepţi ai trei secte diferite trec toţi odată la o credinţă diferită şi imediat după, restul gospodăriei.

Mai sunt mulţi? - Da! Un student al Seminarului Baptist citeşte Coranul - Acceptă Islamul

Dar nu se termină aici. Mai sunt mulţi! În acelaşi an, aflat în Grand Prairie, Texas (lângă Dallas) l-am cunoscut pe Joe, un student al seminarului Baptist, care s-a convertit la Islam după ce a citit Coranul în timp ce studia în cadrul COLEGIULUI BAPTIST.

Mai sunt ?Da. Un preot catolic iubeşte Islamul - Dar are nevoie de locul de muncă!

Mai sunt şi alţii. Îmi amintesc de cazul unui preot catolic dintr-un oraş universitar care mi-a vorbit despre aspectele pozitive din Islam atât de mult, încât am fost nevoit să-l întreb de ce nu trece la Islam. Mi-a spus Ce ? Şi să-mi pierd locul de muncă?" -  Numele său este Părintele John şi încă îl rugăm pe Allah să-l călăuzească.

Un alt preot catolic spune shahadah

În următorul an am cunoscut un fost preot catolic care a fost misionar timp de 8 ani în Africa. În timpul stat acolo, el a învăţat despre Islam şi apoi s-a convertit la Islam. Şi-a schimbat numele în Omar şi s-a mutat în Dallas, Texas.

Mai sunt şi alţii ? Din nou -Da! Arhiepiscop ortodox părăseşte biserica pentru Islam

Doi ani mai târziu, în timp ce eram  în San Antonio, Texas, mi s-a făcut cunoştiinţă cu un fost arhiepiscop al Bisericii Ortodoxe din Rusia din care a studiat  Islamul şi a renunţat la poziţia sa pentru a intra în Islam.

Fiica unui hindus pundit (lider religios) - Acceptă Islamul – Ajută sute să descopere Islamul

Am cunoscut în New York o femeie care vroia să ne facă un CD despre "Ce este Islamul ?" După ce am fost de acord,cu câţiva ani în urmă am aflat că a produs şi a distribuit peste 600 de asemenea CD-uri non musulmanilor din America. Fie ca Allah să o răsplătească şi să o păstreze puternică în eforturile sale, amin.

Sute – Mii - Încă mai trec

De la trecerea mea la Islam şi practicării meseriei de capelan pentru musulmani în întreaga ţară şi în întreaga lume, am întâlnit multe persoane care au fost lideri, profesori şi învăţaţi în alte religii care au studiat Islamul şi apoi s-au convertit. Au trecut la Islam hinduşi, evrei, catolici, protestanţi, martori ai lui Iehova, ortodocşi greci şi ruşi, creştini copţi din Egipt, membri ai bisericilor non-confesionale  şi chiar oameni de ştiinţă care au fost atei.

Formula este mereu aceiaşi; oamenii caută cu sinceritate adevărul dorind să se elibereze de prejudecăţile din mintea lor şi să înceapă să ceară lui Dumnezeu călăuzirea Sa în viata lor.

Acum, aţi aflat introducerea la povestea convertiri mele la Islam şi cum am devenit musulman. Există mai multe informaţii şi poze pe internet despre această poveste. Vă rog să vă faceţi timp să vizitaţi iar apoi să-mi scrieţi un email şi să împărtăşim împreună adevărul bazat pe dovezi pentru înţelegerea originilor şi ţelurilor noastre în această viaţă cât şi în cea de după.

Permiteţi-mi să sugerez căutătorilor de adevăr următorii 9 paşi pentru purificarea inimii

1-Curăţă-ţi - mintea, inima şi sufletul - înlătura toate confuziile şi prejudecăţile.

2-Mulţumeşte-I lui Dumnezeu- pentru tot ce ai - în orice moment, în orice an.

3-Citeşte- o traducere bună a gloriosului Coran într-o limbă pe care o înţelegi cel mai bine

(http://www.islamhouse.com)

4-Reflectează- asupra înţelesurilor şi ia în considerare darurile de la Domnul tău.

5-Caută - iertare de la Dumnezeu şi învaţă  să-i ierţi pe alţii.

6-Cere- în inima ta călăuzire de Sus.

7-Deschideţi -  inima şi mintea.

8-Continuă - să faci asta pentru câteva luni. Şi fii constant.

9-Evită - otrăvirea cu rău în timp ce inima ta este deschisă "renaşterii sufletului tău."

Ţine minte  -Curăţă -Mulţumeşte – Citeşte- Reflectă -

Apoi "Caută şi vei găsi. Cere şi ţi se va da. Bate în uşă şi ţi se va deschide. "

Apoi continuă şi evită

Restul este între tine şi  Atotputernicul Domn al Universului. Dacă îl iubeşti cu adevărat, atunci El ştie deja asta şi va acţiona cu fiecare dintre noi în funcţie de ce se află în inimile noastre.

RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI

Acum, aşa cum am promis, aici sunt răspunsurile la întrebările pe care mulţi mi le-au adresat  în legătură cu alegerea Islamului :

     1. "Cum ai putut să întorci spatele, planului perfect de mântuire a lui Isus Hristos pe cruce, pentru  păcatele tale?"

Răspuns: Din întrebarea dumneavoastră rezultă că nu aţi luat în considerare asemănările şi învăţăturile din Biblie şi Coran.

"ISLAM" înseamnă - "Supune-te şi ascultă de Domnul tău cu sinceritate şi pace." Oricine încearcă să facă acest lucru, este un "musulman." Dacă cineva crede în Dumnezeu cel Atotputernic ca fiind un singur Dumnezeu şi un singur Domn, şi vrea să-ţi dedice viaţa lui pentru a-L sluji şi a  asculta de poruncile Lui, atunci acea persoană va fi în mod sigur "salvată" după mila lui Dumnezeu. Nimeni nu poate lua păcatele altuia iar un vinovat trebuie să fie acuzat pentru ceea ce a făcut. Va fi hotărârea  Atotputernicului Dumnezeu iertarea sau pedepsirea conform Judecăţii Lui în Ziua de Apoi.

Conform unor rămăşiţe ale traducerii bibliei, Isus, pacea fie asupra lui, nu a predicat un mesaj de mântuire prin închinarea la el. Acest lucru a fost adăugat mai târziu de către Saul (care mai tarziu a devenit Pavel). Găsim afirmaţii clare care indică că mântuirea va veni numai prin recunoaşterea Atotputernicul Dumnezeu ca un singur Dumnezeu şi adorându-L pe El cu toată inima, mintea şi puterea. Isus, pacea fie asupra lui, a învăţat adepţii săi să se închine "Dumnezeului Meu şi Dumnezeului vostru, Domnului meu şi Domnului  vostru."

Din nou, în conformitate cu rămasiţele traducerii în engleză ale Bibliei, observăm că, cel  de pe cruce a strigat ceva blasfemiator, "Eli Eli! Lama sabahtani?" (Ceea ce tradus înseamnă: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul meu! De ce m-ai părăsit?") Aceasta declaraţie pe cruce indică în mod clar că omul de pe cruce nu este mulţumit cu situaţia şi că nu o consideră corectă ori dreaptă. Prin urmare, am putea concluziona că nu a fost ceva cu care Isus să  fie de acord sau să accepte, sau că altcineva a fost pe cruce în locul lui. Oricum analizezi, cel de pe cruce nu a acceptat acest lucru ca pe un plan de mântuire.

Coranul este absolut de acord cu aceste învăţături şi musulmanii se închină aceluiaşi Dumnezeu ,Domnul lui Isus, Moise, Avraam şi Adam, pacea fie asupra lor.Coranul în multe pasaje, indică, că nimeni nu va fi luat la răspundere pentru păcatele altuia şi că nimeni nu va suporta povara altui suflet. Vom fi pe cont propriu în acea Zi. şi eu cer lui Allah să aibă milă şi iertare pentru toţi cei care cred în El, Amin.

Consider că nu am părăsit învăţăturile lui Isus Hristos, pacea fie asupra lui. Dimpotrivă, mă simt mult mai aproape de Isus, pacea fie asupra lui, şi aştept cu nerăbdare venirea Sa pe pământ, mai mult decât oricând înainte. Acum mă închin aceluiaşi Dumnezeu la care Isus se închină şi slujesc acelaşi Domn pe care el îl slujeşte, în acelaşi fel. Isus s-a rugat Atotputernicului Dumnezeu şi a învăţat adepţii săi să facă acelaşi lucru. Eu pur si simplu, fac ceea ce el a poruncit, în funcţie de posibilităţile mele şi cer Atotputernicul Dumnezeu să-mi accepte faptele.

2. "Consideri că ai fost într-adevăr "mântuit" sau că de fapt, ai fost "renăscut?"

Răspuns: Baptiştii au o vorbă, "Odată mântuit, pentru totdeauna mântuit." Am întrebat unul dintre ei despre această afirmaţie şi a fost de acord că este adevărată. Apoi am mentionat, că la un moment dat am devenit baptist (în anii mei de adolescenta), dar acum sunt  musulman. Am fost, de asemenea "salvat" şi botezat la vârsta de 12 ani. Am acceptat vorbele lui Isus ca fiind calea, lumina şi adevărul şi că nimeni nu ajunge la Tatăl decât prin el. Am înţeles că trebuie să-l urmez pe Isus şi învăţăturile sale. De aceea, am citit Biblia pentru mine si nu am  lăsat pe altii sa-mi spună ce să cred despre ceea ce am  citit.

Biblia afirmă că Isus s-a rugat pentru mântuirea sa, în grădina Ghetsimani, în acest fel, "Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.”Această rugăciune a fost repetată de către Isus, pacea fie asupra lui, fiind menţionată în mai multe  Evanghelii. Cu toate acestea, în conformitate cu relatările biblice, paharul nu a fost îndepărtat şi rugăciunile sale nu au primit răspuns. Islamul ne învaţă că rugăciunile sale au fost ascultate iar el nu a trebuit să îndure tratamentul crud şi moartea de pe cruce, ci a fost salvat în timp ce încă era în viaţă şi că este, chiar şi acum lângă Atotputernicul Dumnezeu şi gata să se întoarcă în zilele de Apoi să aducă victoria credincioşilor.

Mai mult, îl găsim pe Isus, pacea fie asupra lui, învăţându-şi discipolii să se roage astfel, "„Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău, vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!” Toţi musulmanii care i-am întâlnit sunt de acord cu fiecare cuvânt din această rugăciune cu o singură excepţie, numirea lui Allah, "Tatăl nostru." Musulmanii cred că este mai bine ca Atotputernicului Allah să i se spună pe Nume, ceea ce noi considerăm ca fiind sfânt.

3. "Cum a reacţionat familia la convertirea ta?"

Răspuns: Acest lucru este întotdeauna dificil de acceptat pentru familie  şi de obicei, este nevoie de timp. Familia mea nu a fost o excepţie.Deşi soţia şi copiii mei au intrat în Islam iar apoi şi  tatăl meu şi-a declarat Islamul, mama mea dar şi mulţi membri ai familiei au respins convertirea noastră la Islam încă de la început. În cele din urmă, lucrurile au intrat pe un făgaş normal, am ajuns să păstrăm legatura deşi ei sunt încă foarte mult implicaţi în creştinism.

Allah promite să-i testeze pe toţi cei care-şi declară credinţa în El, cu multe dificultăţi iar familia, este una dintre cele menţionate în Coran ca fiind un test. Eu mă rog pentru ei si cer  lui Allah să-i călăuzească spre ce e mai bun, atât în această viaţă  cât şi în viaţa viitoare. Dar depinde de Allah dacă El doreşte ca ei să fie în supunere faţă de El (Islamul înseamnă supunere lui Allah), sau nu.

4. "Care a fost părerea congregaţiei bisericeşti ?"

Răspuns: Nu am avut niciodată propria mea biserică. Am fost un pastor de muzică în Biserica lui Dumnezeu (Anderson, ramură Indiana), în Texas şi am predicat pentru oameni de afaceri şi în cadrul unor reuniuni mai puţin formale.Cea mai mare parte dintre cei care mă cunoşteau, nu au avut nici o obiecţie, iar unii chiar au trecut la Islam, dar au existat şi câţiva care  s-au supărat şi m-au acuzat că i-am  "Întors spatele lui Isus, pacea fie asupra lui." Indiferent de ceea ce am încercat să le spun sau să fac, aceste persoane nu ar fi ascultat şi nici nu au vrut să afle ceva despre Islam.

5. "Ați avut parte de multe dificultăţi în schimbarea religiei?"

Răspuns: Desigur că oricine vrea să ia în considerare Islamul în aceste vremuri, la fel ca şi  în timpurile trecute, va trebui să recunoască că vor exista anumite dificultăţi şi încercări de-a lungul drum. Urmaşii lui Isus, pacea fie asupra lui, au fost extrem de criticaţi, ba chiar şi persecutaţi până la moarte (a se citi ceea ce Pavel a spus că se obişnuia să păţeasca în Biblie; Cartea Faptele Apostolilor). Cei care l-au urmat pe Muhammad, pacea fie asupra lui, au suferit în mâinile  propriilor triburi, însă ei au fost hotărâţi să continue să se închine lui Dumnezeu Atotputernic Singur, fără parteneri şi să se supună voinţei Lui.

Cea mai mare problema cu non-musulmanii, este lipsa lor de înţelegere şi lipsa de cunoştinţe cu privire la ceea ce Islamul este cu adevărat şi ce ar trebui să fie cu adevărat musulmanii. Mă rog pentru ei şi îl rog pe Allah să-i ierte pe musulmanii care nu arată o imaginea prea buna lumii.

6. "Cine a fost responsabil pentru convertirea ta?"

Răspuns: Ca musulmani credem că acesta poate fi numai Allah, care călăuzeşte omenirea şi oricine va fi ghidat, nu va fi dus în eroare şi oricine va merge pe un drum greşit, nimeni nu va fi capabil să-l călăuzească în afară de Allah. Ca atare, aceasta înseamnă că nu cred că cineva poate"converti" pe altcineva cu adevărat.

De asemenea, credem că toţi copiii se nasc în starea naturală de supunere faţă de Atotputernicul Dumnezeu , deci înseamnă că ei sunt musulmani. În cazul în care un copil moare, el sau ea va merge în Rai, deoarece aceştia nu sunt responsabili pentru ceea ce ei nu înţeleg.

7. "Nu te-ai gândit vreodată să redevii creştin?"

Răspuns: "Creştin" indică o slugă a lui Hristos. Când Isus, pacea fie asupra lui, va reveni pe pământ la sfârşitul lumii, toţi musulmanii vor fi obligaţi să-l urmeze. Dar noi nu ne vom numi "creştini" mai mult decât ar face-o el.El niciodată nu s-a autonumit creştin şi nici nu i-a numit pe  însoţitorii săi "creştini." Biblia ne spune că ei nici măcar nu au fost numiţi "creştini" până când Pavel a început să predice mesajul său în Antiohia.

8. "Nu te deranjează că ai lăsat o cale plină de pace, justiţie şi dragostea pentru o religie a urii, violenţei şi opresiunii faţă de femei şi de ceilalţi?"

Răspuns: Toţi proorocii, pacea fie asupra lor, au chemat oameni să se închine lui Dumnezeu Atotputernicul ca unui singur Dumnezeu şi un singur Domn. Ca atare, cei care nu au vrut să se supună lui Dumnezeu Atotputernicul, i-ar fi combătut şi tratat cu ostilitate, chiar până la moarte, precum  Paul a făcut-o în timp ce era încă un fariseu. Profeţii, pacea fie asupra lor,au incurajat urmaşii lor să trăiască în pace şi să trateze oamenii cu  justeţe şi cu siguranţă că dragoste este cea mai înaltă formă de emoţie pe care un om o poate avea pentru o altă fiinţă umană.

Însă în acelaşi timp, credincioşii trebuie să se apere atât ei pe ei înşişi, cât şi familiile lor şi religia în sine, ca nu cumva necredincioşii să elimine credinţa de pe pământ. Islamul, precum creştinismul predică un mesaj de pace şi toleranţă - până la un punct. Dar atunci când acest lucru nu mai este posibil fără a compromite şi pierde total modul de viata si credinţă, atunci nu există o altă alternativă, cu excepţia de a se angaja în lupta deschisă împotriva celor care luptă  împotriva credincioşilor.

Isus a cerut urmaşilor săi  să-şi  vândă  haine şi să cumpăre săbii. El a explicat că nu a venit cu pace, ci mai degrabă cu o sabie. El şi tovarăşii săi au fost angajaţi în luptă mortală împotriva inamicilor săi, fariseii, atunci când unuia dintre sclavii preoţi i-a fost  tăiat  urechea cu sabia. Isus le-a spus apoi să lase jos săbiile. Acest lucru este menţionat în Biblie. Cuvântul "sabie" apare de peste 200 de ori în Biblie - deşi limba arabă are mai mult de o duzină de cuvinte pentru sabie, nu există o singură prezenţă a oricare dintre aceste cuvinte  în Coran.

Lupta este cerută în Coran, numai în condiţii specifice şi limitate şi nu este nimic mai mult decât ceea ce am numi astăzi "Război împotriva terorismului". Lupta împotriva tuturor actelor de agresiune organizate, opresiune, persecuţie şi terorism este o obligaţie pentru toţi credincioşii. Dar cu siguranţă are limite, femeile, copiii, persoanele în vârstă şi orice nevinovaţi nu sunt ucişi sau răniţi în timpul acestor ocazii. Tratamentul prizonierilor nu include umilinţă sau tortură de orice fel. Chiar şi inamicii morţi trebuie să fie îngropaţi cu demnitate şi respect.

Fie ca Allah să vă călăuzească în călătoria vostră pentru adevăr, Amin.Și fie ca El să vă deschidă inima şi mintea la realitatea acestei lumi şi la scopul acestei vieţi, Amin.Pacea fie asupra ta şi călăuzirea lui Allah, singurul, Atotputernicul, Dumnezeu Creator şi Susţinător a tot ceea ce există.

Prietenul tău, Yusuf.Estes

 2- Dr. Gary Miller (Abdul-Ahad Omar) matematician şi misionar creştin (Canada - SUA)

ary Miller (Abdul-Ahad Omar) arată cum putem ajunge la adevărata credinţă prin stabilirea standardelor de adevăr. El ilustrează o metodă simplă, dar eficientă de aflare a direcţiei corecte în căutarea noastră pentru adevăr.

G.R. Miller este matematician şi teolog. El a fost activ în lucrarea misionară creştină într-un anumit punct al vieţii sale, dar foarte curând începe să descopere multe inconsecvenţe în Biblie. În 1978, a început să citească Coranul asteptându-se ca acesta să  conţină un amestec de adevăr şi falsitate.

Spre uimirea sa a descoperit că mesajul  Coranului era exact acelaşi ca şi esenţa adevărului pe care el l-a distilat în Biblie. A devenit musulman iar de atunci a fost activ în oferi prezentări publice cu privire la Islam, inclusiv apariţii de radio şi televiziune. El este, de asemenea, autorul mai multor articole şi publicaţii despre Islam.

Un foarte important misionar creştin  s-a convertit la islam şi a devenit un important promotor al  Islamului, fiind un fost misionar foarte activ cu foarte multe cunoştiinţe biblice.

Acestui om îi place atât de mult matematica, de aceea îi place logica. Într-o zi, el a decis să citească Coranul pentru a încerca să găsească orice greşeală de  care ar putea profita pentru a invita musulmani să se convertească la creştinism .El s-a aşteptat Coranul să fie o carte veche scrisă cu 14 secole în urmă care vorbeşte despre deşert şi aşa mai departe ... L-a uimit ceea ce a descoperit. A descoperit că această carte avea ceea ce nici o altă carte din lume nu are .... El  s-a aşteptat să găsească nişte poveşti despre greutăţile  profetului Muhammad (Pacea fie asupra lui) întâmpinate odată cu moartea soţiei sale Khadijah (Allah sa fie multumit de ea) sau cu moartea fiilor şi fiicelor sale ... cu toate acestea, el nu a găsit nimic de genul asta ... şi ceea ce l-a  făcut el chiar şi mai confuz este faptul că a găsit un capitol în Coran numit "Maria", care conţine o mulţime de laude pentru Maria (pacea fie asupra ei), ceea ce nu găsise  în cărţile scrise de creştini şi nici în Bibliile lor. El nu a găsit o sură, capitol  numită dupa "Fatimah" (fiica Profetului), nici după "Aishah" (soţia Profetului), fie ca Allah (Dumnezeu) să fie mulţumit de amândouă. De asemenea, el a constatat că numele lui Isus (Pacea fie asupra lui) era menţionat în Coran de 25 de ori în timp ce numele "Mohammed" (Pacea fie asupra lui) era menţionat doar de 4 ori, aşa că a devenit tot mai confuz. A început să citească Coranul mai bine în speranţa de a găsi o greşeală,dar el a fost şocat când a citit un verset minunat în Surat Al-Nisa'a (capitolul femeii) care spune..:

“Oare nu cugetă ei la Coran? Dacă ar fi el de la altcineva decât de la Allah, ar găsi in el multe nepotriviri!”.

Dr. Miller spune despre acest verset: "Unul dintre principiile ştiinţifice bine cunoscute este principiul de a găsi greşeli sau căuta greseli la o teorie până când se dovedeşte a fi corectă (test de falsificare) ... uimitor este faptul că Sfântul Coran îndeamnă musulmanii şi non-musulmanii să  încerce să găsească greşeli în această carte şi îi asigură chiar că ei nu vor găsi". De asemenea, el spune despre acest verset: nici un scriitor din lume nu are curajul de a scrie o carte şi să spună că e fără greşeli, dar Coranul dimpotrivă, vă spune că nu are nici o greşeală şi vă solicită să încercaţi să găsiţi una şi nu veţi găsi nici una.

Un alt verset la care Dr Miller a reflectat o lungă perioadă de timp este versetul 30 din Sura "Al-Anbiya'a" (Profeţii):

 "Oare nu văd cei care nu cred că cerurile şi pămantul au fost împreună si ca Noi le-am despărtit şi din apa am facut tot ce este lucru viu ?Şi oare tot nu cred ei?”

El spune: "Acest verset este exact subiect de cercetare ştiinţifică, care a câştigat premiul Nobel in 1973 fiind despre teoria" marii explozii ". Conform acestei teorii, universul a fost rezultatul unei mari explozii care a condus la formarea universului, cu cerul  şi planetele sale..

Dr. Miller spune: "acum am ajuns la ceea ce este uimitor despre Profetului Mohammed (saw) şi ceea ce este pretins despre diavolii care l-au ajutat,

 ”Allah spune:" Si nu au pogorat cu el şeitanii. Căci aceasta nu li se cuvine lor si nici nu pot [să o facă pentru că]. Ei se află  departe de auzire."(26:210-212). "Atunci când citesti Coranul, caută tu ocrotire la Allah împotriva lui  Şeitan cel alungat şi afurisit!" (Coran 16:98).

Ai văzut? poate fi aceasta calea diavolului de a scrie o carte? cum poate el să scrie o carte, apoi să îţi spună să ceri protecţie de la Dumnezeu împotriva acestui diavol înainte de a citi cartea aceia? Acestea sunt versetele miraculoase în această carte miraculoasa! Şi are un răspuns logic la cei care pretind ca este de la diavol ".

Drintre poveştile care l-au uimit pe Dr. Miller se număra povestea Profetului (sas), cu Abu-Lahab ... Dr. Miller spune: "acest om (Abu Lahab), ura Islamul atât de mult încât îl umilea pe Profet ori de câte ori avea ocazia.Dacă îl vedea pe profet vorbind cu străinii, el aştepta până ce termină şi apoi îi întreba: ce v-a spus Mohammed? În cazul în care el spunea că e alb, atunci în realitate era negru si daca el spunea că e noapte, atunci era zi. El falsifica tot ceea ce spunea profetul făcându-i pe oameni suspicioşi cu privire la aceasta. La 10 ani înainte de moartea lui Abu Lahab, sura "Al-Masad" a fost revelată Profetului. Aceasta sura afirma că Abu Lahab va ajunge în iad, cu alte cuvinte, că Abu Lahab nu se va converti la Islam. Pe parcursul a 10 ani, Abu Lahab ar fi spus: "Mohammed spune că nu voi deveni  musulman şi că voi ajunge în iad, dar eu vă spun acum că vreau să mă converteascla islam şi să devin musulman. Ce părere aveţi despre Mohammed acum?Spune el adevărul sau nu? Este el inspirat de Dumnezeu? ". Dar Abu Lahab nu a făcut asta deloc, deşi el a arătat  nesupunere faţă de profet în toate problemele, dar nu în asta. Cu alte cuvinte, era ca şi cum profetul (saw) i-a dat lui Abu Lahab o sansa de a dovedi că s-a  înşelat ! Dar el nu a făut asta timp de 10 ani ! El nu s-a convertit la Islam şi nu a pretins nici măcar că este musulman! Timp de 10 ani, a avut şansa să distrugă Islamul într-un 1 minut! Dar acest lucru nu s-a întâmplat, deoarece acestea nu sunt cuvintele lui Mohammed (saw), ci cuvintele lui Dumnezeu, care ştie tot ce e ascuns şi ştie că Abu Lahab nu va deveni  musulman.

Cum se poate ca Profetul (Pacea fie asupra lui ) să ştie că Abu Lahab va dovedi ceea ce Sura afirma, dacă acest lucru nu era o sursă de inspiraţie de la Allah? Cum poate fi el sigur că de-a lungul a 10 ani întregi că ceea ce are (Coran) este adevărată dacă el nu ştie că e inspirat de la Allah? Cine lansează o provocare atât de riscantă asumă un asemenea risc, nu poate avea decât un singur sens: că aceasta este o inspiraţie de la Dumnezeu.

“Să piară mâinile lui Abu Lahab' şi să piară şi el''!  Averea lui să nu-i fie de nici un folos si nici ce a agonisit! Va arde in Focul cu flăcări,  Împreună cu muierea lui,' aducătoarea de vreascuri, Care va avea la gâtul ei o funie de fire [de palmier].“(Coran 111: 1-5)

Dr. Miller vorbeşte despre un verset care l-a uimit: una dintre minunile din Coran este o provocare viitoare, ale unor lucruri pe care oamenii nu le pot prevedea şi pentru care "Testul Falsificator" se aplică, acest test constă în căutarea de greşeli până lucru care este testat şi este dovedit a fi corect. De exemplu, să vedem ce Coranul spune despre relaţia dintre musulmani şi evrei. Coranul afirmă că evreii sunt duşmanii majori ai musulmanilor iar acest lucru este adevărat până acum pentru că inamicul principal al musulmanilor sunt evreii.

             Dr. Miller continuă: acest lucru este considerat o mare provocare, deoarece evreii au şansa de a ruina Islamul pur şi simplu prin tratarea musulmanilor într-un mod prietenos câţiva ani iar apoi să spună: iată-ne că vă tratăm ca pe prieteni şi Coranul spune că suntem duşmanii tăi , Coranul trebuie să fie greşit, atunci! Dar acest lucru nu s-a întâmplat în timpul a 1400 de ani! şi niciodată nu se va întâmpla, deoarece acestea sunt cuvintele Celui care știe nevăzutul (Dumnezeu) şi cuvintele oamenilor.

Dr. Miller continuă: puteţi vedea cum un verset care vorbeşte despre vrăjmăşia dintre musulmani şi evrei constituie o provocare pentru mintea umană? “" Vei găsi că iudeii si cei care [li] fac asociaţi [lui Allah] sunt cei mai indârjiti în dușmănia lor față de cei care cred, dupa cum vei găsi ca cei mai prietenoşi faţă de cei ce cred sunt aceia care spun: "Noi suntem creștini" . Si asta pentru că  printre ei se află preoţi si călugări şi pentru ca ei nu se fălesc. De vor auzi ce i s-a dezvăluit Trimisului, vei vedea ochii lor cum se umplu de lacrimi la aflarea Adevarului şi vor zice ei: "Doamne, noi credem! Scrie-ne pe noi împreună cu cei care depun marturie [în legatură cu adevarul Coranului !Şi de ce să nu credem in Allah şi în Adevărul care ne-a venit? Si de ce sa nu dorim sa ne facă Domnul nostru să intrăm [în Rai] împreuna cu cei cucernici?"(Coran , 5:82-84 )

Acest verset se aplică lui Dr. Miller care a fost  creştin, dar atunci când a aflat adevărul, el a crezut şi s-a convertit la islam, devenind un vestitor. Fie ca Allah să îl ajute în continuare.

Dr. Miller vorbeşte despre stilul unic al Coranului pe care el îl găseşte minunat: nici o îndoială că este ceva unic şi uimitor, în Coran, care nu este prezent oriunde altundeva, cum Coranul vă oferă o informaţie specifică şi vă spune că nu ai ştiut acest lucru înainte.

 Spre exemplu:

 "Acestea sunt dintre veștile necunoscutului pe care Noi ți le-am revelat. Tu nu ai fost lânga ei, când ei au aruncat calemurile lor [pentru a hotărî] care dintre ei s-o ocroteasca pe Maria şi nu ai fost lânga ei nici cand ei au avut discuţia.”(Coran, 3:.44).

“Acestea sunt câteva vești despre cele neștiute [de oameni]', pe care Noi ți le revelăm si pe care nu le-ați știut nici tu, nici neamul tău, mai înainte de aceasta'. Deci fii rabdător', căci sfârsitul' va fi al celor temători [de Allah]!(Coran,11: 49).

 “Aceasta este una dintre istoriile neștiute,  pe care Noi ți-o revelăm. Tu nu ai fost lânga ei, atunci când s-au adunat cu toţii şi au viclenit.”(Coran, 12: 102)

Dr. Miller continuă: "nici o altă carte sfântă nu foloseşte acest stil, toate celelalte cărţi constau din informaţii care îţi spun de unde a apărut această informaţie. Spre exemplu, când (distorsionata) Sfânta Biblie vorbeşte despre poveştile unor popoare antice, îţi spune că un rege a trăit în acest  loc şi că un lider a luptat în acea luptă, şi că o anumită persoană a avut un anumit număr de copii şi numele lor sunt .... Dar această carte (denaturata biblie) spune mereu că, dacă doreşti să afli mai multe, poţi citi o carte anume din moment ce informaţiile au provenit din acea carte"

Dr. Garry Miller continuă: "acest lucru este în contradicţie cu Coranul, care vă oferă informaţii şi vă spune că este o noutate! Și ce e uimitor este faptul că oamenii din Mecca, de la acea vreme, în timpul revelării versetelor-obişnuiau să audă aceste versete şi provocarea că, informaţiile cuprinse în aceste versete erau noi şi necunoscute de către Muhammed (saw), nici de oamenii lui, şi în ciuda acestui fapt, niciodată nu au spus: noi ştim acest lucru şi nu este nou, iar ei nu au spus: ştim de unde Mohammed a venit cu aceste versete. Acest lucru nu s-a întâmplat niciodată, dar ceea ce s-a întâmplat este că nimeni nu a îndrăznit să spună că el i-a minţit, deoarece acelea erau noi informaţii, provenite nu din mintea umană, ci de la Allah care știe nevăzutul din trecut, prezent şi viitor ".

 3- Rev. David Benjamin Keldani (Abdu 'l-Ahad Dáwúd) ( Iran ).

rofesorul Abdul L-Ahad Dawud, Bd., scriitorul a unor serii de articole prezente este fostul Reverend David Benjamin Keldani, BD, un preot romano-catolic al sectei unite-caldeene. Întrebat cum a venit la Islam a scris:

"Convertirea mea la Islam nu poate fi atribuită oricărei alte cauze decât direcţiei pline de har a Atotputernicului Allah. Fără această îndrumare divină, toată învăţarea, căutarea şi alte eforturi de a găsi Adevărul poate duce chiar la rătăcire. Din momentul în care am crezut în unitatea absolută a lui Dumnezeu, Apostolul său Muhummed a devenit modelul meu  de comportament  şi conduită. "

Abdu 'l-Ahad Dawud este fostul Rev David Benjamin Keldani, BD, un preot romano-catolic al sectei unite-caldeene. El a fost născut în 1867, la Urmia în Persia; educat din copilărie timpurie în acest oraş. Între 1886-1889 (trei ani), el a făcut parte din personalul didactic al Misiunii creştine asiriene (nestoriană)a Arhiepiscopul de Canterbury de la Urmia. În 1892 el a fost trimis de către cardinalul Vaughan la Roma, unde a urmat un ciclu de studii filosofice şi teologice la Colegiul Propaganda Fide, iar în 1895 a fost hirotonit preot. In acest timp el a contribuit cu o serie de articole la Tableta pe "Asiria, Roma şi Canterbury", şi, de asemenea, la Procesului irlandez pe "autenticitate a Pentateuhului." El a făcut mai multe traduceri ale Ave Maria în diferite limbi, publicate mai apoi în misiunile catolice. În timp ce se afla în Constantinopol, în 1895, el a contribuit cu o serie lungă de articole  în engleză şi franceză a hârtiei pentru o gazetă publicându-le  sub numele de Crainicul Levant  "Bisericile orientale". În 1895  s-a alăturat misiunii franceze lazariste la Urmia, şi a publicat pentru prima dată în istoria acelei Misiuni, un periodic în siriacă autohtonă numit Qala-La Shara, adică "Vocea Adevărului." În 1897  a fost delegat de doi Arhiepiscopi de Urmia şi de Salmas să reprezinte catolicii estici la Congresul Euharistic care avut loc la Paray-le-Monial în Franţa sub preşedinţia cardinalului Perraud. Acest lucru a fost, desigur, pe baza de invitatie oficiala.Lucrarea citită la Congres de către "Tatăl Benjamin" a fost publicată în Analele Congresului Euharistic, numit "Le Pelirin" din acel an. În această lucrare, arhiepiscopul caldeean a deplâns sistemul de educaţie catolică printre nestorieni, şi a prezis apariţia iminentă a preoţilor ruşi în Urmia.

În 1898, Părintele Benjamin a revenit în Persia. În satul său natal, Digala, aproximativ la 3 km de oraş, el a deschis o şcoală gratuită.. În anul următor el a fost trimis de către autorităţile ecleziastice să se ocupe de Dieceza de Salmas, unde un conflict ascuţit şi scandalos între arhiepiscopul greco-catolic, Khudabásh, şi Părinţii Lazarişti avea loc de o lungă perioadă de timp ameninţând cu o schismă. În ziua de Anul Nou 1900, părintele Benjamin a susţinut ultima predică de neuitat pentru o adunare uriasă, incluzând mulţi non-catolici armeni şi alţii, în Catedrala Sf. Gheorghe Khorovábád din Salmas. Subiectul prediciir a fost "Noul secol şi oamenii noi." El a reamintit faptul că misionarii nestorieni, înainte de apariţia Islamului, au predicat Evanghelia în toată Asia, cu au avut numeroase unităţi în India (în special la Coasta Malbar), în Tartaria, China şi Mongolia şi că au tradus Evanghelia uigurilor turci dar şi în alte limbi, că misiunile catolice, americane şi anglicane, în ciuda puţinului bine pe care l-au făcut naţiunii asiro-caldeene în calea educaţiei de bază, au împărţit naţiunea în Persia, Mesopotamia şi Kurdistanului în numeroase secte ostile şi că eforturile lor au fost destinate să aducă colapsul final. Prin urmare el a sfătuit localnicii să facă unele sacrificii pentru a sta pe picioarele lor, cum ar fi bărbaţii, şi să nu depindă de misiunile străine, etc

Cinci misiuni mari şi ostentative - americane, anglicane, franceze, germane şi ruseşti - cu colegii lor, susţinuţi de societăţile bogate religioase, consuli şi ambasadori, au încercat să convertească sute de mii asiro-caldeeni din erezia nestoriană pla una din alte cinci erezii. Dar Misiuniile ruseşti i-au depăşit curând pe ceilalţi, iar  în 1915 au  forţat asirienii din Persia, precum şi triburile alpiniste din Kurdistan, care au imigrat apoi în câmpiile din Salms şi Urmia, să aibă acces la arme împotriva guvernelor lor. Rezultatul a fost că jumătate dintre oamenii lui au pierit în război iar restul au fost expulzaţi din locurile lor natale.

Marea întrebare: era creştinismul, cu toate formele şi multitudinile sale de culori şi cu Scripturile sale neautentice, false şi corupte, adevărata religie a lui Dumnezeu? În vara anului 1900 s-a retras la vila sa mică în mijlocul podgoriilor lângă celebra fântâna a lui Chali-Boulaghi în Digala, acolo petrecând o lună de zile în rugăciune,  meditaţie şi citirea scripturilor în textele lor originale .Criza s-a încheiat printr-o demisie formală trimisă arhiepiscopului greco-catolic de Urmia, în care i-a explicat motivele pentru abandonarea funcţiilor sale sacerdotale. Toate încercările făcute de autorităţile ecleziastice să îşi retragă decizia  au fost fără de folos. Nu a avut loc nici o ceartă cu caracter personal  între Tatăl Benjamin şi superiorii săi, totul a fost vorbă de conştiinţă.

El s-a angajat în Tabriz ca Inspector în Serviciul Poştei vamale persane în conformitate cu experţii belgieni. Apoi, el a fost angajat de către Prinţul Muhummed 'Ali ca profesor şi traducător. În 1903 a vizitat din nou Anglia, acolo alăturându-se Comunităţii unitariene.În 1904 a fost trimis de către Asociaţia unitariană britanică externă să desfăşoare o activitate de educare şi edificaree în rândul poporului ţării sale. În drumul spre Persia a vizitat Constantinopolul, şi după mai multe interviuri cu Sheikhu "L-Islam Jemálu" d-Din Effendi şi alte uleme (învăţaţi musulmani), a îmbrăţişat Islamul.

 4-Muhammad Aman Hobohm Diplomat, misionar şi asistent social. (Germania)

e ce occidentalii îmbrăţişează Islamul?

Există diverse motive pentru aceasta. În primul rând, adevărul are întotdeauna forţa sa. Principiile de bază ale Islamului sunt atât de raţionale, atât de naturale şi atât de atrăgătoare încât un căutător cinstit de adevăr nu poate să nu fie impresionat de ele. Să luăm, de exemplu, credinţa în monoteism. Cum ridică demnitatea omului şi cum îl eliberează din strânsoarea superstiţiei! Cum natural conduce la egalitatea dintre oameni, pentru că toţi am fost creaţi de către acelaşi Dumnezeu şi toţii suntem slujitorii aceluiaşi Domn. Pentru germani, în special, credinţa în Dumnezeu este o sursă de inspiraţie, o sursă de curaj neînfricat şi o sursă de sentiment de securitate. Apoi ideea de viată dupa moarte se transformă în tabele. Viaţa în această lume nu mai rămâne obiectivul principal, şi [o] mare parte din energia umană este dedicată in folosul vieţii de după moarte.Credinţa în Ziua Judecăţii îl face pe om să renunţe la nelegiuiri, pentru că fapte bune sunt singurele care pot asigura mântuirea veşnică, pe când cele rele pot prosperă aici pentru o perioadă limitată de timp.Credinţa că nimeni nu poate scăpa de consecinţele judecăţii unui Dumnezeu Drept, Omniprezent  şi Atotştiutor ne face să ne gândim de două ori înainte de a o face ceva greşit şi cu siguranţă acest control intern este mai eficient decât cea mai eficientă poliţie din lume.

Un alt aspect care atrage străinii la Islam este accentul pus pe toleranţă. Apoi rugăciunile zilnice te învată punctualitatea iar o lună de post îţi permite să-ţi exerciţi auto-controlul asupra ta şi, fără îndoială, punctualitatea şi auto-disciplina sunt două dintre cele mai importante atribute ale unui om bun..

Acum vine adevărata realizare a Islamului. Este singura ideologie care a reuşit să insufle în adepţii săi spiritul respectului faţă de limitele etice şi morale, fără o constrângere exterioară. Pentru că un musulman ştie că, oriunde este , Dumnezeu îl vede. Această credinţă îl ţine departe de păcat. Aşa cum omul este in mod natural înclinat spre bunătate, Islamul oferă, de asemenea, pacea minţii şi a inimii - şi acest lucru este total absent în societatea occidentală de astăzi.Am trăit sub diferite sisteme de viaţă şi am avut ocazia de a studia diverse ideologii dar am ajuns la concluzia că nici una nu este la fel de perfectă precum  Islamul.Comunismul are atracţiile sale, la fel cum o are şi democraţia seculară dar şi nazismul. Dar nici una nu are un cod complet pentru o viaţă nobilă. Numai Islamul are şi de aceea oamenii buni îl îmbrăţişează.

Islamul nu este teoretic, ci practic. Islamul nu este o afacere departamentală; înseamnă supunere completă faţă de voia lui Dumnezeu.

 5-Sora  Khadijah "Sue" Watson, fostă pastor, misionară, profesoară. Diplomă de master în ”Divinitatea”. (SUA)

e s-a întâmplat cu tine?" Acesta a fost prima reacţie când m-am întâlnit cu foşti colegi, prieteni, şi co-pastori după ce am îmbrăţişat Islamul. Presupun că nu pot să-i învinuiesc, eram o persoană puţin predispusă să schimbe religii. Anterior, am fost profesoară, pastor, fondator de biserici şi misionară. Dacă cineva era un fundamentalist radical eu eram aceea.

Absolvisem cu Diplomă de Masterat pe subiectul ”Divinitate”, un seminar de elită cu cinci luni înainte. După acest moment, am întâlnit o doamnă care a lucrat în Arabia Saudită şi a îmbrăţişat Islamul. Desigur că am întrebat-o despre tratamentul femeilor în Islam. Am fost şocată de răspunsul ei, nu  era ceea ce mă asteptam, asa că am început să îi pun întrebări legate de Allah si Muhammad pacea fie asupra lui (saw). Ea mi-a spus că mă va duce la Centrul Islamic pentru a primi răspunsuri pe măsură  la întrebările mele.

M-am rugat Celui de sus, ceea ce înseamna că  i-am cerut lui Isus protecţie împotriva spiritelor demonice, ţinând cont că am fost învăţată că Islam este o religie demonică şi satanică. Pentru că învăţasem evanghelizarea, am fost destul de şocată de abordarea lor, directă şi simplă. Fără intimidare, fără hărţuire, fără manipulare psihologică, fără nici o influenţă subliminală! Nimic din toate astea, "hai să avem un studiu Coranic în casa ta", ca o parte din studiul biblic. Nu am putut sa cred! Mi-au dat nişte cărţi şi mi-a spus dacă am câteva intrebari ei sunt disponibili pentru a-mi răspunde la acestea în birou. În acea noapte am citit toate cărţile care mi le-au dat. A fost prima dată când am citit o carte despre Islam scrisă de un musulman, citisem  până atunci cărţi despre Islam scrise doar de creştini. A doua zi, am petrecut trei ore la birou să pun întrebări. Acest lucru a continuat  zi de zi pentru o săptămână, timp în care am citit douăsprezece cărţi şi conştientizam de ce musulmanii sunt cei mai greu de convertit oameni la creştinism. De ce? Pentru că nu există nimic ce să le ofere! (În Islam) Există o relaţie cu Allah, iertarea păcatelor, mântuirea şi promisiunea vieţii veşnice.

Fireşte, prima mea întrebare a fost centrată pe divinitatea lui Allah. Cine este acest Dumnezeu la care se închină musulmanii? Fiind creştini am fost învăţaţi că acesta este un alt dumnezeu, un dumnezeu fals. De fapt, El este Atotştiutorul, Atotputernicul, Omniprezentul ,Unul şi numai unul fără asociaţi sau egali. Interesant de observat este faptul că au existat episcopi în primele trei sute de ani ai bisericii care predau ca musulmanii că Isus (saw) a fost un profet, şi nu fiul lui Dumnezeu! Acesta a fost doar după convertirea împăratului Constantin, care a introdus doctrina trinităţii. El un convertit la creştinism, nu ştia nimic despre această religie, de aceea a introdus un concept păgân care te duce cu gândul la timpurile babiloniene. Deoarece spaţiul nu-mi permite să intru în detalii despre acest subiect, in shaa'Allah , cu voia lui Allah, o voi face altă dată. Numai că trebuie să subliniez faptul că termenul de trinitate nu se găseşte în biblie, în oricare din traducerile sale, cât şi în originalele din greacă sau latină !

Cealaltă întrebare importantă a fost centrată pe Muhammad (saw). Cine este acest Muhammad? Am aflat că musulmanii nu se roagă de fapt la el, precum creştinii se roagă la Isus. El nu este un intermediar, de fapt fiind intezis să te rogi lui. Noi cerem binecuvântari asupra lui, la sfârşitul rugăciunii noastre, dar cerem binecuvântări pentru Avraam, de asemenea. El este un profet si un Mesager, Profetul final şi ultimul. De fapt, până în prezent, 1418 ani (1418), mai târziu, nu a existat nici un profet după el. Mesajul său este pentru toată omenirea, spre deosebire de mesajul lui Isus sau a lui Moise (pacea fie asupra lor atât), care au fost trimiși doar pentru evrei. "Ascultă Israele" Dar mesajul este acelaşi cu mesajul lui Allah. "Dumnezeul tău este un singur Dumnezeu.Să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine." (Marcu 12:29).

Pentru că rugăciunea era o parte foarte importantă din viaţa mea de creştin am fost atât interesată cât şi  curioasă să ştiu cum se roagă  musulmanii. Ca şi creştini, noi eram la fel de ignoranţi cu privire la acest aspect al credinței musulmane cât şi cu alte aspecte. Ne-am gândit şi aşa fusesem învăţaţi că musulmanii se închinau la Ka'bah (în Mecca), care era Dumnezeul lor  şi punctul central al acestei zeităţi false. Din nou, am fost şocată să aflu că modul de rugăciune este prescris de către Dumnezeu, Însuşi. Cuvintele rugăciunii sunt de laudă şi exaltare. Abordarea curăţeniei (abluţiunea sau spălarea) pentru rugăciune este sub observaţia lui Allah. El este un Dumnezeu Sfânt şi nu trebuie ca noi să ne apropiem de El în mod arbitrar, ci doar rezonabil pentru ca El să ne spună cum ar trebui să se apropiem de El.

La sfârşitul acelei săptămâni, după ce am petrecut opt ani de studii oficiale teologice am ştiut cognitiv, cum era Islamul cu adevărat. Dar nu am dorit să-l  îmbrăţişez la acel moment pentru că nu l-am crezut în inima mea. Am continuat să mă rog, să citesc Biblia, să particip la cursuri la Centrul Islamic. Am implorat  şi căutat călăuzirea lui Dumnezeu. Nu este uşor să îţi schimbi religia. Nu am vrut să-mi  pierd mântuirea , dacă  exista o mântuire de pierdut. Am continuat să fiu şocată şi uimită de ceea ce învăţam pentru că nu era ceea am fost învăţată să cred că Islamul este. Profesorul pe care l-am avut la master era respectat ca o autoritate în islam,  deşi învăţătura sa cât şi  cea a creştinismului în general, era  plină de confunzii El şi mulţi creştini ca el, sunt sinceri, dar greşesc la fel de sincer.

Două luni mai târziu, după ce m-am rugat din nou, căutând călăuzirea lui Dumnezeu, am simţit ceva în fiinţa mea! M-am ridicat, şi a fost prima dată când am folosit numele lui Allah, şi am spus, "Allah, eu cred că eşti singurul Dumnezeu adevărat." O pace a coborât asupra mea şi din acea zi cu patru ani în urmă, până acum, nu am regretat că am îmbrăţişat Islamul. Această decizie nu a venit fără încercări. Am fost concediată de la slujbă, unde predam în două colegii biblice la acel moment, ostracizată de către colegii mei, foşti profesori şi co-pastori, renegată de familia soţului meu, greşit înţeleasă de către copiii mei adulţi şi văzută cu suspiciune de către propriul meu guvern. Fără credinţa care permite omului să facă faţă forţelor satanice nu aş fi fost capabilă să rezist la toate astea. Sunt atât de recunoscătoare lui  Allah că  sunt  musulmană si că pot să trăiesc şi să mor ca musulmană.

"Într-adevăr, rugăciunea mea, actele de adorare, viaţa mea şi moartea mea îi aparţin lui Allah, Stăpânul Lumilor.Asta mi s-a poruncit. Şi eu sunt primul dintre musulmani ".(Sfântul Coran 6 :162-163).

Sora Khadijah Watson lucrează ca profesoară pentru femei într-un din centrele de Da'wah (Invitaţie la Islam) din Jeddah, Regatul Arabiei Saudite.

 6- Raphael Narbaez fost Martor a lui Iehova (SUA).

aphael este un latin de 40 de ani care lucrează ca lector şi comic în Los Angeles. El s-a născut  în Texas, unde a participat la prima sa reuniune a Martorilor lui Iehova de la vârsta de şase ani. A predicat prima dată Biblia  la opt ani, a condus o congregaţie la 20 de ani, şi a avut o poziţie de lider în rândul a 904000 Martori ai lui Iehova din Statele Unite ale Americii. Dar a schimbat Biblia  pe un Coran după ce a avut curajul să viziteze o moschee locală.

La 1 noiembrie 1991, el a îmbrăţişat Islamul, aducând comunităţii musulmane abilităţile organizatorice şi de comunicare dezvoltate printre Martorii lui Iehova. El vorbeşte din perspectiva unui nou convertit, ci dar unul care poate face musulmanii imigranţi să râdă de ei înşişi.

Şi-a spus  povestea  imitând o serie de personaje. Îmi amintesc că eram  cu toţii  într-o discuţie în camera de zi a părinţilor mei, unde erau şi câţiva Martori ai  lui Iehova acolo. Ei vorbeau despre: "E Armaghedon! Momentul sfârşitului şi Hristos va veni  şi ştii că grindină va fi aici de mărimea unei maşini.  Dumnezeu se va folosi tot felul de lucruri pentru a distruge acest sistem rău şi pentru a înlătura guvernele. Biblia vorbeşte despre deschiderea pământului! O să înghită blocuri întregi din oraşe! ”

Eram speriat mort! Şi apoi mama mea a avansat în jurul ideii: "Vezi ce se va întâmpla cu tine, dacă nu eşti botezat şi dacă nu faci voia lui Dumnezeu? Pământul te va  înghiţi, sau una dintre acele grindine uriaşe îţi va cădea în cap şi nu vei mai exista niciodată.Va trebui să fac un alt copil. ".

Nu aveam de gând să ofer şansa de a fi lovit de una dintre aceste grindine uriaşe.  Aşa că m-am botezat. Desigur, Martorii lui Iehova nu cred în stropirea cu apă. Ei te scufunda complet, te ţin sub apă  o secundă, apoi te scot  înapoi.

Am fost botezat la vârsta de treisprezece ani, la 7 septembrie 1963 în Pasadena, California, la Rose Bowl. Era o mare adunare internaţională. Au participat 100.000 de oameni. Am condus tot drumul de la Lubbock spre Texas.

În cele din urmă am început să ţin discursuri mai mari - de zece minute în faţa congregaţiei. Iar un angajat mi-a recomandat să ţin predica de o oră care se face duminică, atunci când solicită publicul larg. Ei rezervă, de obicei, aceste [predici] pentru bătrânii congregaţiei.

[Cu o voce autoritară:] ".... Sigur, e tânăr. Dar  se poate descurca. E un bun băiat creştin. Nu are are vicii,  e ascultător faţă de părinţii săi şi pare să aibă cunoştinţe destul de bune despre  Biblie."

Aşadar, la vârsta de şaisprezece ani am început să ţin lecţii de o oră în faţa întregii congregaţii. Am fost repartizat mai întâi la un grup în Sweetwater, Texas, iar apoi în Brownfield, Texas, am primit prima mea congregaţie. La vârsta de douăzeci de ani, am devenit ceea ce ei numesc un ministru pionier.

Martorii lui Iehova au un program de formare foarte sofisticat, şi au de asemenea un fel de sistem de cote. Trebuie sa dedici zece până la douăsprezece ore pe  lună pentru predicatul din uşă în uşă. E ca managementul vânzărilor. Cei de la IBM sunt nimic pe lângă tipii ăştia.

Aşa că, atunci când am devenit  ministru pionier, am dedicat cea mai mare parte a timpului meu predicatului din uşă în uşă. Am avut de făcut cam 100 de ore pe luna si  şapte studii biblice. Am început cursuri la alte congregaţii. Începusem să primesc o mulţime de responsabilităţi, şi am fost acceptat la o scoala din Brooklyn, New York, o şcoală de elită la care merg doar crème de la crème a Martoriilor lui Iehova . Dar  nu m-am dus.

Câteva lucruri nu mai aveau sens pentru mine. De exemplu, sistemul de cote. Se pare ca de fiecare dată când vroiam să fac un pas  şi să preiau o altă responsabilitate, trebuia să fac aceste lucruri laice materiale pentru a-mi dovedi evlavia. E ca şi cum, dacă îndeplineşti cotele de luna aceasta, Dumnezeu te iubeşte. Dacă nu îndeplineşti cotele de luna viitoare, Dumnezeu nu te iubeşte. Asta nu prea are sens. O  lună de zile Dumnezeu mă iubeşte şi o lună nu?

Un alt lucru pe care am inceput să-l observ a fost viziunea tunel. Martorii lui Iehova sunt singurii care vor fi salvaţi în noua ordine a lui Dumnezeu, nimeni altcineva, pentru că toţi ceilalţi practică religii false. Ei bine, m-am gândit, Maica Tereza e catolică. Aceasta e duşmana noastră.Aşa că am spus, Stai un minut, Maica Tereza şi-a petrecut toată viaţa făcând lucruri pe care Isus le-a spus: avea grijă de săraci, bolnavi, orfani. Dar ea nu va fi favorizată de Dumnezeu, pentru că e catolică?

Criticam  Biserica Catolică pentru că avea un om, un preot la care trebuia să te confesezi. Şi am spus, "Tu nu ar trebui să mergi la un om să-ţi mărturiseşti păcatele, păcatul tau este împotriva lui Dumnezeu!" şi totuşi ne-am dus la un grup de preoţi bătrâni. Ţi-ai mărturisit  lor păcatele şi te-au pus în aşteptare, şi a spus: [vârstnicul în calitate de operator de telefonie:]? "Stai numai un minut ... Ce crezi Doamne?  nu? ... Bine!  îmi pare rău , am încercat ale noastre cele mai bune, dar tu nu eşti suficient de pocăit. Păcatul tău este prea mare, astfel încât nu va trebui să pierzi nici o împărtăşanie în biserică sau dacă nu , vei fi în perioada de probă. ".

Dacă păcatul este împotriva lui Dumnezeu, nu ar trebui să mă duc direct la Dumnezeu şi să implor mila?

Probabil unghia care a lovit sicriul a fost că am observat că au început să-şi citească Biblia lor tot mai puţin. Martorii lui Iehova au cărţi scoase de Turnul de Veghere al Bibliei şi Tract Society. Singurii oameni de pe întreaga planetă care ştiu să interpreteze Biblia corect sunt acel grup de oameni, acea comisie în Brooklyn, care le spune Martorilor lui Iehova din întreaga lume cum să se îmbrace, cum să vorbească, ce să spună, ce să nu spună, cum să aplice scriptura şi cum va fi viitorul. Dumnezeu le-a spus lor, ca ei să ne spună nouă. Am apreciat cărţile. Dar dacă Biblia este o cartea de cunoştinţe şi dacă reprezintă instrucţiunile lui Dumnezeu, ei bine, nu ar trebui să luăm răspunsurile din Biblie? Pavel însuşi a spus află tu singur ceea ce este un cuvânt adevărat şi acceptabil a lui Dumnezeu. Nu lăsa oamenii să-ţi gâdile urechile.

Am început să spun, "Nu-ţi face atâtea griji despre ceea ce spune Turnul de Veghe - Citeşte Biblia pentru tine" Urechile au început să se ridice..

[Un sudist bătrân tărăgăna:] "Cred ca avem aici un apostat, domnule judecător. Mda, cred că acest băiat este scurt de ceva."

Chiar şi tatăl meu a spus, "Mai bine ai grijă tinere, că aceştia sunt demonii care vorbesc . Demonii încearcă să intre şi să divizeze.".

I-am spus, "Tată, nu sunt demonii. Oamenii nu trebuie să citească atât de mult din aceste publicaţii.. Ei pot găsi răspunsurile cu rugăciune şi în Biblie."

Nu mă mai simţeam spiritual în largul meu. Aşadar, în 1979, ştiind că nu mai puteam  progresa, am plecat nemulţumit şi cu un gust amar pentru că mi-am pus toată viaţa mea, sufletul meu, inima mea, mintea mea în biserică. Asta a fost problema. Nu l-am pus în Dumnezeu. Am pus-o într-o organizaţie creată de om.

Nu mă pot muta la altă religie. Ca Martor a lui Iehova am fost instruit prin scripturi, să arăt celorlalţi că greşesc. Idolatria e rea. Trinitatea nu există.

Sunt ca un om fără religie. Nu eram însă un om fără un Dumnezeu. Dar unde trebuie să mă duc ?

În 1985, am decis să merg în Los Angeles şi să iau parte la spectacolul lui Carson Johnny , show care îmi va marca începutul carierei de actor şi comic. Întotdeauna am simţit că am fost născut pentru a face ceva. Nu ştiam dacă aceasta însemna găsirea leacului pentru cancer sau să devin  actor. Am continuat să mă rog, după un timp însă devenise frustrant.

Asa că am mers la biserica catolică din apropierea casei mele, şi am încercat. Îmi amintesc de miercurea cenuşie, am avut acea cruce de cenuşă pe frunte. Am încercat tot ce am putut. M-am dus pentru aproximativ două sau trei luni, până când nu am putut face faţă., omule. Era ceva de genul: Ridicăte .. Stai jos..

Ok,.scoate limba afară.

Am făcut o mulțime de exerciţii. Cred că am pierdut vreo cinci kg. Eram acum mai pierdut ca niciodată.

Dar niciodată nu mi-a trecut prin minte că nu există un Creator. Am numărul lui de telefon, dar linia e mereu ocupata. Au loc apoi filmările la filmele de scurte metraj. Un film numit Scopul mortal. O reclamă la telefoane în Chicago. O reclamă la Exxon. Câteva  reclame la produse bancare. Între timp eu fac lucrările de construcţie la o parte dintr-u mall.

Lucram la acest mall. Era sezonul  vacanţelor, şi-au pus aceste cabine suplimentare în holuri. Într-una din cabine se afla o fată şi trebuia să trecem prin faţa ei. Îi spuneam , "Bună dimineaţa, ce mai faci?" Dacă era să răspundă nu spunea altceva decât "Bună." Şi asta era totul.

Într-un final, i-am spus, "Domnişoară, niciodată nu spui nimic. Aş vrea să-mi cer scuze dacă am spus ceva greşit."

Ea a spus, "Nu. Sunt musulmană." "Eşti ce?"

"Sunt musulmană iar o femeie musulmană nu vorbeşte cu un bărbat decât dacă avem ceva serios de vorbit, altfel nu avem de-a face cu bărbaţii."

 "Ohhhhh. Musulmană."

Ea  spus, "Da  practic religia Islamică."

"Islam - cum se scrie ?"

"I-s-l-a-m."

La acea vreme știam că musulmanii erau toţi terorişti. Ea nu avea barbă. Cum putea ea să fie, musulmană?

"Cum a luat fiinţă această religie?"

"Ei bine, a fost un profet."

"Un profet ?" "Muhammad."

Am început unele cercetări. Dar aveam o religie. Nu aveam intenţia să devin musulman. Vacanţa luase  sfârsit. Cabina s-a mutat. Ea plecase.

Am continuat să ma rog întrebând de ce rugile mele nu primesc răspuns. În noimembrie 1991, am plecat sa-l aduc pe unchiul Rockie de la spital. Am început să-i impachetez lucrurile când am găsit o biblie Gideon.(Desigur, acestea erau plasate în fiecare cameră de hotel.) Acesta trebuie să fie un semn de la Dumnezeu că îşi doreste ca eu să o citesc. Aşa că am furat Biblia.

M-am dus acasă şi am început să mă rog: Dumnezeule, învaţă-mă să fiu creştin. Nu mă învăţa calea Martorilor lui Iehova. Nu mă învaţa calea catolică. Învaţă-mă calea Ta! Tu nu ai fi făcut această Biblie atât de grea  încât oamenii obişnuiţi să nu o poată  înţelege.

Am citit tot Noul Testament. Am început Vechiul Testament. Ei bine, în cele din urmă există o parte în Biblie despre profeţii.

Bing!

Am spus, Stai puţin, doamna aceea musulmană mi-a spus că au un profet. Cum se face că nu e menţionat aici?Am început să mă gândesc, musulmanii - un miliard în lume. Omul, unul din cinci oameni de pe stradă, teoretic, ar putea fi musulman. şi m-am gândit: Un miliard de oameni! Hai acum, Satana este priceput. Dar nici chiar atât de priceput.

Aşa că am spus că voi citi cartea lor, Coranul şi voi vedea ce set de minciuni conţine. Are probabil, o ilustrare cu privire la modul de a disimula un AK-47. Aşa că m-am dus la o librărie arabă.

Am fost  întrebat: "Cu ce vă pot ajuta ?"

"Caut un Coran."

"În regulă. Avem câteva aici."

Aveau câteva foarte draguţe- la 30 de dolari, 40 de dolari.

"Uite ce e, vreau doar să citesc nu să devin musulman, ok?"

"În regulă, avem această editie in miniatură la 5 dolari."

M-am dus acasa si am inceput sa citesc Coranul, începând cu Al Fatiha. Nu mi-am putut lua ochii de la el. Hey, priveşte aici. Vorbeşte de Noe. Si noi il avem pe Noe in biblie. Hey, vorbeşte mult si despre Lot si Avram. Nu pot să cred. Nu am ştiut niciodată ca numele Satanei era Iblis.

Când ajungi ca imaginea de pe televizorul dvs., iar acesta este un pic de statică şi apeşi butonul acela [clop] - se mişcă . Exact asta e ceea ce s-a întâmplat cu Coranul.

Am intrat în toată chestia. Aşa că am zis:” Bine, am făcut acest lucru, acum care e  următorul pas pe care trebuie să-l fac? Ei bine, trebuie să te duci la locul întâlnirii lor.” M-am uitat în paginile aurii, şi am găsit în cele din urmă că: Centrul Islamic din California de Sud este pe strada Vermont. Am sunat şi mi-au spus, "Vino vineri."

Devenise acum emoţionat pentru că ştiam  că va trebui să mă confrunt cu Habib şi AK-47 a lui.

Vreau ca oamenii să înţeleagă cum e atunci când un creştin american intră în Islam. Glumesc cu AK-47 dar nu ştiu dacă tipii ăştia au pumnale sub hainele lor. Aşa că m-am dus în faţă destul de sigur, acolo era un bărbat înalt de 120 de kg cu barbă şi de toate.

Mi-a spus, "Scuzaţi-mă, domnule."

[Cu accent arab:] "! Mergeţi  în spate"

El crezuse că eram un frate.

I-am spus, "Da, domnule, Da, domnule", [cu blândeţe].Nu ştiam ce trebuia să fac în spate, dar m-am întors oricum. Erau corturile şi covoare în afara lor. Am stat acolo, timid, în timp ce oamenii ascultau de jos prelegerea. şi oamenii mi-au spus, Hai  frate, ia loc. Iar eu dau să plec, Nu, mulţumesc, nu, mulţumesc, eu sunt doar în vizită.

Într-un final prelegerea s-a terminat. Sunt toţi aliniaţi pentru rugăciune şi se aşează în sajdah. Am fost într-adevăr surprins.

Totul a început să aibă sens intelectual, în muşchii mei, în oasele mele, în inima şi în ufletul meu.

Rugăciunile se terminaseră.  Spun, hei, cine o să mă recunoască? Aşa că am început să mă amestec printre ei ca şi cum aş fi sunt unul din fraţi. În timp ce mergeam prin moschee  un frate îmi spune, "Assalaamu alaikum." şi m-am gândit, Mi-a spus "sare şi salam"?

"Assalaamu alaikum."

Un alt tip mi-a spus "sare şi salam" .

Nu ştiam ce înseamnă, dar ei zâmbeau.

Până când unul dintre tipii aceştia să observe că nu trebuia să fiu acolo şi mă ducă în  camera de tortură sau să mă decapiteze, am vrut să explorez cât de mult se putea din acel loc.În cele din urmă m-am dus la bibliotecă, unde am găsit un frate egiptean pe nume Omar. Dumnezeu l-a trimis la mine.

Omar  se aproprie de mine, şi spune, "Scuză-mă, eşti pentru prima dată aici?". Avea un accent puternic .

I-am zis:” Da.”

"Oh, foarte bine. Eşti musulman?"

"Nu, am citit doar un pic."

"Oh, studiezi  Aceasta este prima ta vizită într-o moschee?"

"Da."

" Vino, să îţi arăt moscheea." M-a luat de mână. Iar un alt tip s-a apropiat şi el de mine. Am spus, aceşti musulmani sunt prietenoşi.

Mi-a arătat în jur.

"În primul rând, aceasta este sala noastră rugăciune, lasă pantofii jos aici."

"Ce sunt acestea ?"

"Acestea sunt cabine unde îţi laşi pantofii tăi.".

"De ce?"

" Ei bine, pentru ca esti aproape de zona de rugăciune, şi e un loc foarte sfânt. Nu te poţi duce acolo încălţat, e un loc ţinut curat."

Aşadar, el mă duce la toaleta bărbaţilor.

"Iar aici, ne facem  wudu."

"Vudu! Nu citisem nimic despre vudu!"

"Nu, nu vudu. Wudu!"

"Bine, că am văzut acele păpuşi şi ace, dar eu nu sunt gata pentru acest tip de angajament încă."

El spune, "Nu, wudu, aici ne curăţăm."

"De ce faci asta?"

"Ei bine, când te rogi la Dumnezeu, trebuie sa fii curat, aşa că ne spălăm pe mâini şi pe picioare."

Aşa că am învăţat toate aceste lucruri. Mă lasă să plec, şi îmi zice apoi:” Sper să revii..”

M-am întors şi am cerut bibliotecarului o broşură pentru rugăciune şi m-am dus acasă şi am practicat. Am simţit că, dacă încercam să fac totul bine, Dumnezeu ar accepta. Am continuat să citesc şi să citeasc şi să vizitez moschea.

Am aranjat să merg într-un tur al Midwestului pe un circuit de comedie. Ei bine, am luat un covor de rugăciune cu mine. Ştiam că trebuia să mă rog la anumite ore dar că există anumite locuri unde nu ai voie să te rogi, unul dintre ele fiind toaleta. M-am dus într-o cameră de bărbaţi într-un popas turistic si am pus afară covorul meu şi am început să-mi fac rugăciunile.

M-am întors iar când Ramadanul se terminase, am început să primesc telefoane din diferite părţi ale ţării pentru a merge şi a ţine prelegeri ca ministru al Martorilor lui Iehova care a îmbrăţişat Islamul. Oamenii mă vedeau o noutate. [Doi imigranţi conversau]:

"Acestui tip îi place plăcinta cu mere şi conduce un camion Chevy. El este un băiat cu sânge roşu-american, a fost un martor al lui Iehova.".

"Acei oameni care vin dimineaţa?"

"Da, chiar ei".

"Aceia care nu ne lasă  nicidată să dormim în zilele de duminică?"

"Da, tipul ăsta era unul din ei Acum e unul dintre noi.".

În cele din urmă cineva vine la mine şi spune [accent pakistanez], "Oh, frate, discursul tău a fost atât de bun, dar ştii, doar pentru şcoala de gândire Shafi'i .."Singurul lucru pe care l-am putut face am fost să-i spun, "Frate, Îmi pare atât de rău, aş vrea să ştiu la ce te referi, dar eu nu ştiu nimic despre Islam decât ceea ce e în Coran si Sunnah.Unul dintre ei sunt luaţi prin surprindere şi spun, "Ha-ha, săracul fratele! Nu ştie nimic.. ştie doar Coranul."Ei bine, asta e tot ceea ce ar trebui să ştiu. şi a fost o protecţie foarte iubitoare. Cred că totul e în mâinile lui Allah.

             7-Ibrahim Khalil Ahmed (Ibrahim Khalil Philobus) Preot misionar egiptean copt

l-Hajj Ibrahim Khalil Ahmad, fost Ibrahim Khalil Philobus, a fost un preot egiptean copt, care a studiat teologia și a primit un grad ridicat de la Princeton University. El a studiat Islamul pentru a găsi lacune să-l atace, ajungând să îmbrăţişeze islamul împreună cu cei patru copii, dintre care unul este acum un profesor strălucit la Universitatea Sorbona, din Paris, Franţa. Într-un mod interesant, el însuşi se dezvăluie spunând:. "M-am născut în Alexandria, la 13 ianuarie 1919 si am fost trimis la şcolile misiunii americane până când am primit acolo certificatul de învăţământ secundar. În 1942 am absolvit Universitatea Asiout, specializându-mă apoi în studii religioase, ca introducere la  Facultatea de Teologie la care aveam să mă alătur. Nu fost o sarcină uşoară să mă alătur facultăţii, întrucât nici un candidat nu se putea alătura fără a primi o recomandare specială de la biserică, asta după ce el  trebuia să treacă un număr de examene dificile. Am primit o recomandarea de la Biserica Al-Attareen din Alexandria şi o alta de la Adunarea bisericii Egiptului de Jos, după trecerea multor teste care să demonstreze abilităţile mele pentru a deveni un om de religie. Apoi am primit o recomandare treia din  partea Adunarării Bisericii Snodus care includea preoţi din Sudan şi Egipt. Cei de la Snodus au sancţionat intrarea mea la Facultatea de Teologie în 1944 ca student pregătitor. Acolo am studiat la mâinile profesorilor americani si egipteni până la absolvire, în 1948.

Trebuia să fiu numit în Ierusalim dacă nu ar fi fost războiul care a izbucnit în Palestina în acelaşi an, asa că am fost trimis la Esna în Egiptul de Sus. În acelaşi an m-am înscris pentru o teză  la Universitatea Americană din Cairo. Teza era pe subiectul activităţilor misionare în rândul musulmanilor. Contactul mea cu Islamul a început la Facultatea de Teologie, unde am studiat Islamul şi toate metodele prin care aş putea zgudui credinţa musulmanilor şi ridica idei preconcepute în înţelegerea propriei  lor religii.

În 1952 am dobândit diploma de master la Universitatea Princeton din Statele Unite ale Americii , fiind numit profesor la Facultatea de Teologie din Asiout. Am predat  islamul în facultate, precum şi concepţiile greşite răspândite de duşmani precum şi de misionari. În acea perioadă am decis să-mi lărgesc studiul despre Islam, aşadar nu trebuia să citesc numai cărţile misionarilor pe această temă. Aveam atât de multă  încredere în mine atât de mult că am hotărât să citesc şi un alt punct de vedere. Astfel, am început să citesc cărţi scrise de autori musulmani. De asemenea, am decis să citesc Coranul şi să înţeleg semnificaţiile sale. Acest lucru a fost determinat de dragostea mea de cunoştinţe şi mişcat de dorinţa mea de a adăuga mai multe dovezi împotriva Islamului. Rezultatul a fost, cu toate acestea exact opus. Percepţia mea a început să se agite,  începând să simt o luptă internă puternică, odată ce am descoperit falsitatea a tot ceea ce am studiat si predicat oamenilor. Dar nu puteam să mă înfrunt cu curaj, aşa că am încercat în schimb să depăşeasc această criză internă şi să-mi continui munca.

În 1954, dl Khalil a adăugat, am fost trimis la Aswan în calitate de secretar general al Misiunii Germană elveţiană. Asta a fost doar poziţia aparentă pentru misiunea mea reală care era cea de a predica împotriva Islamului în Egiptul de Sus, în special în rândul musulmanilor. O conferinţă misionară a avut loc în acel moment la Hotelul Cataract la Aswan unde mi s-a dat cuvântul. În acea zi am vorbit foarte mult, reamintind toate concepţiile greşite repetate împotriva Islamului. La sfârşitul discursului meu, criza internă m-a năpustit din nou şi am început să-mi revizuiesc poziţia.

Continuând discursul despre criză, domnul Khalil a spus, "am început să mă întreb: de ce trebuie să spun şi să fac toate aceste lucruri, să ajung un mincinos, când ştiu foarte bine că acesta nu este adevărul? M-am învoit înainte de sfârşitul conferinţei şi am plecat singur spre casa mea. Eram  complet zdruncinat. În timp ce mă plimbam prin grădina publică Firyal, am auzit un verset din Coran la radio. El spunea:

"Spune: Mi-a fost revelat mie că o ceată de djinni au ascultat şi apoi au zis: Noi am auzit într-adevăr un Coran minunat!Care călăuzeşte către drumul cel drept. Noi credem in el şi nu îi vom face Domnului nostru asociaţi "

(Coran ,72 :1-2)

”şi, când am auzit noi călăuzirea, am crezut în ea şi acela care crede în Domnul său să nu se teamă nici de împuţinare, nici de împovărare "

(Coran ,72 :13)

Am simţit o linişte adâncă în acea noapte. Ajuns acasă mi-am petrecut toată noaptea singur in bibliotecă citind Coranul. Soţia m-a întrebat de ce am stat treaz toată noaptea. I-am sugerat  să mă lase în pace. M-am oprit pentru o lungă perioadă de timp să mă gândesc şi să meditez asupra versetului;

"Daca am fi trimis Noi acest Coran unui munte, l-ai fi văzut tu umilindu-se smerit si despicându-se de frica lui Allah." (Coran, 59:21)

 şi versetele:

 "„Veţi găsi că iudeii  şi cei care-i fac asociaţi [Lui Allah] sunt cei mai îndârjiţi în duşmania lor faţă de cei care cred, după cum vei găsi că cei mai prietenoşi faţă de cei ce cred sunt aceia care spun: „Noi suntem creştini. Şi asta pentru ca printre ei se află preoti si călugari si pentru că ei nu sunt semeţi. De vor auzi ce i s-a dezvaluit Trimisului, vei vedea ochii lor cum se umplu de lacrimi la aflarea Adevărului şi vor zice ei: "Doamne, noi credem!'Scrie-ne pe noi împreuna cu cei care depun mărturie în legatură cu adevărul Coranului! Şi de ce să nu credem in Allah şi in Adevarul care ne-a venit? Şi de ce să nu dorim să ne facă Domnul nostru să intrăm [în Rai] împreună cu cei cucernici?"

(Coran, 5: 82-84)

Apoi Mr. Khalil a citit o a treia relatare din Sfântul Coran care spune:

”Pentru aceia care îl urmează pe trimis, profetul neînvăţat despre care află scris la ei in Tora si în Evanghelie. El le porunceşte ceea ce este bine şi-i opreşte de la ceea ce este urât, le îngăduie lor bunataţile şi le opreşte lor pe cele necurate şi-i uşureaza pe ei de povara lor şi de lanţurile care au fost asupra lor. Cei ce cred în el  şi il sustin şi îl ajută şi urmează lumina care a fost pogărâtă cu el, aceia vor fi izbânditori".

 Spune: "O, oameni! Eu sunt pentru voi toţi trimisul lui Allah, căruia Îi aparţine împărăţia cerurilor şi a pământului. Nu există altă divinitate in afară de El! El dă viată si El dă moarte. Deci credeţi în Allah şi în trimisul Său, profetul cel neînvăţat, care crede în Allah şi în cuvintele Sale! Şi urmaţi-1! Poate că veti fi calauziţi!"

(Coran 7:157- 158)

În aceiaşi noapte, dl Khalil a concluzionat dramatic : "Am luat decizia finală. Dimineaţa am vorbit cu soţia mea cu care aveam trei fii şi o fiică. Dar în loc să mă întrebe dacă simţeam să îmbrăţişez Islamul, ea a început să plângă  şi apoi a cerut ajutor de la şeful misiunii. Numele lui era domnul Shavits din Elveţia. Era un om foarte viclean. Când m-a întrebat despre atitudinea mea adevărată, i-am spus sincer ceea ce gândeam şi apoi mi-a spus: Consideră-te fără loc de muncă până când vom descoperi ce te-a lovit. Atunci i-am zis: Aceasta este demisia mea. El a încercat să mă convingă să o amân, dar eu am insistat. Aşa că el a răspândit printre oameni zvonul că mi-am pierdut minţile.Astfel am suferit un test foarte sever şi o mare umilinţă care m-au făcut să părăsesc Aswanul pentru totdeauna şi să mă întorc în Cairo. "

Când a fost întrebat despre circumstanţele convertirii, el a răspuns: "În Cairo mi s-a făcut cunoştiinţă cu un  profesor respectabil, care m-a ajutat să depăşesc încercările severe prin care treceam, deşi nu ştia nimic despre povestea mea. El m-a tratat ca pe un musulman , cum m-am  prezentat lui , cu toate că până atunci nu am îmbrăţişat Islamul oficial. Acesta era Dr. Muhammad Abdul Moneim Al Jamal subsecretar, pe atunci al trezoreriei. El era extrem de interesat de studii islamice, dorind să facă o traducere a Coranului Sfânt care urma să fie publicată în America. Mi-a cerut să-l ajut pentru că ştiam fluent limba engleză, absolvind masterul la o universitate americană. De asemenea, el ştia că pregăteam unui studiu comparativ al Coranului, Torei si Bibliei..

Am colaborat la acest studiu comparativ şi la  traducerea Coranului.

Dr. Jamal ştiind că mi-am dat demisia de la slujba mea din Aswan şi că eram şomer, m-a ajutat cu un loc de muncă în companie de papetărie din Cairo.După o scurtă perioadă de timp, eram din nou pus pe picioare.Nu i-am spus soţiei mele despre intenţia mea de a îmbrăţişa islamul, astfel că ea a crezut că am dat uitării  întreaga poveste, care nu a fost decât o criză trecătoare, care nu mai exista. Dar ştiam destul de bine că, convertirea mea oficială la islam avea nevoie de măsuri mult mai complicate si că era de fapt, o luptă pe care am preferat să o amân pentru un timp, până când am devenit stăpân pe situaţie  şi după ce mi-am terminat studiul comparativ. "

Apoi, dl Khalil a continuat, "În 1955 am terminat studiile iar materialul meu şi afacerile de trai au devenit stabile. Am demisionat din companie şi mi-m înfiinţat un birou de instruire pentru importul de articole de papetărie şi şcoală. Era o afacere de succes din care am câştigat mai mulţi bani  decât aveam nevoie. Apoi, am decis să mă convertesc oficial la Islam. Pe data de 25 decembrie 1959, i-am trimis o telegramă Dr. Thompson, şeful misiunii americane din Egipt informându-l că am îmbrăţişat Islamul. Când i-am relatat povestea, Dr. Jamal a fost complet uimit. Probleme noi au început să apară odată cu declararea convertirii mele la Islam. şapte dintre foştii mei colegi din misiune au făcut tot posibilul să mă convingă să-mi anulez convertirea, însă am refuzat. M-au ameninţat că mă vor despărţi de soţia mea dar le-am spus: Ea este liberă să facă ce doreşte. M-au ameninţat cu moartea. Dar când au realizat cât sunt de încăpăţânat m-au lăsat în pace, trimiţându-mi un vechi prieten,care mi-a fost, de asemenea coleg în misiune. El a plâns foarte mult în faţa mea. Aşa că am recitat în faţa lui urmatoarele versete din Coran: "De vor auzi ce i s-a dezvăluit Trimisului , vei vedea ochii lor cum se umplu de lacrimi la aflarea Adevărului si vor zice ei:"Doamne, noi credem! Scrie-ne pe noi împreună cu cei care depun mărturie în legatură cu adevărul Coranului! Şi de ce sa nu credem in Allah şi în Adevărul care ne-a venit?Şi de ce să nu dorim să ne facă Domnul nostru să intrăm [în Rai] împreună cu cei cucernici?" (sura Al Maida 84) i-am spus, "tu ar fi trebuit să plângi în umilinţă în faţa lui Dumnezeu, la auzul Coranului şi să crezi în adevărul pe care îl stii dar îl refuzi. El s-a ridicat şi a plecat, văzând că sunt un caz pierdut.  Convertirea mea oficială la Islam a avut loc  în luna ianuarie 1960. "

Dl Khalil a fost întrebat apoi despre atitudinea soţiei şi copiilor, el răspunzând: "Soţia mea m-a părăsit în acel moment luând cu ea tot mobilierul din casa noastră. Dar toţi copiii mei mi s-au alăturat şi au îmbrăţişat Islamul.Cel mai entuziast dintre ei a fost Isaac, fiul cel mai mare, care şi-a schimbat numele în Osman, apoi al doilea fiu Iosif şi  Samuel  fiul meu, al cărui nume este acum  Jamal şi fiica Majida care acum se numeşte Najwa. Osman este acum un doctor în filosofie şi lucrează ca profesor de studii orientale şi psihologie la Universitatea Sorbona din Paris . De asemenea, el scrie pentru revista "Le Monde". În ceea ce o priveşte pe soţia mea, ea a plecat de acasă timp de şase ani , fiind de acord să revină în 1966, cu condiţia ca să-şi păstreze religia ei. Am acceptat acest lucru deoarece în Islam nu există nici o constrângere la credinţă. I-am spus: “Nu vreau să devii musulmană de dragul meu,  numai dacă tu eşti convinsă.” Ea crede acum în islam, dar nu poate declara acest lucru de frica familiei sale, însă noi o tratăm ca pe o femeie musulmană, ea postind in Ramadan, deoarece toţi copiii mei se roagă şi ţin post. Fiica mea Najwa este studentă la Facultatea de Comerţ, Iosif este medic farmacolog iar Jamal este inginer.

Din 1961 până în prezent am publicat un număr semnificativ de cărţi despre Islam şi despre metodele  misionarilor şi orientaliştilor împotriva sa. Pregătesc acum un studiu comparativ despre femeie in cele trei religii divine cu scopul de a evidenţia statutul femeilor în Islam. În 1973 am efectuat Hajj-ul (pelerinajul la Mecca) şi fac activităţi de predicare a islamul. Am organizat seminarii în universităţi şi societăţi caritabile. Am primit o invitaţie din Sudan în 1974, unde am ţinut mai multe seminarii. "Timpul meu este pus în totalitate în slujba Islamului si mulţumirii lui Allah, deoarece eforturile mele au făcut ca mulţi preoţi  şi oameni obişnuiţi să revină la Islam".

În cele din urmă domnul Khalil a fost întrebat despre caracteristicile de bază ale Islamului, care i-au atras atenţia cel mai mult. Iar el a răspuns: "Credinţa mea în Islam a fost adusă prin citirea Sfântului Coran şi biografia Profetului Muhammad, pacea si binecuvantarea lui Dumnezeu fie asupra lui. Nu mai credeam în idei preconcepute împotriva Islamului şi nu mai sunt atras de conceptul de unitate a lui Dumnezeu, care este cea mai importantă caracteristică a Islamului. Unul singur este Dumnezeu. Nimeni nu este ca El. Această credinţă mă face robul lui Dumnezeu şi al  nimeni altcuiva. Unicitatea lui Dumnezeu eliberează omul din robie la rangul de fiinţă umană ia aceasta este adevărata libertate.De asemenea, mi-a plăcut  foarte mult regula de iertare în Islam şi relaţia directă dintre Dumnezeu şi slujitorii Săi.

‘Spune: "O, voi robii Mei, care aţi întrecut măsura în defavoarea voastră, nu deznădajduiţi în privinţa îndurarii lui Allah!" Allah iartă toate păcatele. El este lertător, Îndurător [Al-Ghafur, Ar- Rahim]. Întoarceţi-vă cu căinţă spre Domnul vostru şi supuneţi-vă Lui, Înainte de a veni chinul la voi, căci apoi nu veţi mai putea fi voi mântuiţi!"

(Coran 39: 53-54)

 8. Dr. Jerald F. Dirks (Abu Yahya), fost pastor (decan) al Bisericii metodiste unite. Diploma de Master în Teologie de la Universitatea Harvard si Doctorat in Psihologie la Universitatea din Denver. (SUA)

na dintre primele mele amintiri din copilărie este  auzul clopotului bisericii de duminică dimineaţa din oraşul mic, rural, în care am fost crescut. Biserica metodistă era o structură veche, din lemn, cu o clopotniţă, două săli de clasă pentru copii , uşi de lemn pentru a o separa de sanctuar şi o mansarda care găzduia duminica, săli de clasă pentru copii mai mari. Biserica se afla la două blocuri de casa mea. Când clopotul suna, veneam împreună ca o familie, să facem Pelerinajul nostru săptămânal la Biserica.

În acel decor rural din anii 1950, cele trei biserici dintr-un oraş de aproximativ 500, erau centrul vieţii comunităţii. Biserica metodistă locală, de care a aparţinut familia mea, sponsoriza mese sociale unde se serveau  îngheţată de casă, meniuri de carne de pui si porumb copt. Eu şi familia mea am fost întotdeauna implicaţi în toate cele trei, însă fiecare avea loc o singură dată pe an. În plus, exista în comunitate o şcoală de studiu biblic în fiecare iunie, unde am participant regulat din clasa a 8a. Totuşi, predica de duminică la biserică şi şcoala de duminică erau evenimente săptămânale, şi mă străduiam să îmi măresc colecţia de insigne de prezenţă şi de premii pentru memorarea versetelor biblice.

În timpul liceului, biserica locală metodistă s-a închis iar  noi am început să frecventăm biserica metodistă din oraşul învecinat, care era puţin mai mare decât cea din oraşul în care am trăiam.. Acolo, gândurile mele au  început să se concentreze asupra pastorismului ca o chemare personală. Am devenit activ in organizaţia Tovarăşilor Tineri Metodişti, şi în cele din urmă am servit ca ofiţer de district şi de conferinţă. De asemenea, am devenit  "predicator"  în timpul serviciul anual de duminică al tineretului. Predica mea a început să atragă atenţia la nivel comunitar, ajungând să umplu ocazional  amvoane la alte biserici, la o casă de asistenţă medicală, şi la diverse biserici afiliate tineretului şi grupurilor de doamne, unde am înregistrat recorduri de prezenţă.

LA  17 ani, când am început primul an de facultate la Universitatea Harvard, decizia mea de a intra în minister s-a intensificat.. În timpul primul an de facultate, m-am înscris la un curs de două  semestre de religie comparativă, predat de Wilfred Cantwell Smith, ai cărui domeniu de expertiză era  Islamul. În cadrul acestui  curs, am dat mult mai puţină atenţie Islamului, decât am făcut-o altor religii, cum ar fi hinduismul si budismul, cele două din urmă părând mult mai ezoterice şi ciudate pentru mine. În contrast, Islamul mi se părea oarecum similar cu religia mea creştinismul. Ca atare, nu m-am concentrat pe el la fel de mult, probabil  cum ar fi trebuit, deşi  îmi amintesc că am scris la un moment dat pentru un curs, un referat pe conceptul de revelaţie în Coran. Cu toate acestea, cursul având standarde şi cerinţe academice  riguroase, m-a făcut să dobândesc o mică bibliotecă cu o jumătate de duzină de cărţi despre Islam, toate scrise de non-musulmani, care aveau să mă servească 25 de ani mai târziu. Am achizitionat, de asemenea, două traduceri diferite în limba engleză a sensurilor Coranului, pe care le-am citit-o în timp.

În primăvara aceea, Harvard m-a numit savant Hollis, ceea ce înseamnă că am fost printre primii elevii din colegiul de teologie..Vara între primul şi al doilea an de studentie la Harvard, am lucrat în calitate de ministru de tineret, la o biserică metodistă unită destul de mare.Vara următoare, am obţinut licenţa de predicator la biserica metodistă unită. Dupa ce am absolvit Universitatea Harvard în 1971, m-am înscris la Şcoala de Teologie Harvard, unde am obţinut Diploma de Master în Teologie în 1974, fiind  în prealabil hirotonit diacon al bisericii metodiste unite în 1972, iar anterior am primit bursa Stewart din partea  bisericii metodistă unită ca  supliment la burse mele de la Şcoala de Teologie Harvard.

Pe parcursul seminarului am terminat, de asemenea, un program de doi ani de practică externă ca, capelan la spitalul Peter Bent Brigham din Boston. După absolvirea de la Şcoala de Divinitate Harvard mi-am petrecut vara ca pastor la două biserici metodiste unite în mediul rural Kansas, unde am înregistrat audienţa înaltă cum nu s-a mai  văzut în acele biserici de mulţi ani.

Văzut din exterior, eram un tânar pastor  foarte promiţător, care a primit o excelentă educaţie, a atras mulţimi mari la serviciul de duminică dimineaţa, având succes la orice pas pe calea ministerială. Cu toate acestea, văzut din interior, a fost o  luptă constantă pentru a-mi menţine integritatea mea personală în faţa responsabilităţilor mele ministeriale. Această luptă a fost îndepărtată de cei care probabil au luptat mai târziu cu câţiva dintre televangeliştii în încercarea nereuşită de a menţine moralitatea sexuală personală. De asemenea, a fost un război mult diferit de cele purtate de preoţii pedofili ai curentului actual. Cu toate acestea, lupta mea de menţinere a integrităţii personale poate fi cel mai des întâlnită la membrii mai bine educaţi ai ministerului.

Există o oarecare ironie în faptul că cei presupuşi a fi cei mai buni, inteligenţi, şi cei mai idealişti dintre  miniţtrii în devenire să fie selectaţi pentru cea mai bună educaţie de la seminar, ca exemplu, cea care era oferită  la acea vreme,de Şcoala de Divinitate Harvard. Ironia este că, având în vedere o astfel de educaţie, seminaristul este expus la adevărul istoric real care se stie despre:

 1) formarea de timpuriu, a bisericii de masă, şi modul în care a fost modelată de considerentele geopolitice,

 2 ) lectura "originală "a diverselor texte biblice, multe dintre ele sunt in contrast puternic cu ceea ce majoritatea creştinilor citesc atunci când deschid Biblia, deşi treptat o parte din această informaţie este încorporată în  traduceri noi şi mult mai bune;

3) evoluţţa conceptelor, de  Dumnezeire triunic şi "fiu" al lui Isus, pacea fie asupra lui;

 4) consideraţiile non-religioase care stau la baza crezurilor şi doctrinelor creştine

5) existenţa acelor biserici şi mişcări creştine timpurii, care nu au acceptat niciodată conceptul de de dumnezeirii triunică, şi care niciodată nu au acceptat conceptul de divinitate a lui Isus, pacea fie asupra lui

 6) etc (O parte dintre aceste informaţii frutoase de la educaţia mea din cadrul  seminarului  sunt relatate în detaliu în cartea mea recentă, Crucea şi Semiluna Un dialog interconfesional între creştinism şi islam, Amana Publications, 2001).

Ca atare, nu este de mirare că aproape o majoritate reală a absolvenţilor de seminar părăsesc seminarul, nu pentru a "umple amvoanele", în cazul în care acestea ar fi cerut să predice ceea ce ei ştiu că nu este adevărat, ci pentru a intra în diferite profesii de consiliere. Acesta a fost, de asemenea, şi cazul meu, când am aplicat pentru master şi doctorat în psihologie clinică. Am continuat să mă numesc creştin, pentru că era nevoie de un pic de auto-identitate, şi pentru că am fost, până la urmă un ministru hirotonit, chiar dacă slujba mea cu normă întreagă era cea de consilier de sănătate mintală. Cu toate acestea, educaţia mea de la seminar a avut grijă de orice credinţă aş fi putut avut cu privire la un Dumnezeu triunic sau divinitatea lui Isus, pacea fie asupra lui. (Sondajele de opinie arată că în mod regulat miniştrii cred mai puţin aceste credinţe şi dogme decât laicii pe care îi deservesc, cu miniştrii care înţeleg termeni cum ar fi "fiul lui Dumnezeu "la nivel  metaforic, în timp ce enoriaşii lor înţeleg literal.) Am devenit un "creştin de Crăciun şi de Paşte", care frecventa biserica foarte sporadic, iar apoi scrânţănea din dinţi muşcându-şi limba când asculta predici care îmbrăţişa ceea ce ştia că nu era cazul.

Nici unul din exemplele de mai sus nu ar trebui să fie luat în seamă  pentru a sugera că eram mai puțin religios sau orientat spiritual decât am fost cândva. Mă rugam în mod regulat, credinţa mea într-o zeitate supremă a rămas solidă şi sigură, şi îmi conduceam viaţa personală, în conformitate cu etica care mi-a fost predată în biserică şi la şcoală duminicală. Pur şi simplu, ştiam mai bine adevărul decât să fi înghiţit dogmele artificiale şi articole de credinţă ale bisericii organizate, care au fost atât de puternic încărcate cu influenţe păgâne, politeiste, noţiuni şi considerente geopolitice ale unei epoci apuse.

Pe măsură ce anii treceau, am devenit din ce în ce mai îngrijorat de pierderea religiozităţii  societaţii americane. Pioşenia este un mod de viaţă, o respiraţie spiritualiă şi morală  în interiorul individului, şi nu ar trebui să fie confundată cu religiozitatea, care este preocupată de rituri, ritualuri, şi crezuri formalizate ale unor entităţi organizate, cum e de exemplu, biserica.Cultura americană părea să-şi fi pierdut echilibrul moral şi religios. Două din trei căsătorii se incheiau cu un divort; violenţa devenise o parte inerentă în şcoli şi pe drumuri, auto responsabilitatea era în declin, auto-disciplina a fost înlocuită de morala " dacă te simţi bine, fă-o" ; diverşi lideri creştini şi instituţii au fost inundate de scandaluri sexuale şi financiare, emoţiile justificau comportamentul, oricât de odios ar fi.

Cultura americană a devenit o instituţie de morală în faliment, simţându-mă tot mai singur în veghea mea religioasă personală.

Acesta a fost momentul când am început să vin în contact cu comunitatea musulmană locală. Cu  câţiva ani înainte, soţia mea şi cu mine am fost implicaţi activ în cercetări privind istoria calului arab. În cele din urmă, în scopul de a asigura traduceri a diferite documente arabe, această cercetare ne-a adus în contact cu americanii arabi care întâmplător erau  musulmani. Primul contact a fost cu Jamal, în vara anului 1991.

După o conversaţie telefonică iniţială, Jamal ne-a vizitat acasă, oferindu-se să facă unele traduceri pentru noi, şi să ne ajute cu istoria calului arab în Orientul Mijlociu. Înainte ca Jamal să plece în acea după-amiază, ne-a întrebat dacă poate să folosească baia pentru a se spăla înainte de rugăciunile sale regulate, împrumutând o bucată de ziar pentru ofolosi ca un covor de rugăciune, pentru a-şi putea face rugăciunile înainte de a părăsi casa noastră. Ne-am simţit obligaţi  să-l întrebăm dacă era ceva mai potrivit pe care l-ar fi putut folosi decât un ziar. Fără să e dăm seama la momentul respectiv, Jamal practica o forma foarte frumoasa de Dawa (chemare sau îndemn). El nu a făcut nici un comentariu cu privire la faptul că nu eram musulmani, si nu ne-a predicat nimic despre convingerile sale religioase. El "pur şi simplu", ne-a prezentat exemplul său, un exemplu care cuprindea volume, în cazul în care cineva ar fi vrut să fie receptiv la lecţie.

În urmatoarele 16 luni, contactul cu Jamal a crescut in frecvenţă, venind la noi de două ori pe săptămână .În timpul acestor vizite, Jamal nu mi-a predicat niciodată Islamul, nu m-a întrebat despre convingerile mele religioase proprii , şi niciodată nu mi-a sugerat să devin musulman. Cu toate acestea, începusem să învăţ multe.. În primul rând, a fost exemplul constant comportamental al lui Jamal în respectăriea rugăciunilor programate. În al doilea rând, a existat exemplul comportamental al lui Jamal asupra modului în care-și conducea viaţa de zi cu zi într-o manieră extrem de morală şi etică, atât în lumea afacerilor cât şi în lumea lui sociala. În al treilea rând, a existat un exemplu de comportament în modul în care Jamal a interacţionat cu cei doi copii. Pentru soţia mea, soţia lui Jamal oferea  un exemplu similar. În al patrulea rând, întotdeauna în contextul înţelegerii istoriei calului arab în Orientul Mijlociu, Jamal a început să împartă cu mine:

1) povestiri din istoria arabă şi islamică;

2) poveţele  Profetului Muhammad, pacea fie asupra lui, şi

3) versete coranice şi semnificaţia lor contextuală.

Într-adevăr, în fiecare vizită a inclus  cel putin o conversaţie de 30 de minute centrată pe un anumit aspect al Islamului, dar întotdeauna a prezentat în termeni care să mă ajute să înţeleg contextul islamic al istoriei calului arab. Nu mi s-a spus niciodata "aşa trebuie să fie, ci mi s-a spus doar "aceasta este ceea ce musulmanii cred". Din moment ce nu mi se "predica", iar Jamal niciodată nu m-a întrebat nimic cu privire la convingerile mele, nu a fost nevoie să mă deranjez să-mi justific poziţia. Totul a fost abordat ca un exerciţiu intelectual, nu ca un exemplu de prozelitism.

Treptat, Jamal a început să ne facă cunoştiinţă cu alte familii arabe din comunitatea musulmană locală. Era vorba de Wa'el şi familia lui, Khalid şi familia lui, dar şi de alte familii. Am observat în mod constant persoane şi familii care-şi trăiau viaţa după un plan etic mult mai înalt decât societatea americană, în care eram  cu toţii încorporaţi. Poate că era ceva în practica Islamului care am omis în timpul facultăţii şi seminarului.

Prin decembrie 1992, am început să-mi pun câteva întrebări serioase despre locul unde mă aflam şi care era scopul meu. Aceste întrebări au fost determinate de următoarele considerente.

 1) În ultimele 16 luni, viaţa noastră socială a devenit din ce în ce centrată pe componenta arabă a comunităţii musulmane locale. Până în decembrie, probabil, 75% din viaţa noastră socială era petrecută alături de musulmani arabi.

2) În temeiul formării mele la seminar dar şi a  educaţiei, ştiam cât de rău Biblia a fost coruptă (ştiam exact când, unde şi de ce), nu aveam credinţă într-o divinitate trinitară, si nici nu credeam  în ceva mai mult decât o relaţie" fiu" metaforică a lui Isus, pacea fie asupra lui. Pe scurt, în timp ce eu credeam cu certitudine în Dumnezeu, eram un monoteist strict la fel ca prietenii mei musulmani.

3)Valorile personale şi simţul moralităţii erau mult mai în concordanţă cu cele ale prietenilor mei musulmani decât cu societatea "creştină" din care făceam parte. Până la urmă, am avut exemple de necontestat precum Jamal, Khalid, şi Wa'el. Pe scurt, dorul meu nostalgic pentru comunitatea în care am fost crescut, şi-a fost găsit gratificarea în comunitatea musulmană. Societatea americană părea coruptă din punct de vedere moral, dar nu acesta părea să fie cazul comunitatăţii musulmane, cu care am intrat în contact. Căsătoriile erau stabile, soţii se susţineau reciproc, iar onestitatea, integritatea, responsabilitatea de sine, şi valorile familale erau accentuate. Soţia mea şi cu mine am încercat să ne trăim vieţile în acelaşi mod dar câtiva ani am simtit că am făcut acest lucru, în contextul unui vid moral. Comunitatea musulmană părea să fie diferită. Aţe diferite au fost ţesute împreună într-un singur rând.

Cai arabi, educaţia din copilărie, incursiunea mea în ministerul creştin şi educaţia de la seminar, dorinţele mele nostalgice pentru o societate morală, dar şi contactul meu cu comunitatea musulmană au devenit strâns interconectate. Auto chestioarea mea a ajuns la final, când am ajuns să mă întreb exact ce mă separă de convingerile prietenilor mei musulmani. Presupun că aş putea să-i pun această întrebare lui Jamal sau lui Khalid, dar nu eram gata să facă acest pas. Niciodată nu am discutat despre convingerile mele religioase cu ei şi nu cred că doream să introduc acest subiect de conversaţie în prietenia noastră.Astfel, am început să iau de pe raft toate cărţile despre Islam dobândite în zilele mele colegiale şi de seminar. Oricât de departe erau convingerile mele proprii de  poziţia tradiţională a bisericii,  şi deşi  rareori participam  efectiv la biserica, eu încă mă dentificam ca fiind creştin, aşa întorcându-mi atentia spre lucrările cercetătorilor occidentali. În acea lună decembrie, am citit o jumătate de duzină de cărţi despre Islam scrise de către oamenii de ştiinţă din Vest, inclusiv o biografie a  Profetului Mohamed, pacea fie asupra lui. Mai mult, am început să citesc două traduceri diferite în limba engleză ale sensurilor Coranului.

Nu am vorbit nimic cu prietenii mei musulmani despre această căutare personală de auto-descoperire. N-am menționat ce tipuri de cărţi am citit, nici nu am vorbit despre motivul pentru care am citit aceste cărţi. Cu toate acestea, ocazional, pe măsură ce citeam apărea câte o întrebare.

În timp ce niciodată n-am vorbit cu prietenii mei musulmani cu privire la aceste carți, am avut conversaţii numeroase cu  soţia mea referitor la ceea ce citeam. În ultima săptămână a lunii decembrie în 1992, am fost nevoit să recunosc, care am putut găsi nici o zonă de dezacord între substanţiale mele convingeri religioase proprii, precum şi principiile generale ale Islamului. În timp ce eram gata să recunoasc faptul că Muhammad, pacea fie asupra lui, a fost un profet al lui (unul care a vorbit pentru sau sub inspiraţia) lui Dumnezeu, şi în timp ce nu aveam  absolut nici o dificultate să recunosc că nu exista un alt dumnezeu în afară de Dumnezeu / Allah, slăvit şi înălţat este El, încă ezitam să iau orice decizie. Aş fi putut să recunosc cu uşurinţă că aveam mai multe în comun cu convingerile islamice decât cu cele ale creştinismul tradiţional al bisericii organizate. Știam prea bine că puteam confirma cu uşurinţă cu educaţia de la seminariile mele, cea mai mare parte a ceea ce Coranul spunea despre creştinism, biblie, şi Isus, pacea fie asupra lui. Cu toate acestea, am ezitat. Mai mult, am conştientizat ezitare mea, prin susţinerea că eu nu cunosc detalii amănunţite ale Islamului, şi că domeniile mele de acord s-au limitat la conceptele generale. Ca atare, am continuat sa citesc, si apoi să  recitesc..

Sentimentul de identitate al unui om este o puternică afirmare a poziţiei proprii în cosmos. În practica mea profesională, am fost ocazional chemat  pentru a trata anumite afecţiuni precum dependenţa, fumatul, alcoolismul,  abuzul de droguri. Ca specialist, ştiam că dependenţa fizică de bază trebuie să fie depăşită pentru a crea abstinenţa iniţială. Asta era cea mai uşoară parte a tratamentului. Precum Mark Twain a spus odată: "Să renunţi la fumat este uşor, am făcut-o de sute de ori". Cu toate acestea, am ştiut, de asemenea că, cheia menţinerii abstinenţei pentru o perioadă îndelungată de timp era depăşirea psihologică a dependenţei, care era puternic înrădăcinată în sensul de bază al identităţii clientului, spre exemplu,  clientul identificat de el  însuşi că era "un fumător", sau că era "un beţiv", etc. Comportamentul adictiv a devenit o parte integrantă a sentimentul de  identitate de bază a clientului, a simţului de sine al clientului. Schimbarea sensului identităţii era crucială pentru menţinerea "leacului" psihoterapeutic. Aceasta era partea mai dificilă a tratamentului. Schimbarea sensului de bază al identităţii este o sarcină dificilă. Psihicul cuiva tinde să se agaţe de vechi şi de familiar, care par mai mult confortabile din punct de vedere psihologic şi mai sigure decât noul şi nefamiliarul.

Din punct de vedere profesional, deţineam cunoştinţele de mai sus şi le foloseam ca  bază de zi cu zi. Cu toate acestea, în mod ironic, nu eram încă pregătit să le aplic cazului meu, mai ales cu privire la ezitarea încadrării identităţii mele religioase. De 43 de ani identitatea mea religioasă a fost frumos etichetată  "creştin", însă multe calificări ar fi putut fi adăugate la această noţiune dea lungul anilor. Renunţarea la eticheta de identitate personală a fost o sarcină uşoară. A fost o parte integrantă a modului în care mi-am definit însăşi fiinţa mea. Având în vedere beneficiul retrospectiv, este clar că ezitarea mea a servit scopului asigurării că aş fi putut păstra identitatea mea familiară religioasă de creştin, deşi eram un creştin care credea ceea ce un musulman crede.

Era spre sfârşitul lunii decembrie, când şi eu şi soţia mea am completat  formularele de cerere pentru paşapoartele americane, astfel încât o eventuală călătorie în Orientul Mijlociu putea deveni realitate. Una dintre întrebări avea legătură cu apartenţa  religioasă. Nu m-am gândit la asta, şi în mod automat am ales vechea obişnuiţă  scriind "creştin". A fost uşor, a familiar şi confortabil.

Cu toate acestea, confortul a fost întrerupt din clipa în care soţia mea m-a întrebat cum am răspuns la întrebarea privind identitatea religioasă din formularul de cerere. I-am răspuns imediat, "Creştin", chicotind acustic. Acum, una dintre contribuţiile lui Freud la înţelegerea psihicului uman a fost concluzia lui că râsul este adesea o eliberare a tensiunilor psihologice. Cu toate acestea, Freud poate că s-a înşelat în multe aspecte ale teoriei sale privind dezvoltare psihosexuală, însă intuiţiile lui despre râs erau destul destul de ”pe ţintă”. Am început să râd! Ce era această tensiune psihologică de care aveam nevoie pentru a mă elibera prin intermediul râsului?

Apoi în grabă printr-o  propoziţie scurtă i-am spus că eram creştin, nu musulman. Ca răspuns , ea politicos m-a informat că ea pur şi simplu întreaba dacă am scris "creştin", "protestant", sau "metodist". Din punct de vedere profesional, ştiam că o persoană nu se apăra împotriva unei acuzaţii care nu a fost făcută. (În cazul în care, în cursul unei sesiuni de psihoterapie, clientul meu izbucnea, "Nu sunt supărat din cauza asta", iar eu nu am abordat subiectul, era clar că pacientul meu simţea nevoia de a se apăra contra unei acuzaţii creată de propria conştiinţă. Pe scurt, el era într-adevăr furios, dar nu era pregătit să admită sau să se ocupe de asta). Dacă soţia mea nu a afirmat, "esti un musulman ", atunci acuzaţia trebuie să fi venit inconştient, aşa cum am fost prezent doar o altă persoană. Eram conştient de acest lucru, dar am ezitat. Eticheta religioasă care a fost lipit de sentimentul meu de identitate timp de 43 de ani nu a fost de gând să se îndepărtează uşor.

Trecuse o lună de zile de la întrebarea pusă de soţia mea. Era acum spre sfârşitul lunii  ianuarie 1993. Am pus deoparte toate cărţile despre Islam scrise de savanţi occidentali, care le-am citit atent.Două traduceri în engleză ale sensurilor Coranului se mai aflau pe raft, fiind ocupat cu lectura unei a treia traduceri în engleză a sensurilor Coranului. Poate că în această traducere aş putea găsi o justificarea bruscă pentru...

Am luat masa în ora de prânz liberă de la practica mea privată la un restaurant local arăbesc pe care am început să-l frecventez. Am intrat ca de obicei, m-am aşezat la o masă mică, şi am deschis a treia traducere în limba engleză a sensurilor Coranul să vad unde am rămas cu lectura. M-am gândit că aş putea să lecturez din el în ora de prânz. Momente mai târziu, am realizat că Mahmoud era la umărul meu şi aştepta să-mi ia comanda. A tras un ochi la ce citeam dar nu a spus nimic despre carte. După ce comanda a fost luată  am revenit la singurătatea lecturii mele.

Câteva minute mai târziu, soţia lui Mahmoud, Iman, o americancă musulmană, care purta Hijab (EŞARFĂ) şi haine modeste care le asociam cu cele ale musulmanilor de sex feminin, mi-a adus comanda. Ea a comentat faptul că lecturam Coranul şi politicos m-a întrebat dacă sunt musulman. Cuvântul a  ieşit din gura mea, înainte de a putea modifica  orice etichetă socială sau de politeţe: "Nu!" Acel singur cuvânt a fost spus forţat şi cu un oarecare doză de iritabilitate.Cu toate acestea, Iman s-a retras politicos de la masa mea.

Ce se întâmpla cu mine? M-am comportat ţărăneşte şi oarecum agresiv. Ce a făcut această femeie pentru a merita un astfel de comportament? Acea persoană nu eram eu. Datorită educaţiei mele din copilarie, încă foloseam "Domnule" şi "Doamnă" atunci când abordam grefieri şi casieri, care mă serveau în magazine. Aş fi  putut pretinde să ignor propriul meu râs ca o eliberare de tensiune, însă eu nu aş putea să ignor acest tip de comportament imoral de la propria persoană. Am lăsat lectura deoparte si am început să reflectez la turnura  evenimentelor în timpul mesei. Cu cât mă gândeam mai mult, mă simţeam mai vinovat pentru comportamentul meu. Am ştiut că atunci când Iman avea să-mi aducă nota de plată la sfârşitul mesei, era nevoie să fac câteva precizări. Dacă nu dintr-un alt motiv, simplu politeţea o  cerea. În plus, am fost într-adevăr destul de deranjat de rezistenţa arătată la o întrebare inofensivă. Ce se întâmpla în mine de am răspuns cu o forţă atât de mare la o întrebare simplă şi directă? De ce o simplă întrebarea a dus la un comportament atipic din partea mea?

Mai târziu, când Iman a venit cu nota de plată am încercat un tur de scuze spunând: "mă tem că am fost un pic abrupt în răspunsul la întrebarea dumneavoastră de mai devreme. Dacă m-ai fi întrebat dacă cred că există doar un singur Dumnezeu, atunci răspunsul meu este da. Dacă m-ai fi întrebat dacă profetul Muhammed este un mesager al unicului Dumnezeu, atunci răspunsul meu este da." Ea foarte încurajator şi frumos mi-a spus: "asta e bine; unor oameni le ia un pic mai mult decât altora."

Probabil, cititorii vor observa jocurile psihologice care le jucam cu mine însumi, fără a râde prea mult de gimnastica mea mentală şi comportamentală. Ştiam foarte  bine că, în felul meu, folosind propriile mele cuvinte, am spus Shahadah,  declaraţia islamică de credinţă, şi anume "Mărturisesc că nu există nici un alt dumnezeu, în afara de Allah şi că Muhammad este mesagerul lui Allah" . Cu toate acestea, declarând asta , după ce am recunoscut ceea ce am spus, m-aş fi putut agăţa în continuare de vechea mea catalogare a identităţii religioase. La urma urmei, nu am spus că eram musulman. Eram pur şi simplu creştin, chiar dacă un creştin atipic, care era dispus să spună că  există un singur Dumnezeu, nu o dumnezeire trinitară, şi care era dispus să afirme că Muhmamad era unul dintre profeţii inspiraţi de singurul Dumnezeu. În cazul în care un musulman vroia să mă accepte ca fiind musulman era problema  lui, eticheta lui de identitate religioasă. Oricum, nu era a mea. Am crezut că mi-am găsit calea în criza de identitate religioasă. Eram un creştin, care era dispus să spună confesiunea islamică de credinţă. După ce mi-am creat o explicaţie torturată, şi analizând limba engleză în detaliu, alţii s-ar fi putut agăţa de orice etichetă doreau. Era eticheta lor, nu a mea.

Eram în martie 1993, când şi eu şi soţia mea ne bucuram de o vacanță de cinci săptămâni în Orientul Mijlociu. Era, de asemenea, luna Ramadanului, când musulmanii postesc de la răsaritul  până la apusul soarelui. Pentru că stăteam atât de des sau eram conduşi prin împrejurimi de membrii familiei prietenilor noştri musulmani din State, eu şi soţia mea am hotărât  să ţinem post având ca motiv doar o curtoazie comună. În tot acest timp, am început, de asemenea, se efectuez cele cinci rugăciuni zilnice ale Islamului cu noii mei prieteni musulmani din Orientul Mijlociu. Până la urmă, nu era nimic în aceste rugăciuni cu care nu aş fi putut fi de acord.

Eram creştin, sau cel puţin aşa spuneam. Până la urmă, eram născut într-o familie creştină, am primit o educaţie creştină, am participat la biserică şi la şcoala de duminică de mic copil, am absolvit un seminar de prestigiu, şi am fost hirotonit pastor pentru o denominaţie mare protestantă. Cu toate acestea, eram de asemenea, un creştin: care nu credea într-o Dumnezeire triunică sau în divinitatea lui Isus, pacea fie asupra lui; care a ştiut destul de bine că Biblia a fost coruptă; care a spus mărturia de credinţă islamică analizând cu atenţie cuvintele; care a postit în timpul Ramadanului; care spunea rugăciunile islamice de cinci ori pe zi; şi care a fost profund impresionat de comportament exemplar la care a asistat în cadrul comunităţii musulmane, atât în America cât şi în Orientul Mijlociu. (Timpul şi spaţiul nu-mi permit mie luxul de a detalia toate exemplele de moralitate şi etică pe care le-am întâlnit în Orientul Mijlociu.) Dacă aş fi fost întrebat dacă sunt  musulman, aş fi  făcut un monolog de cinci-minute detalind cele de mai sus, lăsând practic întrebarea fără răspuns. Jucam un joc  intelectual de  cuvinte, şi  îmi  reuşea destul de bine.

Era spre sfârşitul  călătoriei  noastre în Orientul Mijlociu. Eu şi cu un prieten în vârstă, care nu vorbea deloc limba engleză, mergeam pe jos pe un drum şerpuit, mic, undeva în una dintre zonele defavorizate economice din Amman, Iordania. Cum ne plimbam noi,  un bătrân ne-a abordat din direcţia opusă, si ne-a  spus, "Salam ' Alaykum", "pacea fie asupra voastră", dându-ne mâna. Eram doar trei persoane acolo. Eu nu vorbeam limba arabă, iar prietenul meu cât şi  străinul nu vorbeau limba engleză. Privind la mine, străinul, m-a întrebat, "Musulman?"

În acel moment, eram complet prins în capcană. Nu era nici un joc intelectual de cuvinte  pentru a fi jucat, pentru că eu  puteam comunica doar în limba engleză, iar ei  puteau comunica doar în limba arabă. Nu era nici un traducător prezent pentru a mă salva din această situaţie, precum şi pentru a-mi permite să mă ascund în spatele monologului meu în engleză pregătit cu grijă. Nu m-am putut preface că nu am înţeles întrebarea, pentru că a fost prea evident că am înţeles. Alegerile mele au fost brusc, imprevizibile, inexplicabile şi reduse la două: Aş putea spune "n'am", adică, "da", sau aş putea spune "La", adică, "nu".Alegerea era a mea, si  nu aveam scăpare. Trebuia să aleg acum, a fost  atât de simplu. Lauda lui Allah, i-am răspuns, "n'am".

Rostind un singur cuvânt, toate jocurile intelectuale de cuvinte  erau acum în spatele meu. Odată cu ele şi jocurile psihologice cu privire la identitatea mea religioasă au fost, de asemenea, în spatele meu. Nu eram un ciudat, un creştin atipic . Am fost un musulman. Laudă lui Allah, sotia mea în vârstă de 33 ani a devenit de asemenea  musulmană în aceiaşi perioadă.

Nu la multe luni după întoarcerea noastră în America din Orientul Mijlociu, un vecin ne-a invitat  la el acasă , spunând că doreşte să vorbească cu noi despre convertirea noastră la Islam. El era un pastor metodist pensionar, cu care am avut mai multe conversaţii în trecut. Deşi am vorbit ocazional superficial despre astfel de probleme, precum reconstituirea artificială a Bibliei din surse diverse, imediate, independente, nu am avut niciodată o conversaţie în profunzime despre religie. Ştiam doar că a dobândit o educaţie solidă la seminar şi că a cântat în corul bisericii locale în fiecare duminică.

Reacţia mea iniţială a fost " acum începe". Însă este datoria unui musulman de a fi un vecin bun, şi este datoria unui musulman să fie dispus să discute Islamul cu alte persoane. Ca atare, am acceptat invitaţia pentru seara următoare, petrecând o mare parte din starea de veghe din următoarele 24 de ore,  contemplând cum ar fi mai bine să-l abordez pe acest domn în subiectul de conversaţie solicitat. Timpul întâlnirii a sosit, şi am plecat spre vecinul nostru. După câteva momente de discuţii scurte, în cele din urmă m-a întrebat de ce am decis să devin  musulman. Am așteptat această întrebare, având răspunsurile atent pregătite. "După cum ştii din educatia primită la  seminar, erau o mulţime de considerente non-religioase  care au dus la luarea deciziilor Consiliului de la Niceea". El imediat mă opreşte cu o declaraţie simplă: "În cele din urmă nu ai putut suporta politeismul, nu-i aşa?" El ştia exact de ce am devenit musulman, şi el era de acord cu decizia mea! Vârsta și locul său în viaţă, l-au făcut să devină "un creştin atipic".  Cu voia lui Allah, el şi-a terminat până acum călătoria  de la cruce la semilună.

Există sacrificii pentru a fi musulman în America. De fapt, musulmanii din întreaga lume sunt supuşi  sacrificiilor.Totuşi, aceste sacrificii sunt simţite mai acut în America, în special în rândul americanilor convertiţi. O parte dintre aceste sacrificii sunt predictibile şi includ modificarea hainelor, abstinenţa de la alcool, porc şi încasarea dobânzii pe bani.

O parte din sacrificii sunt mai puţin prevăzute. Spre exemplu, o familie creştină, cu care eram prieteni apropiaţi , ne-au anunţat că ei nu se mai puteau asocia cu noi, deoarece aceştia nu se puteau asocia cu cineva "care nu îl consideră pe Isus Hristos ca Mântuitorul lui personal". În plus, destul de puţini dintre colegii mei de serviciu şi-au modificat modul de relaţionare cu mine. Fie că a fost o coincidenţă sau nu, dar recomandările mele profesionale s-au diminuat, urmând o scădere de aproape 30% a veniturilor. Unele dintre aceste sacrificii mai puţin previzibile au fost greu de acceptat, deşi sacrificiile sunt un preţ mic pentru a plăti ceea ce am  primit în schimb.

Pentru cei care intenţionează să accepte Islamul şi să se supună lui Allah — cel glorificat şi prea înalt , pot întâmpina sacrificii pe drum. Multe din aceste sacrificii sunt prezise cu uşurinţă, în timp ce altele pot fi destul de surprinzătoare şi neaşteptate. Nu pot să neg existenta acestor sacrificii, şi nu intenţionez să îndulcesc pastila pentru tine. Cu toate acestea, nu deveni prea tulburat de aceste sacrificii. În final, aceste sacrificii sunt mai puţin importante decât crezi în prezent. Cu voia lui Allah , veţi găsi aceste sacrificii ca fiind o monedă foarte ieftină pentru a plăti pentru "bunurile" cumpărate.

         9- Martin John Mwaipopo Fost Arhiepiscop       Luteran (Tanzania).

ra 23 decembrie 1986, la două zile după Crăciun, atunci când reprezentantul Episcopului Martin Ioan Mwaipopo, a anunţat la adunare că a părăsit creştinismul pentru Islam.

Congregaţia a paralizat de şoc la aflarea veştii, atât de mult încât, administratorul s-a  ridicat de pe scaun, a închis uşa şi ferestrele, declarând membrilor bisericii că mintea episcopului a devenit dezechilibrată, ajungând nebun. Cum putea să nu gândească aşa, când doar cu câteva minute mai devreme, omul a scos instrumentele sale muzicale şi a cântat atât de mişcător pentru membrii bisericii? Puţini ştiau că în interiorul inimii episcopului stătea o decizie care îi va şoca şi că divertismentul a fost doar o petrecere de adio. Dar reacţia  congregaţiei a fost la fel de şocantă! Ei au sunat la poliţie să-l ridice pe "nebun". El a fost ţinut în celulă până la miezul nopţii când Şeicul Ahmed Sheikh, omul care l-a iniţiat în Islam a venit să-l salveze. Acest incident a fost doar un început uşor în faţa şocurilor ce aveau să urmeze.. Reporterul Al Qalam, Simphiwe Sesanti, a vorbit cu fostul arhiepiscop luteran, tanzanianul Martin Ioan Mwaipopo, care după ce a îmbrăţişat Islamul a ajuns să fie cunoscut sub numele de Al Hajj Abu Bakr Ioan Mwaipopo).

Meritul este al fratelui zimbabian, Sufyan Sabelo, provocând curiozitatea acestui scriitor, după ce a ascultat discursul lui Mwaipopo, la Centrul islamic Wyebank din Durban. Sufyan nu este senzaţional, dar în noaptea aceea el trebuie să fi auzit ceva - încât să vorbescă întruna despre acest omul! Cine nu ar fi interesat să asculte un arhiepiscop, care a obţinut nu doar o diplomă de licenţă şi de masterat, ci şi un doctorat în Divinitate, care mai târziu a trecut Islam? Si din moment ce calificările străine contează atât de mult pentru tine, un om care a obţinut o diplomă în Administrarea Bisericii din Anglia şi gradele din urmă din Berlin, Germania! Un om, care, înainte de a deveni  musulman, a fost secretarul general al Consiliului Mondial al Bisericilor  pentru Africa de Est - acoperind Tanzania, Kenya, Uganda, Burundi, Etiopia şi părţi din Somalia. În Consiliul Bisericilor, el s-a înţeles foarte bine cu preşedintele actual al Comisiei Drepturilor Omului din Africa de Sud, cu Barney Pityana şi cu preşedintele Comisiei, Adevăr şi Reconciliere  episcopul Desmond Tutu.

Este povestea unui om care s-a născut în urmă cu 61 ani, la 22 februarie, în Bukabo, o zonă la graniţele cu Uganda. La doi ani, după nasterea sa, familia l-a botezat iar cinci ani mai târziu, îl privea cu mândrie fiind un băiat alter. Văzându-l asistând în ministrul bisericii, pregătind "trupul şi sângele" lui Hristos, familia Mwaipopos s-a umplut de mândrie, şi a dat noi ideii seniorului, ideii cu privire la viitorul fiului său.

"Când eram la internatul şcolii, tatăl meu mi-a scris, precizând că vrea să devin preot. În fiecare scrisoare mi-a scris acest lucru", îşi aminteşte Abu Bakr. Dar el a avut propriile sale idei despre viaţă, cum a fost aderarea în poliţie. Dar, la 25 de ani, Mwaipopo s-a supus voinţei tatălui său. Spre deosebire de Europa, unde copiii pot face, tor ce doresc dupa vârsta de 21 de ani, în Africa, copiii sunt învăţaţi să  onoreze voinţa părintelui lor , mai presus de cele personale.

"Fiule, înainte să închid ochii (să mor), aş fi bucuros dacă ai să devii preot", acesta este modul în care tatăl i-a spus fiului, şi acesta este modul în care fiul a fost mişcat, o mișcare care l-a făcut să meargă să Anglia în 1964 , pentru a obţine o diplomă în Administrarea Bisericii, iar un an mai târziu în Germania pentru o diploma de licenţă. La întoarcere, un an mai târziu, el a devenit episcop.

Mai târziu, s-a întors să facă masteratul. "În tot acest timp, am făcut lucrurile, fără să le chestionez. Abia atunci când am început doctoratul, am  început să pun sub semnul întrebării lucrurile." Am inceput să mă întreb ... există creştinism, islam, iudaism budism, fiecare religie diferită pretinzând că este adevărata religie. Care este adevărul? Vroiam adevărul ", spune Mwaipopo. Aşadar, şi-a  început căutarea, până când l-a redus la 4 religii " majore ".Şi-a făcut rost singur de un Coran şi ghiciţi ce ?

Când am deschis Coranul, primele versete peste care am dat au fost:

”1. Spune: "El este Allah, Cel Unic!~ Allah-us-Samad!~ El nu zămislește și nu este născut~Și El nu are pe nimeni egal!" (Coran 112) îşi aminteşte el. Acesta a fost momentul  când seminţele Islamului, necunoscute pentru el, au fost semănate. Apoi a descoperit că Coranul este singura carte  care nu a fost modificată de fiinţa umană de la revelaţia ei. "Şi în încheierea tezei de doctorat am spus asta. Nu-mi păsa dacă avea să-mi dea doctoratul sau nu - acesta era  adevărul, şi eram  în căutarea pentru adevăr.".

În timp ce  eram în această stare de spirit şi-a  chemat  "iubitul" său profesor, Van Burger.

"Am închis uşa, l-am privit în ochi şi l-am întrebat" dintre toate religiile din lume, care este adevărata religie ? "," Islamul ". A răspuns.

“De ce nu eşti musulman atunci?” L-am întrebat din nou.

El mi-a spus: " În primul rând, urăsc arabii, şi în al doilea rând, tu nu vezi tot luxul pe care îl am ? Crezi că aş renunţa la el  pentru Islam? ". Când am analizat răspunsul lui, m-am gândit şi la situatia mea, ", îşi aminteşte Mwaipopo. Misiunea lui, maşinile sale - toate acestea au apărut în imaginaţia lui. Nu, el nu putea  îmbrăţişa Islamul și timp de un an, şi-a  pus în minte asta. Dar apoi a fost bântuit de vise, versete din Coran continuau să apară, oameni îmbrăcaţi în alb continuau să vină , mai ales în zilele de vineri", până când el nu a mai putut suporta.

De aceea, pe 22 decembrie, a îmbrăţişat oficial Islamul. Aceste vise care l-au ghidat - nu au fost din cauza naturii "superstiţioase" africane? "Nu, nu cred că toate visele sunt rele . Sunt vise care te pot ghida în direcţia cea bună şi sunt altele care nu, iar acestea sunt cele care m-au ghidat în direcţia corectă, către  Islam", ne spune el..

Prin urmare, Biserica i-a luat casa şi maşina. Soţia lui nu a putut suporta şi-a împachetat hainele, a luat copiii şi a plecat, în ciuda afirmaţiilor lui Mwaipopo că ea nu era obligată să devină musulmană. Când a mers la parinții săi, ei de asemenea, au auzit povestea. "Tatăl meu mi-a spus să renunţ la Islam şi mama mi-a spus că " vrea să audă nici o prostie de la mine ", îşi aminteşte Mwaipopo. Era pe cont propriu! Întrebat ce  simte acum faţă de părinţii săi., el spune că i-a iertat , de fapt, a găsit timp să se împace cu tatăl său înainte de a plecat pe lumea de dincolo.

"Ei erau oameni în vârstă care nu aveau habar. Nu au putut citi nici măcar Biblia. ... tot ce ştiau era ce ce au auzit de la preot", afirmă el. După ce a cerut să rămână pentru o noapte, a doua zi, el şi-a început călătoria spre locul în care familia sa a venit iniţial din Kyela, în apropierea frontierelor dintre Tanzania şi Malawi. Părinţii lui s-au stabilit în Kilosa, Morogoro. În timpul călătoriei sale, el a fost blocat în Busale, la o familie care se ocupa de vânzarea de bere preparată acasă. Acolo şi-a întâlnit viitoarea soţie, o călugăriţă catolică, cu numele de sora Gertrude Kibweya, acum cunoscută sub numele de Sora Zainab. A călătorit cu ea la Kyela, acolo unde persoana care i-a găzduit i-a spus că ar putea găsi alţi musulmani. Dar înainte de asta, în dimineaţa acelei zile a făcut chemarea la rugăciune (azaan), ceea ce a determinat sătenii să iasă şi să întrebe de ce gazda lui ţinea un om "nebun". Călugăriţa le-a explicat că nu eram nebun, ci musulman", spune el. Acesta a fost aceeaşi călugăriţă care mai târziu l-a ajutat pe Mwaipopo să plătească taxele medicale de la Spitalul Misiunii Anglicane, când i-a fost teribil de rău, datorită conversaţiei pe care el a avut-o cu ea.

Povestea spune că el a întrebat-o de ce purta un rozariu, la care ea a răspuns pentru că Hristos a fost spânzurat pe ea. "Dar, să zicem, că cineva ţi-a ucis tatăl cu un pistol,ai mai purta o armă în la piept ?" Mmmhhh. Aceasta i-a restabilit gândirea călugăriţei, mintea ei fiind "provocată", iar când fostul episcop i-a propus căsătorie mai târziu, răspunsul ei a fost "da". S-au căsătorit în secret iar patru săptămâni mai târziu, ea a trimis o scrisoare autorităţilor  informându-i de demisia ei. Când bătrânul care i-a oferit adăpost, (unchiul călugăriţei) a auzit despre căsătorie, când au ajuns la casa lui, au fost sfătuiţi să părăsească casa, pentru că "omul îşi încărcă arma", iar tatăl călugăriţei erat înfuriat şi , "sălbatic ca un leu".

Din conacul de episcop, Mwaipopo a ajuns să locuiască într-o casă construită din lut, chiar de el. Pentru a-şi asigura traiul el a încep să taie lemne şi să are terenurilor unor oameni. Atunci când are timp liber,  predică Islamul în public. Acest lucru a condus la o serie de arestări pe termen scurt pentru predicarea unei blasfemii împotriva creştinismului.

În timp ce era la Hajj în 1988, tragedia l-a lovit. Casa lui a fost bombardată şi  în consecinţă, cei trei copii ai lui au fost ucişi. "Un episcop, a cărui mamă avea acelaşi tată cu cel al mamei mele, a fost implicat în complot", îşi aminteşte Mwaipopo. El spune că în loc să fie demoralizat, el a reacţionat invers, pe măsură ce  numărul de persoane care îmbrăţişează Islamul creştea, inclusiv socrul lui se convertise.

El spune că în ziua în care a fost eliberat, poliţia a venit să-l aresteze din nou. Şi ghici ce? "Femeile au spus nu. Ele au spus că se vor opune fizic arestării împotriva poliţiei.! Acestea au fost femeile care m-au ajutat şi pe mine să  trec frontiera neobservat. Ele m-au îmbrăcat în haine femeieşti!", spune  Mwaipopo. şi acesta este unul dintre motivele care îl fac să admire femeile.

"Femeilor trebuie să li se acorde un loc înalt, trebuie să primească o bună educaţie în Islam Altfel cum ar intelege ea de ce bărbaţii se căsătoresc cu mai multe femei ... Soţia mea Zainab, a fost cea care a propus să mă căsătoresc cu a doua soţie, Shela , (prietena ei), atunci când ea a trebuit să plece în străinătate pentru studii islamice ", spune episcopul.

Pentru musulmani, mesajul  lui Al Hajj Abu Bakr Mwaipopo este, "Există un război împotriva Islamului ....Chiar acum, musulmanii sunt făcuți să se simtă ruşinaţi fiind consideraţi  fundamentalişti. Musulmanii trebuie să oprească tendinţele lor individualiste. Ei trebuie să gândească colectiv.

Sursa:http://mandla.co.za/al-qalam/sept97/bishop.htm

 10- George Anthony, fost preot Catolic. (Sri Lanka)

ﷺ‬. Antoniu era preot catolic în Sri Lanka. Povestea lui de devenire a unui adevărat credincios şi de adoptare a numelui Adulrahman este destul de interesantă. Fiind preot creştin era foarte versat în învăţăturile Bibliei. El citează Biblia frecvent când stă să povesteasca călatoria sa la Islam. În timp ce citea Biblia a găsit multe contradicţii în ea. El citează  din Biblie în limba sinhaleză subliniind ambiguitatea.

" El îl citează pe Esaia 9:12 care spune aşa " Şi dacă o dai cuiva care nu ştie carte şi-i zici: "Citeşte!", el îţi va răspunde: "Nu ştiu carte!"Acest verset este o profeţie despre profetul Mohammed (saw), deoarece Mohammad a fost un profet incult iar atunci când el a fost rugat de către îngerul  Gabriel să citească prima revelatie divină asupra sa, el a spus , "eu nu ştiu să citesc" .Contrar, credinţa creştină spune că Isus este Dumnezeu, însă  versetul 2 din Faptele Apostolilor din Sfinta Scriptură îl consideră pe Isus ca fiind doar un om. "Iisus din Nazaret, uns al Lui Dumnezeu, cu Duhul Sfânt şi cu putere de la Acesta care a umblat făcând bine şi vindecând pe toţi cei asupriţi de diavolul, pentru că Dumnezeu era cu El."

Creştinismul şi celelalte religii, nu definesc instituţia profeţiei după el. Nici Bhudda nu spune nimic despre ceilalţi profeţi. Contrar acestui fapt, este obligatoriu în Islam să crezi în toţi profeţii şi să îi respecţi. Potrivit lui Abdulrahman, această credinţă este destul de convingătoare şi atrăgătoare pentru fiecare. Abdulrahman spune că nu există nici un motiv pentru restricţia preoţilor romano-catolici de a  nu se poată căsători, pe când preoţii altor secte ale creştinismului se pot căsători. Abdulrahman a meditat asupra multor confuzii ale credinţei creştine. Între timp, el a primit o casetă audio a unui preot creştin convertit din Sri Lanka pe nume Shareef D Alwis. Casetele lui Ahmad Deedat, de asemenea, l-au atras. Eforturile sale continue pentru a găsi adevărul în cele din urmă a dus la revenirea la Islam.

Abdulrahman, provine din satul Rathnapura din Sri Lanka. El lucra ca preot în biserica Katumayaka. El deţine zece ani de formare ca preot. A scris scrisori către mama sa de introducere a Islamului. După luni de studii a urmat calea fiului ei şi a îmbrăţişat Islamul. Unica soră a lui Abdurahman lucrează în Grecia. Ea şi tatăl său au rămas creştini. Abdurahman a renunţat la cariera sa de preot extrem de respectat de dragul adevărului. El a sacrificat toate  câştigurile materiale pentru triumful spiritual. Lucrează acum în Comitetul pentru Prezentarea Islamului din Kuweit.

        11-Arhiepiscopul Viacheslav.Polosin. (Rusia)

iaceslav Sergheevici Polosin s-a născut în 1956. În 1979 a absolvit Facultatea de Filosofie din MGU iar în 1984 de la Seminarul Ecleziastic Moscova. El a fost hirotonit preot şi a slujit în parohii, în diaceze din Asia Centrală şi din Kaluga RPTs. În 1990  a fost ridicat la rangul de protopop. În acelaşi an a fost ales deputat al poporului RSFSR din regiunea Kaluga şi a condus comisia Sovietului Suprem cu privire la libertatea de conştiinţă. În timp ce lucra în Sovietul Suprem, a absolvit Academia Diplomatică a Ministerului Afacerilor Externe şi a realizat teza cu titlul: "Biserica Ortodoxă Rusă şi de stat în URSS, 1971-1991". Din 1993 el a fost  angajat al personalului Dumei de Stat pentru relaţiile cu asociaţiile obşteşti şi organizaţiile religioase. A fost membru al Mişcării Creştin-Democrate ruseşti si  membru al Consiliului organizaţiilor creştine. În 1991 a părăsit eparhia Kaluga şi din anul 1995 nu a mai oficiat în liturghii. În interviul său pentru revista Musulmană, s-a denumit oficial musulman: "Consider că Coranul este revelaţia finală  pe acest pământ, trimisă Profetului Muhammed. Nu există alt Dumnezeu, în afară de Allah, iar Muhammed este trimisul lui ".Viaceslav Polosin este autorul a numeroase lucrari stiintifice pe teme istorice, politice, religioase şi filozofice. În luna februarie a realizat o altă dizertaţie cu titlul: "Dialectica de mit şi crearea miturilor politice." Ideile sale filozofice de bază sunt prezentate în cartea sa "Mit, Religie, şi Stat" (Moscova, 1999).

Într-un interviu pentru revista "Musulmană," Viaceslav Polosin a declarat că Islamul nu este un vlăstar al creştinismului, ci o mare reformă  a monoteism avraamic. Avraam a crezut în Dumnezeu, fiind primul om care a exprimat acest lucru public. El şi-a anunţat credinţa şi a confirmat-o  succesorilor săi, devenind "tatăl" tuturor credincioşilor. Ulterior această tradiţie a suferit abateri. Este cunoscut faptul că toţi profeţii - întâmplător, mulţi dintre ei sunt numiţi "salvatori" - au criticat oamenii pentru abaterea lor la păgânism. şi cel mai mare profet, Isus, a criticat, de asemenea, păgânismul oamenilor. Mai mult decât atât, el a vorbit chiar de el însuşi ca o pildă trimisă de Dumnezeu cu o misiune specială. Înainte de el oamenii spuneau: "Proorocii sunt păcătoşi ca şi noi." Dar Dumnezeu a trimis un înger fără de păcat - în Biblie îngerii sunt numiţi "fii ai lui Dumnezeu" (Iov 38.7) - care într-adevăr a fost un profet pur dar nu a fost ascultat. Ei au dorit să-l distrugă. El a criticat deficienţele dominante ale timpului şi a răspândit Vestea cea Bună a lui Dumnezeu dincolo de graniţele unui singur popor, pentru toţi oamenii, aceasta a fost marea reformă a iudaismului. Islamul este a doua reformă, curăţarea creştinismul de secolele al şaselea şi al şaptelea de adăugiri păgâne, care a fost format în perioada acceptării obligatorii şi oficiale  de către mase..

Ceea ce este atractiv la Islam este pur şi simplu monoteismul în forma sa pură, în scopul de a nu gândi la Dumnezeu într-un mod nevrednic. Îmi place atunci când nu există contradicţii şi când  există coerenţă logică.Coranul spune pur şi simplu că adevărul nu este contradictoriu. Este doctrina lui Dumnezeu , Creatorul, Cel Atotputernic, Milostiv şi totul trebuie să fie în acord cu asta. Dacă ceva contrazice acest lucru, asta înseamnă că trebuie să fie eliminat.

 12- Abdullah M. al-Faruque înainte Kenneth L. Jenkins , fost pastor al Bisericii Penticostale. (SUA)

a fost pastor al bisericii creştine, era datoria mea să-i ajut pe cei care continuau să fie în întuneric. După adoptarea Islamului, am simtit o nevoie stringentă de a-i ajuta pe cei care încă nu au fost binecuvântaţi cu lumina Islamului.

Îi mulţumesc Atotputernicului Dumnezeu, Allah, pentru că a avut milă de mine, ajungând să cunosc frumuseţea islamului predat de către Profetul Muhammad şi companionii săi. Numai prin mila lui Allah, vom primi adevărata orientare şi forţă de a urma calea cea dreaptă, ceea ce va conduce la succes în această viaţă cât şi în cea de Apoi.

Lăudat fie Allah, pentru bunătatea arătată de către Şeicul 'Abdullah bin 'Abdul-'Azeez bin Baz (Regatul Arabiei Saudite) odată cu îmbrăţişarea Islamului. Preţuiesc şi voi transmite mai departe  cunoştinţele dobândite de la fiecare întâlnire cu el. Există însă şi  mulţi  alţii  care m-au ajutat prin  susţinere şi informaţii. Suficient este să spun că îi mulţumesc Atotputernicul Dumnezeu, Allah, pentru fiecare frate şi soră care a jucat un rol în creşterea şi dezvoltarea mea  ca  musulman.

Mă rog că acestă scurtă lucrarea să fie benefică pentru toţi. Sper, creştinii să găsească  în ea speranţă  pentru condiţiile aflate in derivă care predomină cea mai mare parte a creştinătăţii. Răspunsurile la problemele creştinilor nu vor fi  găsite la  ei înşişi, pentru că ei sunt, în cele mai multe cazuri, rădăcina propriilor probleme. Mai degrabă, Islamul este soluţia la problemele care afectează lumea creştină precum şi la problemele cu care se confruntă aşa-numita lume religioasă ca un întreg. Fie ca Allah să ne călăuzească pe noi toţi şi să ne  răsplătească  în conformitate cu cele mai bune  fapte şi intenţii ale noastre.

De mic copil am fost crescut cu o teamă profundă de Dumnezeu. Fiind iniţial crescut de o bunică  creştină penticostală fundamentalistă, biserica a devenit parte integrantă din viaţa mea la o vârstă foarte fragedă. Când am împlinit vârsta de şase ani, ştiam foarte bine răsplăţile care mă aşteaptă în paradis pentru că sunt un băieţel bun şi pedeapsa care -i aşteaptă în iad pe băieţi mici, care sunt obraznici. Am fost învăţat de către bunica mea că toţi mincinoşii au fost sortiţi ssă intre în focul iadului, în cazul acelar arde pe veci acolo.

Mama mea avea deşi avea două locuri de muncă cu normă întreagă, a continuat să-mi amintească de învăţăturile pe care mi le-a dat mama ei. În fiecare duminică mergeam la biserică, îmbrăcat cu cele mai bune haine. Bunicul meu era mijlocul noastru de transport. Prezenţa la biserica dura câteva ore. Ne aducea la aproximativ unsprezece dimineaţa şi nu plecam până la  trei după-amiază. Bunicul nostru nu mergea la biserica deşi vedea că familia mea obişnuia asta  în fiecare duminică. La un moment dat, el a suferit un accident vascular cerebral, care l-a lăsat  parţial paralizat, şi ca rezultat, nu am mai putut să merg la biserică în mod regulat. Această perioadă a fost una dintre cele mai cruciale etape din dezvoltarea mea.

Reprofilarea

Într-un fel, m-am simţit uşurat că nu mai puteam să merg la biserică, dar parcă simţeam nevoia de a merge pe cont propriu acum şi apoi. La vârsta de şaisprezece ani am început participarea la biserica unui prieten al cărui tată era pastor. Era în clădirea unui mic magazin. Eram doar eu, prietenul meu şi câtiva alăturaţi ca membri. Acest lucru a continuat pentru doar câteva luni înainte ca Biserica să fie închisă. După absolvirea liceului şi intrarea la facultate,  am redescoperit angajamentul meu religios şi am devenit complet scufundat în învăţăturile penticostale. Am fost botezat şi a "umplut cu Duhul Sfânt," precum era numită această experienţă pe atunci. Ca student la facultate, am devenit repede mândria bisericii. Toată lumea avea mari speranţe pentru mine, şi eram  fericit încă o dată să fiu "pe drumul spre mântuire".

Mergeam la biserica de fiecare dată când se deschideau ușile sale. La un moment am studiat Biblia zile şi săptămâni la rândul. Am participat la cursuri oferite de învăţaţii creştini dela acea vreme, şi am recunoscut chemarea mea la minister la vârsta de 20 de ani. Am început să predic, devenind cunoscut foarte repede. Eram extrem de dogmatic şi credeam  că nimeni nu putea primi mântuirea, cu excepţia celor care au fost din grupul meu la biserica. Am condamnat categoric pe toţi cei care nu veneau să-L cunoască pe Dumnezeu în modul în care eu l-am cunoscut. Am fost învăţat că Isus Hristos (pacea fie asupra lui) şi Dumnezeu Atotputernicul erau unul şi acelaşi lucru. Am fost învăţat că biserica noastră nu crede în trinitate dar că Isus (pacea fie asupra lui) a fost într-adevăr tatăl, fiul şi Duhul Sfânt. Am încercat să mă fac înţeles altora,  chiar dacă trebuie să recunosc că nici eu nu înţelesesem foarte bine. Însă acesta era  singura doctrină care avea sens pentru mine.Am admirat portul sfânt al femeii şi comportamentul pios al bărbaţilor. M-am bucurat să practic o doctrină în care femeile erau obligate să se îmbrace în haine care să le acoper complet, fără machiaj pe faţă, şi care se prezentau ca ambasadoare ale lui Hristos. Am fost convins, dincolo de o umbră de îndoială, că în cele din urmă am găsit calea adevărată a beatitudinii veşnice.Aş fi dezbătut  cu  oricine de la o biserica diferită, cu convingeri diferite şi i-aş fi adus la tăcere cu cunoştinţele mele din Biblie. Am memorat sute de pasaje biblice iar  acest lucru a devenit o marca a predicii mele.. Cu toate acestea, chiar dacă m-am simţit sigur de a fi pe drumul cel bun, o parte din mine încă cerceta. Simţeam că există un adevăr mult mai mare de atins.

Meditam în timp ce eram singur şi mă rugam lui Dumnezeu să mă conducă la religia corectă şi să mă ierţe dacă ceea ce am făcut a fost greşit. Niciodată nu am avut vreun contact cu un  musulman. Singurii oameni care ştiam că revendică  Islamul ca religie au fost urmaşii lui Elijah Muhammad, cunoscuţi de mulţi sub numele de musulmanii "negri" sau "Naţiunea pierdută- regăsită." Acesta a fost perioada în ultima etaăă a anilor şaptezeci când pastorl Louis Farrakhan a început reconstruirea a ceea ce a fost numit "Naţiunea Islamică." M-am dus să-l ascult pe  pastorul Farrakhan vorbind la invitaţia unui coleg şi am găsit acestă experienţă ca fiind una care mi-a schimbat dramatic viaţa. N-am mai auzit niciodată în viaţa me un om negru vorbin în modul în care el a făcut-o. Imediat am vrut să aranjez o întâlnire cu el pentru a încerca să-l convertesc la religia mea. Mi-a plăcut evangheliza, în speranţa de a găsi sufletele pierdute pentru a le salva de la focul iadului - indiferent de cine erau.

După absolvirea facultăţii am început să lucrez cu normă întreagă. În timp ce atingeam apogeul în Minister, adepţii lui Elijah Muhammad au devenit mai vizibili şi am apreciat eforturile lor în încercarea de a scăpa comunitatea neagră de relele care o distrugeau din interior. Am început să-i sprijin, în sensul că le cumpăram cărţile  şi chiar mă întâlneam cu ei pentru dialog. Am participat la cercurile lor de studiu pentru a afla exact ceea ce cred ei. Oricât de sinceri îi ştiam pe mulţi dintre ei, nu puteam accepta ideia că Dumnezeu este un om negru. Am dezaprobat utilizarea  Bibliei pentru a sprijini poziţia lor în anumite probleme. Era o carte pe care o ştiam foarte bine, şi eram foarte deranjat de interpretare greşită făcută de aceştia. Participasem la şcoli locale de studiul al bibliei devenind destul de învăţat în diferite domenii de studiu biblic. După aproximativ şase ani m-am mutat în Texas şi am devenit afiliat la două biserici. Prima biserică era condusă de un pastor tânăr, lipsit de experienţă şi nu foarte învăţat. Cunoştinţele mele despre Scripturilor crestine au devenit în acest timp ceva anormal. Eram obsedat de invataturile biblice. Am început să privesc mai adânc în Scripturi şi mi-am dat seama că ştiam mai multe decât prezentul lider. Dar din respect, am părăsit acea biserică şi m-am alăturat unei biserici dintr-un oraş diferit, unde am  simţit că aş putea afla mai multe. Pastorul acestei biserici era foarte ştiintific.Era  un profesor excelent dar avea unele idei în afara  normelor Bisericii nostre. Avea oarecum viziuni  liberale  dar încă îmi făcea plăcere îndoctrinarea lui Curând aveam să învăţ cea mai valoroasă lectie din viaţa mea creştină, şi anume, că  nu "tot ce străluceşte este aur." În ciuda aspectul său exterior, aveau loc rele pe care nu am crezut că ar fi  fost posibile în biserică. Aceste rele m-au făcut să reflectez  profund, şi am început să chestionez  învăţăturile  cărora  eram atât de dedicat.

Bine aţi venit în Lumea reală a Bisericii

Aveam să descopăr curând că exista răspândită o mare gelozie în ierarhia ministerială. Lucrurile se schimbaseră de felul în care am fost obişnuiţi. Femeile purtau acum, haine pe care le percepeam ca fiind ruşinoase. Oameni se îmbrăcau cu scopul de a atrage pe ceilalţi, de obicei, sexul opus. Tocmai descoperisem partea uriasă pe care o jucau banii şi lăcomia în funcţionarea activităţilor bisericii. Existau multe biserici mici care se întreceau în a organiza întâlniri pentru a ajuta la strângerea de fonduri pentru ele. Mi s-a spus că dacă o biserică nu avea un anumit număr de membri, atunci nu aveam de ce să-mi pierd timpul predicând acolo pentru că nu aş fi primit compensaţii financiare mari. Am explicat că nu mă aflu acolo pentru bani ci pentru a predica, chiar dacă exista doar un singur membru prezent ... şi aş fi făcut-o gratuit! Acest lucru a cauzat o perturbare. Am început să pun sub semnul întrebării cei pe care îi percepeam ca fiind  înţelepţi, doar pentru a afla că de fapt ei jucau într-un  spectacol. Am învăţat că banii, puterea şi poziţia erau mai importante decât predicarea adevărului despre Biblie. Ca un student al Bibliei, am ştiut foarte bine că existau greşeli, contradicţii şi invenţii. M-am gândit că oamenii ar trebui să fie expuşi adevărului despre Biblie. Ideea de a expune oamenilor astfel de aspecte ale Bibliei, era un gând atribuit Satanei. Cu toate acestea, am început să adresez în mod public întrebările mele profesorilor în timpul orelor de Biblie, întrebări pe care nici unul dintre ei ar fi putut răspunde. Nici măcar unul nu a putut  explica modul în care Isus a fost presupus ca fiind Dumnezeu , şi cum  în acelaşi timp, el era şi Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt , unit într-un întreg şi totuşi nefiind în acelaşi timp o parte a trinităţii. Mulţi predicatori a trebuit să admită în cele din urmă că nu au înţeles, doar că pur şi simplu trebuie să creadă acest adevăr.

Cazuri de adulter şi desfrânare rămâneau nepedepsite. Unii predicatori erau dependenţi de droguri, distrugându-şi vieţile lor şi  ale familiilor. Liderii unor biserici au fost descoperiţi ca fiind homosexuali. Au existat pastori chiar vinovaţi de adulter comis cu tinere fiice ale altor membri ai Bisericii. Toate acestea împreunnă  cu eşecul  de a primi răspunsuri la ceea ce am crezut că au fost întrebări pertinente, au fost suficiente pentru a mă determina să caut o schimbare. Această schimbare a venit când am acceptat un loc de muncă în Regatul Arabiei Saudite.

Un nou inceput

Nu la mult timp după sosirea în Arabia Saudită, am văzut imediat o diferenţă  în stilul de viaţă al oamenilor musulmani. Erau  diferiţi de adepţii lui Elijah Muhammad şi pastorl Louis Farrakhan, în sensul că aceştia erau de toate naţionalităţile, culorile şi limbile. Imediat mi-am exprimat dorinţa de a afla mai multe despre acestă ramură religioasă. Am fost uimit de viaţa  Profetul Muhammad şi am  vrut să aflu mai multe. Am solicitat cărţi de la unul dintre fraţii mai activi în chemarea oamenilor la Islam. Mi s-au furnizat toate cărţile pe care puteam să mi le doresc. Le-am citit pe fiecare în parte. Mi s-a dat apoi Sfântul Coran, pe care l-am citit complet de mai multe ori în  patru luni. Am pus întrebare după întrebare şi am primit răspunsuri satisfăcătoare. Ceea ce m-a uimit a fost că fraţii nu au fost dornici să mă impresioneze cu cunoştinţele lor. Dacă un frate nu ştia cum să răspundă la o întrebare, el îmi spunea pur şi simplu că nu ştie şi că trebuie să verifice cu cineva care ştie. A doua zi el îmi aducea întotdeauna răspunsul. Am observat cum smerenia juca un rol important  în viaţa acestor oameni misterioşi din Orientul Mijlociu.

Am fost uimit să vad femeile că se acoperă de la faţă până la picioare. Nu am văzut nici o ierarhie religioasă. Nimeni nu putea concura  pentru orice poziţie religioasă. Toate aceste lucruri mi s-au parut minunate, dar cum putea abandona o învăţătură care a urmat-o din copilărie? Şi cum rămânea cu Biblia? Am ştiut că există ceva adevăr în ea chiar chiar dacă aceasta a fost schimbat[ şi revizuită de nenumărate ori. Apoi am primit o casetă video cu  o dezbatere între Şeicul Ahmed Deedat şi reverendul Jimmy Swaggart. După ce am vizionat această dezbatere, imediat am devenit  Musulman.

Am recunoscut în mod oficial convertirea la Islam. Acolo am primit sfaturi bune despre pregătirea mea pentru drumul lung care mă aştepta. A fost cu adevărat o naştere din întuneric la lumină. Mă întrebam ce ar fi spus colegii mei de la Biserică dacă ar auzi că am  îmbrăţişat Islamul. Nu a trecut mult timp până să aflu. M-am întors în Statele Unite în vacanţă şi am fost aspru criticat pentru  "lipsa mea de credinţă". Mi s-au pus multe etichete - de la renegat, la nemernic. Oamenilor li s-au spus de către aşa-numiţii lideri ai  bisericii, să nu mă amintească nici măcar  în rugăciune. Oricât de ciudat ar părea, nu am fost deranjat câtuşi de puţin. Am fost atât de fericit că Atotputernicul Dumnezeu, Allah, a ales să mă ghideze , aşa încât nimic altceva nu a mai contat.

Acum am vrut doar să devin un musulman practicant, ca şi atunci când  am fost creştin. Aceasta a însemnat desigur, studiu. Am realizat că o persoană se poate dezvolta cât de mult doreşte  în Islam. Nu există nici un monopol pe cunoştinţe - este gratuit pentru toţi cei care doresc să beneficieze de oportunităţi de învăţare.Am primit în dar un set de Saheeh de la profesorul meu de Coran. Mi-am dat seama apoi de necesitatea de a învata despre viaţă, spusele şi practicile  Profetului Muhammad. Am citit şi studiat cât mai multe dintre colecţiile de hadith disponibile în limba engleză. Mi-am dat seama că, cunoştinţele mele de Biblie vor fi un instrument destul de util în relaţiile cu creştinii.Viata pentru mine a luat un sens cu totul nou. Una dintre cele mai profunde modificări de atitudine a fost ideea că această viaţă teste de fapt  pregătirea pentru viaţă viitoare. A fost, de asemenea, o nouă experienţă să  aflu că noi suntem răsplătiţi  chiar şi pentru  intenţiile noastre. Dacă intenţionezi să faci bine, vei fi răsplătit. Totul destul de diferit faţă de  biserică. Atitudinea bisericii sustinea că, "calea spre iad este pavată cu intenţii bune." Nu exista o altă cale de câştig. Dacă ai păcătuit, atunci trebuia să-ţi mărturiseşti greşeala  la pastor, mai ales dacă păcatul era unul mare, cum ar fi adulterul. Erai judecat strict după faptele tale.

Prezentul şi viitorul

După un interviu pentru ziarul Al-Madinah, am fost întrebat despre mine, activităţile mele prezente şi planurile de viitor. În prezent, scopul meu este să învăţ limba arabă şi să-mi continui studiul pentru a obţine o mai mare cunoaştere despre Islam. Sunt în prezent implicat în domeniul da'wah , unde sunt chemat să ţin prelegeri non-musulmanilor care provin din medii creştine. Dacă Allah, cel Atotputernic, îmi va permite, sper să scriu mai multe pe această temă de religie comparată.

Este  datoria musulmanilor din întreaga lume să răspândească cunoştinţele despre Islam. Ca om care şi-a petrecut  mult timp ca profesor de Biblie, mă simt dator să  educ oamenii despre erorile, contradicţiile şi poveştile fabricate dintr-o carte crezută de milioane de oameni. Una dintre bucuriile mele este că ştiu că nu trebuie să mă cert cu creştinii, pentru că am fost un profesor care a predat cele mai multe dintre tehnicile de dispută folosite de ei. De asemenea, am învăţat cum să argumentez utilizarea Bibliei în apărarea creştinismului. Şi în acelaşi timp cunosc toate contra argumentele pentru fiecare argument pe care noi, ca pastori, ne-au fost interzise de liderii noştri să le discutăm sau divulgăm.

Mă rog că Allah ne va ierta  ignoranţa noastră şi ne va călăuzi pe calea care să ducă la Paradis. Toate lauda se datorează lui Allah. Fie a pacea şi binecuvântarea lui Allah să fie asupra ultimului mesager, Profetul Muhammad, familia lui, tovarăşii săi, şi a celor care urmează adevărata cale.

            Preoţi care au îmbrăţişat Islamul

n numele lui Allah, cel Milostiv, Îndurător

".. Vei gasi că iudeii si cei care [li] fac asociati [lui Allah] sunt cei mai îndarjiti in duşmania lor faţă de cei care cred, dupa cum vei găsi că cei mai prietenoşi faţă de cei ce cred sunt aceia care spun: "Noi suntem creştini" . Şi asta pentru că printre ei se află preoţi si călugari şi pentru că ei nu se fălesc. De vor auzi ce i s-a dezvăluit Trimisului, vei vedea ochii lor cum se umplu de lacrimi la aflarea Adevarului şi vor zice ei: "Doamne, noi credem! Scrie-ne pe noi împreună cu cei care depun mărturie în legatură cu adevărul Coranului !Şi de ce să nu credem in Allah şi în Adevărul care ne-a venit? Şi de ce sa nu dorim sa ne facă Domnul nostru să intrăm [în Rai] împreună cu cei cucernici?"

[Nobilul Coran , Sûrah Al-Mâ'idah 5:82-84 ]

Pentru mai multe poveşti despre preoţi, vicari şi predicatori care au îmbrăţişat Islamul, 

vizitati aceste siteuri:

http://www.islamhouse.com

www.sultan.org

www.thekeytoislam.com

www.islamland.org

http://www.islamtomorrow.com

http://thetruereligion.org

                    http://islamway.com