Cum poţi îmbrăţişa Islamul

Cum poţi îmbrăţişa Islamul

Dr. Abd Ar-Rahman bin Abd Al-Karim Ash-Sheha

Traducere:

EUROPEAN ISLAMIC RESEARCH CENTER (EIRC)

& Alina Luminiţa Crăciun

Cum se îmbrăţişează Islamul

Dr. Abd Ar-Rahman bin Abd Al-Karim Ash-Sheha

Traducere:

EUROPEAN ISLAMIC RESEARCH CENTER (EIRC)

& Alina Luminiţa Crăciun

Revizuit de:

Mariam Oana

Dr. Abd Ar-Rahman bin Abd Al-Karim Ash-Sheha

Dreptul de autor îi aparţine scriitorului, cu excepţia cazului când cartea se utilizează pentru distribuţia gratuită, fără nicio adăugare, modificare sau eliminare a conţinutului acesteia.

Introducere

În numele lui Allah, Cel Milostiv, Cel Îndurător

Toată lauda I se cuvine lui Allah, Stăpânul lumilor, şi toate binecuvântările lui Allah fie asupra Profetului Său, Mohammed, asupra familiei sale, a companionilor săi şi asupra tuturor celor care urmează Calea Sa cea Dreaptă; fie ca Allah Atotputernicul să aibă milă de ei în Ziua Judecăţii!

Musulmanul se simte extrem de fericit pentru călăuzirea pe care Allah i-a oferit-o şi cu care binecuvântatt. Îi cer lui Allah Al-Hadii (Călăuzitorul) să ne ţină pe noi toţi musulmanii fermi pe Calea Sa cea Dreaptă, în această mare religie [1] până când ne vom întâlni cu El, Preaînaltul şi Preaslăvitul, fără a schimba nimic din ceea ce ne-a fost lăsat.

De fapt, un adevărat musulman simte o mare bucurie atunci când o persoană îmbrăţişează Islamul, pentru că le doreşte ceea ce este mai bun pentru cei din jurul său şi îşi doreşte ca aceştia să trăiască asemeni lui: o viaţă plină de confort şi bucurie, cu fericire spirituală şi stabilitate mentală. Acestea pot fi obţinute cu ajutorul învăţăturilor Islamului. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune [2] în Coranul cel Glorios:

„Pe cel ce face o faptă bună – bărbat ori femeie – şi este credincios îl vom dărui Noi cu o viaţă bună. Şi Noi îi vom răsplăti pe ei după [faptele] cele mai bune pe care le-au săvârşit.” [Coran, 16:97]

De asemenea, Allah Al-Ahad (Unicul) a clarificat şi situaţia celor care nu cred in El, Preaînaltul şi Preaslăvitul, şi în ceea ce El a revelat. Allah Al-Muta'ali spune în Coranul cel Sfânt:

„Însă acela care se va îndepărta de la Pomenirea Mea [3] va avea parte de o viaţă grea şi în Ziua Învierii îl vom aduce pe el orb la adunare. ~ El va zice: «Doamne, de ce m-ai adus pe mine orb, la adunare, după ce mai înainte am fost eu bine-văzător?» ~ Îi va zice lui (Allah Preaînaltul): «Aşa cum versetele Noastre au venit la tine, iar tu le-ai uitat, aşa şi tu eşti astăzi uitat!»” [Coran, 20:124-126]

Un adevărat musulman îşi doreşte, de asemenea, să trăiască fericit în Viaţa de Apoi, unde încântările nu au sfârşit. Allah Al-'Aziz (Cel Atotputernic) spune în Coranul cel Nobil:

„Însă aceia care cred şi împlinesc fapte bune vor avea ca sălaş grădinile Firdawsului [4] ~ Şi în veci vor petrece în ele şi nu vor dori nicio schimbare.” [Coran, 18:107-108]

Sfârşitul vieţii este inevitabil şi va aduce cu sine fie fericirea eternă, fie remuşcările interminabile. Acela care moare necredincions – căutăm adăpost la Allah Al-'Aziz (Cel Atotputernic) şi călăuzirea Sa – va intra în Focul Infernului pentru eternitate. Allah Al-Muta'ali (Preaînaltul) spune în Coranul cel Glorios:

„Cei care nu cred dintre oamenii Cărţii [5], ca şi idolatrii, în veci vor petrece în Focul Gheenei. Aceştia sunt cei mai răi dintre toate făpturile.” [Coran, 98:6]

Dragii mei fraţi şi surori, este, într-adevăr, o mare binecuvântare şi un mare privilegiu de la Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) faptul că El te-a călăuzit către Islam şi te-a salvat de necredinţă, pentru că pe mulţi nu i-a călăuzit pentru a recunoaşte adevărata religie, şi sunt alţii care şi-au dat seama că Islamul este adevăratul Mesaj, dar nu au primit călăuzirea pentru a îl urma. De aceea, trebuie să îi mulţumeşti lui Allah Al-'Aziz (Cel Atotputernic), fratele meu, pentru privilegiul oferit şi cadoul pe care ţi l-a făcut. Cere-I să te menţină ferm în această religie până te vei întâlni cu El. Allah Al-Ahad (Unicul) spune în Coranul cel Glorios:

„Ei îţi amintesc că şi-au făcut cinste îmbrăţişând Islamul. Spune: «Nu-mi faceţi nicio cinste cu Islamul vostru! Dimpotrivă, Allah v-a făcut vouă cinste prin aceea că v-a călăuzit spre credinţă, dacă voi sunteţi adevăraţi!»” [Coran, 49:17]

Cu toţii avem nevoie de Allah Al-Ahad (Unicul), care spune în Coranul cel Glorios:

„O, oameni! Voi sunteţi săraci [şi aveţi nevoie] de Allah, iar Allah este Al-Ghaniyy, Al-hamid [Cel De ajuns pentru Sine şi Cel Vrednic de Laudă].” [Coran, 35:15]

Allah Al-'Azim (Cel Măreţ) nu are nevoie de noi: nici nu beneficiază de pe urma ascultării şi devotamentului nostru, nici nu este afecteat de necredinţa şi neascultarea noastră. Allah Al-'Aziz (Cel Atotputernic) spune în Coranul cel Glorios:

„Dacă nu credeţi [după ce aţi văzut semnele], Allah se poate lipsi de voi, căci Lui nu-I place necredinţa robilor Săi. Însă, dacă voi sunteţi mulţumitori, aceasta Îi place Lui…” [Coran, 39:7]

De asemenea, într-un hadith Qudsi [6] găsim:

„Allah a spus: «O, robii mei! Într-adevăr Mi-am interzis nedreptatea Mie însumi şi am interzis-o între voi, aşa că nu fiţi nedrepţi unii cu ceilalţi. O, robii mei! Toţi sunteţi pierduţi, mai puţin cei pe care Eu îi călăuzesc, aşa că cereţi-Mi Mie călăuzire şi vă voi călăuzi. O, robii mei! Toţi sunteţi înfometaţi, mai puţin cei cărora le-am dat să mănânce, aşa că cereţi-Mi alimente şi vă voi hrăni. O, robii mei! Toţi sunteţi goi, mai puţin cei pe care i-am îmbrăcat, aşa că cereţi-Mi veşminte şi Eu vă voi îmbrăca. O, robii mei! Comiteţi păcate noaptea şi ziua, şi Eu vi le iert pe toate, aşa că cereţi-Mi Mie iertare şi Eu vă voi ierta. O, robii mei! Nu veţi putea atinge un rău cu care să îmi puteţi dăuna, nici nu veţi avea vreun beneficiu cu care să am vreun câştig din aceasta. O, robii mei! Dacă primul şi ultimul dintre voi, oameni şi djinni [7], aţi fi atât de pioşi cât inima celui mai pios, asta nu ar adăuga nimic Regatului Meu. O, robii mei! Dacă primul şi ultimul dintre voi, oameni şi djinni, aţi fi atât de corupţi cât inima celui mai corupt, nu ar micşora cu nimic Regatul Meu. O, robii mei! Dacă primul şi ultimul dintre voi, oameni şi djinni, v-aţi reuni într-un loc, cerându-Mi şi Eu acordând la fiecare ceea ce a cerut, nu ar scădea ceea ce posed, aşa cum nu scade nivelul mării dacă un ac este aruncat în ea. O, robii mei! Cu adevărat sunt faptele voastre cele pe care le calculez şi pe care apoi le răsplătesc. Cine va găsi bine (răsplata pentru faptele lui bune) să îl laude pe Allah, şi cine va găsi rău (pedeapsa pentru păcatele lui) să nu îi reproşeze aceasta altcuiva decât lui însuşi.»” (Muslim)

Cum se îmbrăţişează Islamul

Nu există ritualuri sau obiceie specifice care trebuie realizate pentru a îmbrăţişa Islamul, şi nici vreun loc anume sau obligaţia ca de faţă să fie cât mai multe persoane, deoarece, în Islam, fiecare persoană are o relaţie directă cu Domnul ei, fără intermediari.

De asemenea, nu sunt necesare mari eforturi pentru a intra în religie; pur şi simplu trebuie rostite câteva cuvinte, uşor de pronunţat, dar care au o mare însemnătate. Acela care a decis să devină musulman trebuie să spună Shahada [8], care semnifică:

Ash-hadu an laa ilaha illa Allah wa ash-hadu anna Mohammedan 'abd-Allahu wa rasuluhu

Aceasta este mărturisirea de credinţă şi înseamnă:

„Mărturisesc că nu există altă divinitate în afară de Allah, şi mărturisesc că Mohammed este Robul şi Trimisul Său.”

Această mărturisire de credinţă este cheia pentru a intra în Islam; iar cei ce o rostesc vor considera toate celelalte religii ca fiind diferite de credinţa sa. Prin această declaraţie, se vor bucura de drepturile pe care le au musulmanii şi trebuie să îndeplinească toate obligaţiile pe care le are comunitatea musulmană (Ummah). Bogăţiile, onoarea şi sângele lor devin sfinte, în afară de acele cazuri speciale în care religia Islamică trebuie să mijlocească.

Este adevărat că o persoană este considerată a fi musulmană pentru acţiunile lui, deci pentru ceea ce este exteriro şi că numai Allah Al-Khabir (Cel care cunoaşte totul) ştie ce este cu adevărat în inima fiecăruia; fapt pentru care, persoana care rosteşte Shahada trebuie să cunoască semnificaţia acesteia, pentrua face totul în concordanţă cu aceasta.

Shahada (Mărturisirea de credinţă)

Semnificaţia primei părţi a mărturisirii de credinţă: „Laa Ilaha Illa Allah”

Aceasta frază stă la baza Tawhid-ului [9]. Pentru acest concept, Allah Al-Muta'ali (Preaînaltul) a adus la viaţă propia Creaţie, şi, de asemenea, pentru aceasta a creat Jannah (Paradisul) şi Jahannam (Focul Infernului). Allah Al-Ahad (Unicul) spune în Coranul cel Glorios:

„Eu nu i-am creat pe djinni şi oameni decât pentru ca ei să Mă adore.” [Coran, 51:56]

Aceasta este credinţa la care toţi Profeşii şi Trimişii (Pacea lui Allah fie asupra lor!), de la Adam (Pacea lui Allah fie asupra sa!) şi până la ultimul dintre ei, Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) au chemat. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune în Coranul cel Sfânt:

„Şi Noi nu am trimis înaintea ta niciun Profet fără să nu-i revelăm lui: «Nu există altă divinitate în afară de Mine, deci adoraţi-Mă pe Mine!»” [Coran, 21:25]

Semnificaţiile primei părţi a mărturisirii de credinţă

Aceasta presupune următoarele lucruri:

● Allah Al-Khaliq (Creatorul) este Creatorul a tot ceea ce există. El, Preaînaltul şi Preaslăvitul, spune în Coranul cel Nobil:

„Acesta este Allah, Domnul vostru! Nu există altă divinitate în afară de El, Cel care le-a fãcut pe toate! Aşadar, adoraţi-L pe El! Şi El este peste toate ocrotitor!” [Coran, 6:102]

● Allah Al-Qahhar (Stăpânul Atoputernic) este Stăpânul tuturor lucrurilor şi Cel care dispune de toate lucrurile [10]. El, Preaînaltul şi Preaslăvitul, spune în Coranul cel Glorios:

„Domnul vostru este Allah, care a creat Cerurile şi Pământul în şase zile, iar apoi s-a aşezat pe Tron. El face ca noaptea să învăluie ziua, urmându-i degrabă. [El a creat] Soarele, Luna şi stelele supuse poruncii Sale. Şi nu este decât a Lui înfăptuirea şi stăpânirea. Binecuvântat este Allah, Domnul lumilor!” [Coran, 7:54]

● Allah Al-Ahad (Unicul) este Unicul demn de a fi adorat [11]. El, Preaînaltul şi Preaslăvitul, spune în Coranul cel Nobil:

„Într-adevăr, ai lui Allah sunt atât cei din Cer, cât şi cei de pe Pământ. Şi ce urmează aceia care invocă semeni în locul lui Allah? Ei nu urmează decât bănuieli şi nu fac ei altceva decât să mintă.” [Coran, 10:66]

● Ale lui Allah Al-Ahad (Unicul) sunt cele mai frumoase Nume şi Atribute, care atestă perfecţiunea. El, Preaînaltul şi Preaslăvitul, este departe de orice imperfecţiune [12]. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune:

„Ale lui Allah sunt numele cele mai frumoase [13]! Chemaţi-L cu ele şi depărtaţi-vă de aceia care schimonosesc numele Lui! Ei vor fi răsplătiţi după ceea ce fac.” [Coran,7:180]

Condiţiile Shahadei

Nu este suficientă rostirea Shahadei pentru ca aceastasă fie acceptată de către Allah Al-'Alaa (Preaînaltul). Este o cheie care deschide porţile către Paradis, însă, pentru ca aceasta să funcţioneze, trebuie să fie folosită într-un mod corect. Shahada trebuie să îndeplinească următoarele condiţii pentru a fi acceptată de către Allah Al-Muta'ali (Preaînaltul):

● Cunoaştere: aceasta înseamnă recunoaşterea faptului că tot ceea ce este adorat în afară de Allah este fals. Nu există altă divinitate demnă de adorare cu excepţia de Allah Al-Ahad (Unicul). Allah este Unicul care merită toate tipurile de adorare, precum Rugăciunea (As-Salah), implorările (du'a), speranţa, sacrificiul unui animal pentru hrană, promisiunile etc.

Orice persoană care realizează un act de adorare altcuiva sau la altceva în afară de Allah Al-Ahad (Unicul), având intenţia de a-l adora sau înălţa pe acesta, a comis un act de kufr [14], chiar dacă a rostit Shahada.

● Certitudine: inima trebuie să aibă certitudinea fermă a cunoaşterii semnificaţiilor mărturisirii de credinţă. Certitudinea este opusul îndoielii, motiv pentru care nu au loc nici îndoiala, nici slăbiciunea în credință. Allah Al-Muta'ali (Preaînaltul) spune:

„Dreptcredincioşi sunt numai aceia care cred în Allah şi în Trimisul Său, care apoi nu s-au mai îndoit şi au luat parte la luptă cu averile şi cu sufletele lor, pe Calea lui Allah. Aceştia sunt cei sinceri.” [Coran, 49:15]

● Acceptare: cel care face mărturisirea de credinţă trebuie să accepte complet condiţiile Shahadei, cu tot ceea ce implică acestea, şi să nu le respingă [15]. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune:

„Când li s-a zis lor «Nu există altă divinitate afară de Allah», ei s-au semeţit.” [Coran, 37:35]

● Supunere: aceasta înseamnă ascultare şi a acţiona conform celor cerute de Shahada [16]. Musulmanul trebuie să îndeplinească ceea ce Allah Al-'Aziz (Cel Atotputernic) a poruncit şi să se abţină de la cele pe care El, Preaînaltul şi Preaslăvitul, le-a interzis. Allah Al-Ahad (Unicul) spune:

„Acela care supune faţa sa lui Allah şi este binefăcător (ca un Muhsin [17]), acela s-a prins de toarta cea mai trainică. La Allah se află sfârşitul [tuturor] lucrurilor.” [Coran, 31:22]

● Veridicitate: persoana trebuie să pronunţe Shahada cu sinceritate [18]. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune:

„.. Rostesc cu limbile lor ceea ce nu este în inimile lor…” [Coran, 48:11]

● Sinceritate în adorare: persoana care a făcut Shahada trebuie să dedice toate actele de adorare, cu sinceritate, doar lui Allah Al-Ahad(Unicul)[19]. El, Preaînaltul şi Preaslăvitul, spune în Coranul cel Sfânt:

„Şi nu li s-a poruncit lor decât să-L adore pe Allah, cu credinţă curată şi statornică în religia Lui, să împlinească Rugăciunea [As-Salat] şi să achite Dania [Az-Zakat]. Şi aceasta este credinţa [comunităţii] celei drepte.” [Coran, 98:5]

● Dragoste: persoana care face mărturisirea de credinţă trebuie să iubească Shahada şi tot ceea ce implică aceasta. De asemenea, trebuie să îi iubească pe Allah Al-Ahad (Unicul) şi pe Trimisul Lui (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), ca şi pe robii Săi cei pioşi. Aceasta trebuie să se îndepărteze de cei ce dau dovadă de ură faţă de Allah Al-Muta'ali (Preaînaltul) şi de Trimisul Lui (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Întotdeauna trebuie să facem ceea ce ştim că Allah Al-Ahad (Unicul) şi Profetul Lui (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) iubesc, chiar dacă aceasta nu coincide cu dorinţele noatre. Allah Al-'Aziz (Cel Atotputernic) spune în Coranul cel Glorios:

„Spune: «Dacă părinţii voştri, fiii voştri, fraţii voltri, soţiile voastre, clanul vostru, bunurile pe care le-aţi dobândit, negoţul de a cărui lâncezire vă temeţi şi locuinţele de care sunteţi mulţumiţi vă sunt vouă mai scumpe decât Allah, decât Trimisul Său şi decât lupta pe Calea Lui, atunci aşteptaţi-vă să vină Allah cu porunca Sa!» Iar Allah nu călăuzeşte neamul de nelegiuiţi!” [Coran, 9:24]

Shahada necesită, de asemenea, ca Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) să fie Singurul care legiferează, fie în chestiuni de adorare, fie în cele legate de relaţii între persoane, atât individuale, cât şi publice.

Doar Allah Al-Ahad (Unicul) are dreptul de a numi un lucru ca fiind interzis sau permis. Trimisul Lui (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) s-a dedicat exclusiv sarcinii de a explica şi clarifica Legile Domnului lui. Allah Al-Khabir (Cel care cunoaşte toate) spune:

„… Ceea ce vă dăruieşte Trimisul primiţi, iar cele de la care vă opreşte, de la acelea opriţi-vă şi fiţi cu frică de Allah, căci Allah este aspru la pedeapsă!” [Coran, 59:7]

Meritele iman-ului (Credinţa în Allah)

● Când cineva îndeplineşte condiţiile cerute de Shahada se eliberează de la adorarea plăcerilor acestor vieţi, omeneşti, şi persoana îşi dedică toate actele de adorare Creatorului său, Stăpânul lumilor. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune în Coranul cel Glorios:

„Dacă tu îi întrebi cine a creat Cerurile şi Pământul, ei vor răspunde: «Allah!» Spune: «Îi vedeţi voi pe aceia pe care-i invocaţi, afară de Allah? Dacă Allah îmi voieşte mie un rău, pot ei să risipească răul Lui? Sau dacă El îmi voieşte o îndurare, pot ei să împiedice îndurarea Lui?» Spune: «Allah îmi este de ajuns şi în El se încred aceia care se încred!»” [Coran, 39:38]

● Credinţa aduce cu sine pace în inimă, minte şi suflet. Allah Al-Majid (Cel Demn de laudă) spune în Coranul cel Glorios:

„«Pe cei ce cred şi ale căror inimi sunt liniştite întru pomenirea lui Allah», căci prin pomenirea lui Allah se liniştesc inimile.” [Coran, 13:28]

● De asemenea, aceasta implică o mare senzaţie de siguranţă, pentru că ştim că întotdeauna avem pe Cineva la care putem apela în momentele dificile. Allah Al-Ahad (Unicul) spune:

„Şi când răul vă va ajunge pe mare, rătăcesc departe aceia pe care voi îi chemaţi, afară de El. Dar după ce El vă mântuieşte, aducându-vă pe uscat, voi vă întoarceţi [de la El], căci omul este nerecunoscător!” [Coran, 17:67]

● Un sentiment de veselie spirituală adus de adorarea Unicului Allah. Aceasta se petrece, pentru că obiectivul oricărui musulman este acela de a ajunge în Jannah (Paradis), lucru ce nu poate fi obţinut decât după moarte. Atunci, îl vedem încercând în mod persistent să îşi atingă ţelul prin fapte bune, dedicând toate actele de adorare sincere şi pure lui Allah. El, Preaînaltul şi Preaslăvitul, spune:

„Spune: «Într-adevăr, Rugăciunea mea, actele mele de devoţiune, viaţa mea şi moartea mea îi aparţin lui Allah, Stăpânul lumilor! El nu are niciun asociat! Astfel mi s-a poruncit şi eu sunt primul dintre musulmani!».” [Coran, 6:162-163]

● Călăuzirea şi succesul pe care Allah Al-'Aziz (Cel Atotputernic) le dă celor ce cred în El, Preaslăvitul şi Preaînaltul. În Coranul cel Glorios, găsim:

„… Iar aceluia care crede în Allah, El îi va călăuzi inima…” [Coran, 64:11]

● Iubirea pentru faptele bune şi îndemnul celorlalţi să le realizeze, de asemenea. Allah Al-Ahad (Unicul) spune:

„Cel care a făcut un bine cât un grăunte de colb, îl va vedea.” [Coran, 99:7]

Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Cu adevărat, acela care determină pe cineva să facă un lucru bun, este ca şi cum l-ar fi realizat chiar el ( de aceea, primeşte aceeaşi răsplată).” (Tirmidhi)

Acela care crede în Allah Al-Ahad (Unicul) trebuie să creadă, de asemenea, în lucrurile despre care ne informează, iar printre acestea sunt următoarele:

Credinţa în Îngeri

Musulmanul trebuie să creadă că Îngerii (Pacea lui Allah fie asupra lor!) sunt creaţiile lui Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) şi că nimeni nu ştie numărul lor exact în afară de El, Preslăvitul şi Preamăreţul. Ei aparţin lumii invizibilului şi Allah Al-'Aziz (Cel Atotputernic) i-a creat pentru a-L adora şi pentru a-L asculta. Ei îndeplinesc toate ordinele lui Allah Al-Ahad (Unicul): ei observă, protejează şi păzesc tot Universul şi creaturile din el, în acord cu cele desemnate de Allah Al-'Aziz (Cel Atotputernic) şi ordinele Sale. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune în Coranul cel Glorios:

„Mesia nu se va dezice niciodată de a-i fi rob lui Allah şi nici Îngerii apropiaţi...” [Coran, 4:172]

Îngerii (Pacea lui Allah fie asupra lor!) acţionează ca emisari între Allah Al-Ahad (Unicul) şi Trimişii Lui (Pacea lui Allah fie asupra lor!). Allah Al-Muta'ali (Preaînaltul)spune:

„A coborât cu el Duhul cel credincios. ~ Peste inima ta, pentru ca tu să fii dintre prevenitori, ~ Într-o limbă arabă limpede.” [Coran, 26:193-195]

Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) le încredinţează Îngerilor (Pacea lui Allah fie asupra lor!) responsabilităţi speciale şi ei fac ceea ce li se porunceşte. Allah Al-Muta'ali (Preaînaltul) spune:

„Se tem de Domnul lor, de deasupra lor, şi fac ceea ce li se porunceşte.” [Coran, 16:50]

Îngerii (Pacea lui Allah fie asupra lor!) nu sunt companioni, asociaţi sau rivali ai lui Allah Al-Ahad (Unicul), nu sunt fiii Lui, însă trebuie iubiţi şi respectaţi. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune în Coranul cel Sfânt:

„Ei zic: «Cel Milostiv şi-a luat un fiu!» Mărire Lui! Însă ei nu sunt decât nişte robi ţinuţi în cinste. ~ Ei nu I-o iau înainte cu vorba şi ei purced numai după porunca Lui.” [Coran, 21:26-27]

Ei îşi ocupă timpul adorându-L şi ascultându-L pe Allah Al-Muta'ali (Preaînaltul), glorificându-L şi înălţându-L. Allah Al-Ahad (unicul) spune:

„Ei Îi aduc laudă noaptea şi ziua fără să se domolească [20].” [Coran, 21:20]

Îngerii (Pacea lui Allah fie asupra lor !) au fost creaţi din lumină. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Îngerii au fost creaţi din lumină, djinii din flăcări de foc fără fum şi Adam a fost creat din ceea ce ştiţi deja (lut). » (Muslim)

În ciuda faptului că au fost creaţi din lumină, ei nu pot fi văzuţi. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) le-a dat posibilitatea de a-şi schimba înfăţişarea pentru a putea fi văzuţi în unele ocazii speciale. Allah Al-'Aziz (Cel Atotputernic) ne-a informat că Îngerul Jibril (Gavriil – Pacea lui Allah fie asupra sa !) a apărut în faţa lui Mariam (Maria – Allah să fie mulţumit de ea!) cu înfăţişarea unui bărbat:

„Şi a pus între ea şi între ei un văl! Şi atunci am trimis la ea Duhul Nostru [21], care i s-a arătat cu înfăţişarea unui om adevărat. ~ A zis ea: «Caut apărare la Cel Milostiv faţă de tine! Dacă tu eşti cuvios, [nu te apropia de mine]!» ~ I-a răspuns el: «Eu sunt numai un trimis al Domnului tău, ca să-ţi vestesc un prunc curat!»” [Coran, 19:17-19]

Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa !) l-a văzut pe Îngerul Jibril (Pacea lui Allah fie asupra sa !) cu forma sa reală, aşa cum a fost creat : avea şase sute de aripi şi acoperea soarele cu mărimea lui.

Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) ne-a informat despre numele şi sarcinile câtorva dintre Îngeri (Pacea lui Allah fie asupra lor!); de exemplu, Îngerul Jibril (Pacea lui Allah fie asupra sa!) are responsabilitatea de a transmite revelaţia. Allah Al-Ahad (Unicul) spune:

„Iar el este o revelaţie de la Stăpânul lumilor. ~ A coborât cu el Duhul cel credincios [22] ~ Peste inima ta, pentru ca tu să fii dintre prevenitori.” [Coran, 26:192-194]

Îngerul Israfil (Pacea lui Allah fie asupra sa!) este Îngerul care are sarcina de a sufla în Trâmbiţă în Ziua Învierii, în timp ce Mikail (Pacea lui Allah fie asupra sa!) este responsabil de ploaie şi vegetaţie. Fiecărei fiinţe umane îi sunt alocaţi doi Îngeri: unul care înregistrează faptele lui bune şi altul care înregistrează păcatele lui. Allah Al-'Aziz (Cel Atotputernic) spune:

„Când cei doi primitori [23] primesc, stând [unul] în dreapta şi [celălalt] în stânga.” [Coran, 50:17]

Îngerul morţii (Malakul-Maut – Pacea lui Allah fie asupra sa!) este cel care are responsabilitatea de a lua sufletele oamenilor în momentul decesului. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune:

„Spune: «Vă va lua Îngerul morţii căruia i-au fost încredinţate sufletele voastre, dar apoi veţi fi aduşi înapoi la Domnul vostru».” [Coran, 32:11]

Îngerul Malik (Pacea lui Alalh fie asupra sa!) este Paznicul Infernului. Allah Al-Muta'ali (Preaînaltul) spune în Coranul cel Glorios:

„Şi ei vor striga: «O, Malik! Să ne piardă Domnul tău!» Iar el le va răspunde: «Voi veţi rămâne astfel [veşnic]!»” [Coran, 43:77]

Îngerul Radwan (Pacea lui Allah fie asupra sa !) este Gardianul Jannei [24], şi sunt alţii responsabili cu îngrijirea oamenilor. Există alţi Îngeri (Pacea lui Allah fie asupra sa !), şi fiecare are o sarcină alocată. Unii au fost menţiona şi în Sfântul Coran, şi în Sunnah [25], iar alţii nu, dar trebuie să credem în ei toţi.

Meritele credinţei în Îngeri

● Credinciosul poate înţelege imensitatea lui Allah Al-'Aziz (Cel Atotputernic), Puterea Înţelepciunea, Cunoaşterea Lui ce acoperă totul, atunci când observăm creaţia Lui, care este dovada Măreţiei Creatorului ei.

● Când musulmanul ştie că sunt nişte Îngeri (Pacea lui Allah fie asupra lor!) care înregistrează tot ceea ce spune şi face, şi că toate acţiunile sunt în favoarea sau împotriva lui, va fi mai dispus să realizeze fapte bune şi se va îndepărta de păcate, fie că este singur sau în public. ● Musulmanul se protejează de credinţa în superstiţii şi poveşti.

● Persoana recunoaşte Mila pe care Allah Ar-Rahman (Cel Milostiv) o arată robilor Săi, din moment ce Allah Al-Ahad (Unicul) îi alocă fiecărui individ Îngeri (Pacea lui Allah fie asupra lor!), care îl protejează şi îi îngrijesc de problemele pe care aceştia le au.

Credinţa în Cărţile lui Allah

Musulmanul trebuie să creadă că Allah Al-Ahad (Unicul) a revelat Cărţile Sfinte Trimişilor Săi (Pacea lui Allah fie asupra sa!) pentru a călăuzi omenirea. Aceste Cărţi nu conţineau decât adevărul pentru timpul în care au fost revelate. Aceste texte invită oamenii să creadă în Unicitatea lui Allah şi în faptul că El este Creatorul, Suveranul şi Stăpânul, şi că Lui îi corespund cele mai frumoase Nume şi Atribute. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune:

„Noi i-am trimis pe Trimişii Noştri cu semnele cele limpezi, am făcut să pogoare cu ei Scriptura şi Balanţa, pentru ca oamenii să fie cu dreptate…” [Coran, 57:25]

Dintre aceste Cărţi Sfinte, amintim:

● Paginile Sfinte ale lui Ibrahim (Avraam – Pacea lui Allah fie asupra sa!), şi Musa (Moise – Pacea lui Allah fie asupra sa!). Coranul cel Nobil a oferit scurte idei despre conţinutul acestor Cărţi, precum:

„Sau oare i s-a vestit lui ce se află în foile lui Moise ~ Şi ale lui Avraam, care şi-a ţinut cu credinţă [făgăduinţa lui de a transmite] ~ Că niciun suflet nu va purta povara altuia ~ Şi că omul nu va dobândi decât [rodul] celor pe care le-a agonisit. ~ Şi că agoniseala lui se va vedea, ~ Iar apoi va primi pentru ea răsplata cuvenită? ~ Şi că la Domnul tău este întoarcerea?” [Coran, 53:36-42]

● Tora: este Cartea Sfântă care i-a fost revelată Profetului Musa (Moise – Pacea lui Allah fie asupra sa!), după cum Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune:

„Noi am pogorât Tora, în care este călăuzire dreaptă şi lumină. După ea judecă Profeţii cei supuşi voinţei lui Allah, rabinii şi învăţaţii, pentru cei care s-au iudaizat, căci lor li s-a încredinţat spre păstrare Scriptura lui Allah şi ei sunt martori pentru ea. Ci nu vă temeţi de oameni, ci temeţi-vă de Mine. Şi nu vindeţi Semnele Mele pentru un preţ de nimic. Iar aceia care nu judecă după ceea ce a pogorât Allah, aceia sunt necredincioşi.” [Coran, 5:44]

● Zabur (Psalmii): este Cartea care i-a fost revelată Profetului Dawud (David – Pacea lui Alalh fie asupra sa!), după cum Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) ne spune:

„…şi i-am dat lui David Psalmii.” [Coran, 4:163]

● Injil (Evanghelia): este Cartea care i-a fost revelată Profetului Isa (Isus – Pacea lui Allah fie asupra sa!), după cum Allah Al-Ahad (Unicul) spune în Coranul cel Sfânt:

„Şi l-am trimis Noi, după ei, pe Isus, fiul Mariei, întărind [Tora] care se afla dinaintea lui şi i-am dat lui Evanghelia, în care este călăuzire şi lumină, întărind Tora care se afla dinaintea lui, şi drept călăuzire şi îndemnare pentru cei cucernici.” [Coran, 5:46]

Un musulman trebuie să creadă în toate Cărţile Sfinte şi în faptul că provin de la Allah Al-Muta'ali (Preaînaltul), dar nu îi este permis să urmeze legile lor, pentru că aceste Cărţi au fost revelate pentru anumite comunităţi, în momente particulare. Coranul cel Sfânt a explicat câteva dintre cele ce se regăsesc în Tora şi în Injil, precum Profeţia despre Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!):

„... A grăit [Allah]: «Cu pedeapsa Mea îi ajung pe cei care voiesc Eu, iar îndurarea Mea cuprinde toate lucrurile. Şi Eu voi prescrie pentru aceia care au frică şi achită Dania [Az-Zakat] şi cei care cred în semnele Noastre, ~ Pentru aceia care îl urmează pe Trimis, Profetul neînvăţat, despre care află scris la ei în Tora şi în Evanghelie. El le porunceşte ceea ce este bine şi-i opreşte de la ceea ce este urât, le îngăduie lor bunătăţile şi le opreşte lor pe cele necurate [26] şi-i uşurează pe ei de povara lor şi de lanţurile care au fost asupra lor. Cei ce cred în el şi îl susţin şi îl ajută şi urmează lumina [27] care a fost pogorâtă cu el, aceia vor fi izbânditori».” [Coran, 7:156-157]

● Coranul cel Nobil: cu privirea la acesta, musulmanul trebuie să creadă următoarele lucruri:

a. Coranul cel Sfânt este Cuvântul lui Allah, pe care Îngerul Jibril (Pacea lui Allah fie asupra sa!) l-a transmis Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), în limba arabă. Allah Al-Ahad (Unicul) spune:

„Iar el este o revelație de la Stăpânul lumilor. ~ A coborât cu el Duhul cel credincios ~ Peste inima ta, pentru ca tu să fii dintre prevenitori, ~ într-o limbă arabă limpede.” [Coran, 26:192-195]

b. Musulmanul trebuie să creadă că Nobilul Coran este ultima Carte Sfântă, care confirmă textele anterioare ce proclamau Mesajul Unicităţii şi obligaţia de a Îl adora şi asculta pe Allah Al-'Alaa (Preaînaltul). Toate Cărţile anterioare au fost abrogate de către Coran. Allah Al-Ahad (Unicul) spune în Coranul cel Glorios:

„El ţi-a pogorât Cartea cu Adevărul [Coranul], întărindu-le pe cele de dinaintea ei. El a pogorât Tora şi Evanghelia, ~ Mai înainte, drept călăuză pentru oameni şi a pogorât Îndreptarul [Al-Furqan]. Cei care nu cred în semnele lui Allah vor avea parte de chin aspru. Allah este Atotputernic ['Aziz] [şi] Dătător de pedeapsă!” [Coran, 3:3-4]

c. Credinciosul trebuie să creadă că Nobilul Coran conţine toate Legile Divine. Allah Al-Muta'ali (Preaînaltul) spune în Coranul cel Sfânt:

„… În ziua aceasta, am desăvârşit religia voastră şi am împlinit harul Meu asupra voastră şi am încuviinţat Islamul ca religie pentru voi!...” [Coran, 5:3]

d. Musulmanul are obligaţia de a crede că Sfântul Coran a fost revelat pentru întreaga umanitate şi nu unei comunităţi în mod special, aşa cum au fost toate Cărţile Sfinte anterioare. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune în Coranul cel Nobil:

„Şi Noi nu te-am trimis decât ca vestitor şi prevenitor pentru toată lumea, însă cei mai mulți dintre oameni un ştiu.” [Coran, 34:28]

e. Credinciosul trebuie să creadă că Allah Al-'Aziz (Cel Atotputernic) a păzit Coranul de orice distorsionare, alterare, adăugare sau omisiune, după cum spune în Coranul cel Glorios:

„Într-adevăr, Noi am pogorât Coranul şi Noi îi vom fi păzitori!” [Coran, 15:9]

Meritele credinţei în Cărţile lui Allah

● Musulmanul îşi dă seama de Mila şi Dragostea pe care Allah Al-Ahad (Unicul) o are faţă de robii Lui, având în vedere că le-a revelat Cărţi care să îi călăuzească spre Drumul care duce la mulţumirea Lui. El, Preaînaltul şi Preaslăvitul, a salvat toată umanitatea de confuzia şi răul lui Sheitan [28].

● Musulmanul este martorul măreţei Înţelepciuni a lui Allah, fiindcă a dat fiecărei comunităţi un cod de legi potrivit pentru perioada în care se afla aceasta.

● Este o metodă de a distinge între adevăraţii credincioşi de cei care nu sunt. Este datoria celor care cred în propria Carte să creadă şi în celelalte Cărţi Sfinte revelate.

● Aceasta înmulţeşte faptele bune ale credincioşilor: cineva care este convins de Cartea lui şi de Cărţile care au urmat-o vor avea o răsplată dublă. Allah Al-Ahad (Unicul) spune în Coranul cel Glorios:

„Aceia cărora Noi le-am dat Cartea mai înainte de el, aceia cred în el; ~ Şi când li se recită lor zic ei: «Noi credem în el. Acesta este Adevărul de la Domnul nostru. Şi noi I-am fost supuşi [lui Allah] înainte de [venirea] lui.»; ~ Aceştia vor fi dăruiţi cu răsplată de două ori, pentru că ei sunt statornici şi pentru că ei resping fapta rea prin fapta bună şi fac milostenie din cele cu care i-am înzestrat.” [Coran, 28:52-54]

Ali (Preaînaltul)

Credinţa în Trimişii lui Allah (Pacea lui Allah fie asupra lor!)

Este obligaţia fiecărui musulman să creadă că Allah Al-Ahad (Unicul) i-a ales pe cei mai buni oameni ai umanităţii pentru a fi Trimişii Săi (Pacea lui Allah fie asupra lor!) pentru întreaga sa creaţie, dându-le Legislaţii specifice, pentru a-L adora şi a-L asculta, şi pentru a stabili religia şi Unicitatea Sa. Le-a ordonat Trimişilor Săi (Pacea lui Allah fie asupra lor!) să propovăduiască Mesajul Său printre oameni, pentru ca aceştia să nu aibă nicio dovadă împotriva lui Allah Al-Muta'mai apoi.

Ei sunt emisari de veşti bune despre răsplăţile lui Allah Al-Ahad (Unicul) şi Paradisul promis celor care fac bine, care este rezervat celor care cred în ei şi în învăţăturile lor. Sunt trimişi, de asemenea, ca să îi atenţioneze pe cei din comunitatea lor, să îi avertizeze de Mânia lui Allah Al-'Aziz (Cel Atotputernic) şi de pedeapsa Lui, rezervată pentru cei ce nu cred în ei şi în ceea ce ei au adus, după cum găsim în Coranul cel Glorios:

„Noi nu-i trimitem pe Trimişi decât ca vestitori de bine şi prevestitori, iar aceia care cred şi îndreaptă [faptele lor] nu au a se teme şi nici nu vor fi mâhniţi. ~ Însă pe cei ce ţin drept mincinoase semnele Noastre îi va atinge chinul, pentru că ei săvârşesc nelegiuiri.” [Coran, 6:48-49]

Au fost mulţi Profeţi şi Trimişi (Pacea lui Allah fie asupra lor!); însă nimeni nu ştie numărul lor exact în afară de Allah Al-Ahad (Unicul). El, Preaînaltul şi Preaslăvitul, spune în Coranul cel Nobil:

„Noi am trimis Trimişi şi mai înainte de tine. Despre unii dintre ei ţi-am povestit, iar despre alţii dintre ei nu ţi-am povestit…” [Coran, 40:78]

Musulmanul trebuie să creadă în toţi Profeţii (Pacea lui Allah fie asupra lor !) şi mai ales în faptul că ei au fost fiinţe umane şi nu supranaturale. Allah Al-Muta'ali (Preaînaltul) spune în Coranul cel Gloris:

„Nu am trimis înainte de tine decât numai bărbaţi cărora le-am revelat. Întrebaţi-i pe oamenii Cărţii [29], dacă voi nu ştiţi! ~ Noi nu i-am făcut pe ei nişte trupuri care nu mănâncă hrană şi ei nu au fost veşnici.” [Coran, 21:7-8]

Nu aveau atribute sau nume precum cele ale lui Allah Al-Ahad (Unicul), nu puteau beneficia de ceva sau face rău nimănui. Nu aveau control peste Univers şi nu puteau face cu acesta ceea ce doreau. Nu puteau realiza niciunul dintre lucrurile pe care numai Allah Al-Muta'ali (Preaînaltul) le poate realiza. El, preamăreţul şi Preaslăvitul, spune în Coranul cel Glorios:

„Spune: «Eu nu stăpânesc niciun folos pentru mine şi nicio stricăciune, în afară de ceea ce voieşte Allah. Dacă eu aş fi ştiut necunoscutul, aş avea prisosinţă de bunuri li nu m-ar atinge răul. Dar eu nu sunt decât un prevestitor şi un binevestitor pentru oamenii care cred.»” [Coran, 7:188]

Dacă un musulman ar crede numai în unii dintre Profeţi (Pacea lui Allah fie asupra lor!), dar în alţii nu, ar comite un act de Kufr (necredinţă) şi ar ieşi din Islam. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune în Coranul cel Sfânt:

„Aceia care nu cred în Allah şi în Trimişii Săi şi vor să-l separe pe Allah de Trimişii Săi, zicând: «Noi credem în unii dintre ei, dar nu credem în alţii.» şi voiesc să găsească un drum de mijloc, ~ Aceia sunt în adevăr necredincioşi şi pentru cei necredincioşi am pregătit Noi osândă ruşinoasă.” [Coran, 4:150-151]

Allah Al-Ahad (Unicul) îi numeşte pe unii dintre Trimişi cu numele de „Ulul-'Azm” (cei cu o puternică determinare). Ei erau cei mai perseverenţi în dorinţa de a face să ajungă Mesajul Divin la oameni şi aceasta prin răbdarea şi fermitatea lor. Aceştia au fost Nuh (Noe), Ibrahim (Avraam), Musa (Moise), Isa (Iisus), şi Mohammed, fie ca Allah să îi binecuvânteze şi să îi protejeze de orice rău.

Primul dintre ei a fost Noe (Pacea lui Allah fie asupra lor!). Allah Al-'Aziz (Cel Atotputernic) spune în Coranul cel Glorios:

„Noi ţi-am revelat ţie după cum am revelat şi lui Noe şi Profeţilor de după el, precum Le-am revelat şi lui Avraam, Ismail, Isaac, Iacob şi seminţiilor şi lui Isus, Iov şi lui Iona, Aaron şi lui Solomon, şi i-am dat lui David Psalmii.” [Coran, 4:163]

Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost ultimul Trimis; niciun altul nu va mai veni după el până în Ziua Judecăţii. Allah Al-Ahad (Unicul) spune în Coranul cel Sfânt:

„Mohammed nu este tată niciunuia dintre bărbaţii voştri, ci el este Trimisul lui Allah şi încheietorul Profeţilor, şi Allah este Atoateştiutor.” [Coran, 33:40]

Religia lui Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa! a abrogat toate religiile anterioare. Este completă şi finală, o religie a adevărului, cea care trebuie în mod obligatoriu urmată, şi aşa va fi până la Ceasul Final.

Cine este Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)?

Numele lui era Mohammed ibn [30] Abdullah ibn Abdul-Muttalib ibn Hashim. Kuniah [31] lui era Abdul-Qasim (după numele unuia dintre fiii săi). Aparţinea tribului arab Quraish, ai cărui strămoşi datează din epoca lui 'Adnan, care era unul dintre fiii lui Ismail (Ismael), Trimisul lui Allah, şi fiul lui Ibrahim (Avraam), Jalil-ul [32] lui Allah (Pacea lui Allah fie asupra lor!). Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Cu adevărat, Allah a ales tribul lui Kinanah dintre toate triburile fiilor lui Ismael; i-a ales pe Quraish dintre toate triburile lui Kinanah; a ales Banu Hashim dintre toate familiile Quraish; şi m-a ales pe mine din familia Banu Hashim.” (Muslim)

A primit prima revelaţie de la Allah Al-'Aziz (Cel Atotputernic) la vârsta de patruzeci de ani şi a rămas în oraşul Mecca pentru încă treisprezece ani, învitând lumea să creadă în Unicitatea lui Allah. După aceea, a emigrat în oraşul Medina, unde a continuat să cheme oamenii la Islam. Acolo, Allah Al-Ahad (Unicul) i-a revelat Legile restante. A ajuns să cucerească Mecca la opt ani după emigrarea lui şi a decedat la vârsta de şaizeci şi trei de ani, după ce Allah Al--Muta'ali (Preaînaltul) terminase de revelat tot Sfântul Coran. Toate Legile religiei au fost revelate, completate şi perfecţionate, astfel, prin Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).

Meritele credinţei în Trimişii lui Allah (Pacea lui Allah fie asupra lor!)

● Musulmanul observă Mila şi Dragostea lui Allah Al-Ahad (Unicul) pentru robii Lui, fapt pentru care Le-a trimis Profeţi (Pacea lui Allah fie asupra lor!) care să le transmită religia Lui şi ca exemplu demn de urmat pentru toţi ceilalţi.

● Distingerea adevăraţilor credincioşi, sinceri în credinţa lor, de ceilalţi, din moment ce este obligaţia celui ce crede în propriul Trimis să creadă şi în ceilalţi Trimişi menţionaţi în Cartea lui.

● Cei ce cred în Trimişii lui Allah (Pacea lui Allah fie asupra lor!) şi cred, de asemenea, în Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi vor înălţa menţionarea lui (atunci când ascultă numele lui ), vor primi o răsplată multiplicată pentru aceasta.

Credinţa în Ziua Judecăţii

Musulmanul trebuie să creadă că viaţa sa pe această lume va ajunge la final. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune în Coranul cel Glorios:

„Toţi cei care sunt pe Pământ vor pieri.” [Coran, 55:26]

În momentul în care Allah Al-'Aziz (Cel Atotputernic) va dori ca această lume să se termine, îi va ordona Îngerului Israfil (Pacea lui Allah fie asupra sa!) să sufle în trâmbiţă. Când acest lucru se va întâmpla, totul pe Pământ va pieri. Apoi, îi va ordona să sufle din nou şi atunci toţi cei care au existat de la Adam (Pacea lui Allah fie asupra sa!) şi până la momentul acela se vor ridica din mormintele lor, în toată lumea. Allah Al-Muta'ali (Preaînaltul) spune în Coranul cel Glorios:

„Şi atunci când se va sufla în trâmbiţă, vor fi trăsniţi toţi cei care se află în Ceruri şi pe Pământ, afară de cei care va voi Allah. Apoi se va sufla în ea a doua oară şi iată-i pe ei în picioare, aşteptând.” [Coran, 39:68]

Credinţa în Ziua Judecăţii implică credinţa în toate cele despre care Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) şi Trimisul Lui (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ne-au informat:

1. Credinţa în viaţa din Barzakh: aceasta este o perioadă ce durează de la momentul morţii şi până în Ziua Învierii. În ea, credinciosul va avea parte de plăceri, în timp ce necredincioşii vor fi pedepsiţi. Allah Al-Ahad (Unicul) spune în Coranul cel Glorios:

„Focul la care ei vor fi expuşi dimineaţa şi seara. Iar în Ziua când va sosi Ceasul, [se va zice]: «Faceţi să intre clanul lui Faraon la osânda cea mai aspră!»” [Coran, 40:46]

2. Credinţa în reînviere: Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) va reînvia toată umanitatea, dezbrăcaţi, descălţaţi şi fără circumcizie. El, Preaînaltul şi Preaslăvitul, spune în Coranul cel Nobil:

„Aceia care nu au crezut, au pretins că ei nu vor mai fi înviaţi. Spune: «Ba da! Pe Domnul meu! Veţi fi voi înviaţi şi apoi vi se va vesti vouă ceea ce aţi făcut! Şi acesta este un lucru uşor pentru Allah.»” [Coran, 64:7]

3. Credinţa în adunarea din Ziua Judecăţii: Allah Al-Muta'ali (Preaînaltul) va reuni întreaga creaţie şi îi va chema pe toţi să dea socoteală pentru faptele lor. Allah Al-Ahad (Unicul) spune în Coranul cel Glorios:

„Şi într-o zi vom face Noi să plece munţii din loc şi vei vedea pământul neted şi-i vom aduna pe toţi, fără să lăsăm pe niciunul dintre ei.” [Coran, 18:47]

4. Credinţa că oamenii vor fi convocaţi în faţa lui Allah Al-'Aziz (Atotputernicul) în rânduri: Allah Al-Muta'ali (Preaînaltul) spune în Coranul cel Glorios:

„Şi ei vor fi aşezaţi dinaintea Domnului tău în rând. «Iată că aţi venit la Noi precum v-am creat pe voi dintru întâi, cu toate că aţi pretins că Noi nu vom împlini făgăduinţa Noastră!»” [Coran, 18:48]

5. Credinţa că mâinile şi picioarele noatre vor oferi mărturie pentru noi: Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune în Coranul cel Nobil:

„Astfel încât, atunci când vor ajunge la el, vor da mărturie împotriva lor urechile lor şi ochii lor, şi pieile lor, pentru ceea ce ei au săvârşit. ~ Şi vor grăi ei către pieile lor: «De ce aţi făcut mărturie împotriva noastră?», iar ele le vor răspunde: «Ne-a făcut să grăim Allah, Cel care face să grăiască toate lucrurile. El v-a creat pe voi întâia oară şi la El veţi fi întorşi! Voi nu v-aţi putut ascunde, ca să nu dea mărturie împotriva voastră urechile voastre, ochii voştri şi pieile voastre, însă voi v-aţi închipuit că Allah nu ştie multe din cele pe care voi le săvârşiţi.” [Coran, 41:20-22]

6. Credinţa în interogatoriul din Ziua Judecăţii: Allah Al-Ahad (Unicul) spune în Coranul cel Sfânt:

„Şi opriţi-i pe ei, pentru că ei trebuie să fie întrebaţi! ~ De ce nu vă ajutaţi voi unii altora? ~ Dar în Ziua aceea vor fi ei supuşi.” [Coran, 37:24-26]

7. Credinţa în Sirat (Podul peste Infern) peste care toţi trebuie să treacă: Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune în Coranul cel Glorios:

„Şi nu se află nimeni printre voi care să nu treacă pe acolo. Aceasta este o hotărâre nestrămutată a Domnului tău.” [Coran, 19:71]

8. Credinţa în calcularea faptelor: Allah Al-'Aziz (Cel Atotputernic) va chema oamenii ca să dea socoteală pentru ceea ce au făcut şi pentru a răsplăti pe cei ce au făcut bine aşa cum merită, pentru credinţa şi ascultarea lor faţă de Trimişi (Pacea lui Allah fie asupra lor!); şi pentru a îi pedepsi pe cei ce au făcut rău. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune în Coranul cel Glorios:

„În Ziua Învierii, Noi vom pune Balanţa dreaptă şi niciun suflet nu va fi urgisit câtuşi de puţin. Şi de ar fi ceva, chiar şi numai cât greutatea unui bob de muştar, Noi îl vom aduce. Şi Noi suntem îndeajuns ca socotitori.” [Coran, 21:47]

9. Credinţa în înmânarea Cărţilor şi Pergamentelor (unde se înregistrează faptele): Allah Al-Ahad (Unicul) spune în Coranul cel Nobil:

„În ceea ce-l priveşte pe cel căruia i se va da cartea în dreapta sa, ~ Cu acela se va face socoteală uşoară ~ Şi el se va întoarce la familia sa bucuros. ~ Însă în ceea ce-l priveşte pe acela căruia cartea sa i se va da prin spatele său, ~ Acela se va ruga pentru pieire, şi va arde în flăcări.” [Coran, 84:7-12]

9. Credinţa că oamenii vor fi răsplătiţi cu Jannah sau pedepsiţi cu Focul Infernului într-o viaţă eternă: Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune în Coranul cel Glorios:

„Cei care nu cred dintre oamenii Cărţii, ca şi idolatrii, în veci vor petrece în Focul Gheenei. Aceştia sunt cei mai răi dintre toate făpturile. ~ Aceia care cred şi împlinesc fapte bune, aceia sunt cei mai buni dintre toate făpturile. ~ Răsplata lor de la Domnul lor sunt Grădinile Edenului, pe sub care curg pâraie, şi în ele vor petrece veşnic, căci Allah este mulţumit de ei, iar ei sunt mulţumiţi de El. Aceasta va fi pentru cel care se teme de Domnul său.” [Coran, 98:6-8]

10. Credinţa în Haud [33], Mijlocire şi toate lucrurile despre care ne-a informat Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)

Meritele credinţei în Ziua Judecăţii

● Aceasta face ca musulmanul să fie pregătit pentru acea Zi, realizând fapte bune, străduindu-se să le îmbunătăţească, îndepărtându-se de păcate şi temându-se de pedeapsa Divină.

● Acest lucru oferă pace şi consolare credincioşilor, pentru că ei ştiu că dacă nu vor obţine ceva pe această lume, Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) îi va răsplăti cu ceea ce este mai bun pe lumea cealaltă.

● Prin aceasta, se disting cei credincioşi şi sinceri de cei ce nu sunt.

Credinţa în Qadaa' şi Qadar (Destin şi Predestinare)

Musulmanul trebuie să creadă că Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) cunoaşte totul înainte să se întâmple şi ceea ce va veni dupa aceea, de asemenea. Apoi, Allah Al-'Aziz (Cel Atotputernic) face ca totul să se întâmple, în acord cu Măreţia şi Înţelepciunea Sa. Allah Al-Muta'ali (Preaînaltul) spune în Coranul cel Glorios:

„Şi Noi am creat toate lucrurile bine întocmite [Qadar].” [Coran, 54:49]

Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) ştie tot ceea ce s-a întâmplat în trecut, ce se întâmplă în prezent şi ceea ce se va întâmpla în viitor, înainte să le creeze. Apoi Allah Al-'Aziz (Cel Atotputernic) le face să existe, în acord cu Măsura şi Planul Său. Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„O persoană nu este cu adevărat credincioasă până când nu crede în Voinţa Divină, ca şi în consecinţele pe care aceasta le aduce, bune sau rele, până când nu va fi conştient de faptul că ceea ce s-a întâmplat este ceea ce trebuia să aibă loc şi ceea ce nu s-a întâmplat nu a fost menit să se întâmple.” (Tirmidhi)

Credinţa în Qadar (Predestinare) implică următoarele lucruri:

1. Credinţa că Allah Al-Muta'ali (Preaînaltul) ştie bine tot ce se petrece şi că Ştiinţa Lui acoperă totul.

2. Credinţa că Allah Al-Ahad (Unicul) are totul scris pe „Tablele Protejate” (Al-Lawhul-Mahfudh).

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Primul lucru pe care l-a făcut Allah a fost Condeiul. El a spus: „Scrie!” Condeiul a întrebat: „Ce să scriu?” El a zis: „Scrie destinul a tot ceea ce a fost şi ce va fi, pentru eternitate.”»” (Abu Dawud)

3. Nimic nu se întâmplă în Ceruri sau pe Pământ fără Voinţa şi Dorinţa Sa şi că ceea ce Allah Al-'Aziz (Cel Atotputernic) doreşte are loc şi ceea ce nu doreşte nu se întâmplă niciodată.

4. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) este Creatorul tuturor lucrurilor. Nu există alt creator în afară de El, Preaînaltul şi Preaslăvitul, şi nici Domn asemeni Lui [34].

Aceste convingeri nu contrazic faptul că trebuie să ne străduim să obţinem lucrurile. Pentru a clarifica acest lucru, vom da un exemplu: dacă o persoană îşi doreşte să aibă un copil, trebuie să facă anumite lucruri pentru a obţine aceasta, cum ar fi să se căsătorească. După ce a făcut tot ceea ce stătea în puterea lui, i se poate îngădui ceea ce a cerut sau nu. Pentru acest motiv, persoana îşi dă seama că tot ceea ce face pentru a-şi atinge ţelul nu este adevărata cauză pentru care a reulit, ci este, de fapt, Planul lui Allah. Aceste „mijloace” pentru a obţine ceea ce ne propunem sunt, de asemenea, considerate Qadar al lui Allah. Oamenii l-au întrebat pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!):

„«O, Mesager al lui Allah, versetele, rugile şi medicamentele pe care le folosim pentru a ne vindeca înseamnă că am renunţat la Legea Divină a lui Allah?» El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: «Toate acestea fac parte din Legea Divină a lui Allah.»” (Hakim)

Meritele credinţei în Qadaa' şi Qadar

● Aceasta întăreşte dependenţa musulmanului de Allah Al-'Alaa (Preaînaltul).

● Credinciosul acceptă mai uşor Destinul, fie el bun sau potrivnic, ceea ce aduce pace inimii şi confort spiritual. Nu este loc pentru stres, preocupări sau tristeţe. Allah Al-Muta'ali (Preaînaltul) spune în Coranul cel Glorios:

„Nicio nenorocire nu se îndreaptă pe Pământ şi nici în sufletele voastre fără ca ea să nu se afle într-o carte, înainte ca Noi să o pricinuim. Acesta este un lucru uşor pentru Allah, ~ Pentru ca voi să nu fiţi trişti pentru ceea ce aţi pierdut şi nici să nu vă prea bucuraţi pentru ceea ce El vă dăruieşte. Şi Allah nu-l iubeşte pe cel trufaş şi lăudăros.” [Coran, 57:22-23]

● Aceasta uşurează efectele calamităţilor. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Dreptcredinciosul puternic este mai bun şi mai iubit de Allah decât cel slab şi cu toții sunt de folos. Fii sârguincios în ceea ce îţi este de folos, cere ajutorul lui Allah şi nu te delăsa! Iar dacă păţeşti ceva, să nu spui: «Dacă aş fi făcut aşa, s-ar fi întâmplat aşa şi aşa...», ci spune: «Aceasta este ceea ce Allah a ales şi a făcut ceea ce a voit...», deoarece acest «dacă» deschide calea Satanei.” (Muslim)

● Măreşte răsplata şi şterge greşelile. Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Niciun rău nu i se poate întâmpla unui musulman, fără ca Allah să-i ierte o parte dintre păcatele sale, chiar dacă acesta (răul) este cât înţepătura unui ghimpe.” (Bukhari)

Credinţa în Qadar nu înseamnă, însă, cum mulţi gândesc în mod greşit, să îţi pui toată încrederea în Allah Al-'Aziz (Cel Atotputernic) fără să te străduieşti să cauţi mijloacele pentru a obţine ceva, pentru că şi Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a răspuns unei persoane care l-a întrebat:

„«Trebuie să îmi leg cămila şi să mă încred în Allah sau să îmi las cămila liberă şi să mă încred în Allah? Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a răspuns: «Leag-o şi încrede-te în Allah.»” (Tirmidhi)

Ce implică cea de a doua parte a mărturisirii de credinţă (Mohammed Rasul Allah)

● Credinţa că Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) este Profet, că a fost cel mai bun şi ultimul dintre Trimişi şi că niciun altul nu va veni după el. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune în Coranul cel Glorios:

„Mohammed nu este tată niciunuia dintre bărbaţii voştri, ci el este Trimisul lui Allah şi încheietorul Profeţilor, şi Allah este Atoateştiutor.” [Coran, 33:40]

● Credinţa că Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) era infailibil în învăţăturile pe care Allah Al-Ahad (Unicul) Le transmitea. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune în Coranul cel Nobil:

„Nu rosteşte nimic după pofta lui! ~ El [Coranul] nu este decât o revelaţie trimisă.” [Coran, 53:3-4]

Cu privire la chestiunile acestei lumi, el era o fiinţă umană şi realiza ijtihad [35] în judecăţile lui. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Cu adevărat,eu nu sunt decât un om. Se poate întâmpla ca două persoane să vină la mine cu o dispută şi, dată fiind elocvenţa şi facilitatea unuia dintre ei în felul de a vorbi, eu să judec în favoarea lui. Acela în favoarea căruia se judecă în mod eronat (ceea ce primeşte fără drept) să ştie că aceasta este o parte din Focul Infernului, aşa că să o ia sau să o lase.” (Muslim)

● Credinţa că Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost un Trimis pentru toată creaţia, pentru djinni şi oameni deopotrivă, până la Ziua Judecăţii. Allah Al-Ahad (Unicul) spune în Coranul cel Glorios:

„Şi Noi nu te-am trimis decât ca vestitor şi prevenitor pentru toată lumea, însă cei mai mulţi dintre oameni nu ştiu.” [Coran, 34:28]

● A asculta de Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), a crede în tot ceea ce a spus şi a te abţine de la ceea ce a interzis şi de la ceea ce ne-a avertizat. Allah Al-Muta'ali (Preaînaltul) spune în Coranul cel Sfânt:

„Ceea ce vă dăruieşte Trimisul primiţi, iar cele de la care vă opreşte, de la acelea opriţi-vă şi fiţi cu frică de Allah, căci Allah este aspru la pedeapsă!” [Coran, 59:7]

● A urma şi a pune în practică Sunnah Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), fără a inova nimic în ea. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune în Coranul cel Glorios:

„Spune: «[O, Profetule] Dacă Îl iubiţi pe Allah, urmaţi-mă şi Allah vă va iubi şi vă va ierta păcatele voastre! Allah e Al-Ghafur, Ar-Rahim [Iertător, Îndurător]!»” [Coran, 3:31]

Ce trebuie să facă cineva după ce a rostit Shahada

După ce rosteşte Shahada, este Sunnah (recomandat) ca o persoană să facă următoarele lucruri:

● Să facă abluţiune totală (ghusl) cu apă pură

● Să realizeze o Rugăciune de două unităţi (raka’at).

Cum se realizează ghusl (abluţiunea totală)

● Intenţia (Niyah). Musulmanul trebuie să aibă intenţia (în inima lui) de a realiza ghusl pentru a ieşi din starea de impuritate majoră – fie janabah (starea de impuritate majoră existentă după ce persoana a avut relaţii de natură intimă), menstruaţie sau sângerare postnatală – fără a se pronunţa cu voce tare această intenţie.

● A spune „Bismillah” (În Numele lui Allah).

● Se spală mâinile şi părţile private.

● Apoi, se realizează wudhu’[36] ca şi cum ar urma să facem Rugăciunea. Se pot lăsa picioarele pentru finalul abluţiunii totale.

● Trebuie să fie umezit părul cu cel puţin trei pumni de apă, trecând degetele prin păr, pentru ca apa să ajungă la rădăcini şi la scalp.

● Apoi, se umezeşte restul corpului, începând cu partea dreaptă. Trebuie să se asigure clătirea subsuorilor, urechilor, buricului şi a tuturor părţilor corpului. Trebuie să se spele picioarele, dacă nu s-au spălat când a fost realizat wudhu. Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a relatat:

„Când Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) realiza ghusl după ce întreţinea relaţii intimea, începea spălându-şi mâinile, apoi îşi umezea mâna stângă cu dreapta, şi apoi părţile intime. După aceasta, făcea whudhu (abluţiune) ca şi cum ar fi urmat să facă Rugăciunea şi dădea cu apă cu degetele pe la rădăcinile părului. La final, îşi spăla picioarele.” (Muslim)

Ghusl (abluţiunea totală) este obligatorie în urma acestor situaţii:

1. Ejacularea de spermă datorată dorinţei sau în timpul nopţii, sau situaţii asemănătoare.

2. Întreţinerea de relaţii maritale, chiar dacă nu există ejaculare.

3. După perioada de menstruaţie.

4. După perioada de sângerare postanatală.

Cum se relaizează wudhu (abluţiunea)

Wudhu trebuie realizat înainte de fiecare Rugăciune, pentru că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Rugăciunea fără purificare nu este acceptată…” (Bukhari)

Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune în Coranul cel Glorios:

„O, voi cei care credeţi! Atunci când vă gătiţi pentru Rugăciune [As-Salat], spălaţi-vă feţele voastre şi mâinile voastre, până la coate, treceţi-vă mâinile voastre ude peste capetele voastre şi [spălaţi-vă] picioarele voastre până la glezne!” [Coran, 5:6]

Whudhu trebuie realizat în în felul următor:

Humran, sclavul eliberat de Uthman ibn Affan (Allah să fie mulţumit de el!), a spus:

„L-am văzut pe Uthman realizând abluţiunea. S-a spălat pe măini de trei ori, apoi şi-a clătit gura şi nasul, s-a spălat pe faţă de trei ori, şi-a spălat mâna dreaptă până la cot de trei ori, apoi a făcut acelaşi lucru cu stânga, şi-a trecut mâna umedă prin păr, şi-a spălat piciorul drept de trei ori şi apoi stângul. La final a spus: «L-am văzut pe Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) purificându-se în felul acesta, şi el a spus: „Aceluia care realizează whudhu cum o fac eu, apoi se roagă două unităţi (raka’at) de Rugăciune fără să se gândească la nimic altceva, Allah îi va ierta toate păcatele din trecut.”»” (Bukhari)

● Musulmanul trebuie să aibă intenţia de a realiza whudhu pentru a se purifica de starea de impuritate minoră. Dovada faptului că intenţia (niyah) este obligatorie se regăseşte în acest hadith al Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!):

„Toate faptele stau în intenţie şi fiecare persoană va primi după ceea ce a intenţionat.” (Bukhari)

● Trebuie să se spună „Bismillah” (în Numele lui Allah) înainte de a începe abluţiunea. Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Nu este valabilă Rugăciunea celui ce nu a realizat wudhu şi nu este valabilă abluţiunea celui ce nu menţionează Numele lui Allah.” (Abu Dawud)

● Trebuie să ne spălăm mâinile de trei ori la începutul abluţiunii. Aws ibn Aws Az-Zaqafi (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:

„L-am văzut pe Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) spălându-se pe mâini de trei ori înainte de a începe abluţiunea.” (Ahmad)

● Trebuie să se clătească gura şi să se aspire apă pe nas de trei ori. Se va curăţa nasul cu mâna stângă.

● Se spală chipul de trei ori. Aceasta include zona de unde începe părul până sub bărbie, şi de la o ureche la cealaltă.

● Se spală mâinile de la vârfurile degetelor până la coate, începând cu mâna dreaptă şi apoi mâna stânga. Dacă aveţi un ceas sau inel, trebuie mişcat (sau scos) pentru ca apa să ajungă pe sub el.

● Se trece mâna umedă peste cap (pe deasupra părului) o dată. Se începe din faţă spre spate şi invers. Abdullah ibn Zaid (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:

„Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) îşi trecea mâinile peste cap, începând din faţă, spre ceafă, şi apoi în sens invers, până în locul de unde a început.” (Ibn Khuzaimah)

● Se umezesc urechile, trecând degetele arătătoare umede prin interior şi degetul mare pe exterior. Ibn Abbas (Allah să fie mulţumit de el!) a descris abluţiunea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) spunând:

„Se spăla pe cap şi urechi o singură dată.” (Abu Dawud)

Într-o altă relatare se spune:

„Apoi trecea mâna umedă peste capul lui şi degetele arătătoare prin urechi. Curăţa partea exterioară a urechilor cu degetele mari şi partea interioară cu degetele arătătoare.” (Abu Dawud)

● Se spală picioarele de trei ori de la vârfurile degetelor până la glezne inclusiv. Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) a spus că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a văzut o personă care nu se spălase pe călcâie şi i-a spus:

„Salvaţi-vă călcâiele de Focul Infernului!” (Muslim)

● Este important să fie curăţate părţile corpului în ordinea corectă. Nu trebuie să contrazicem secvenţele menţionate în versete, pentru că Allah Al-'Aziz (Cel Atotputernic) a indicat părţile obligatorii ale abluţiunii într-o ordine specifică.

● Nu este corect să fie întârziată curăţarea unei părţi a corpului până se usucă ceea ce a fost curăţat mai înainte.

Este menţionat într-un hadith că Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a văzut o persoană rugându-se, dar o parte a piciorului ei – de mărimea unei monezi – nu fusese udată. Când a observat aceasta, i-a ordonat să repete abluţiunea şi Rugăciunea [37] lui. (Abu Dawud)

Musulmanul trebuie să înlăture orice substanţă sau obiect care poate împiedica apa să ajungă la părţile corpului ce necesită wudhu, precum un ceas, inel sau obiecte similare.

Credinciosul rămâne în stare de wudhu (ritualmente pur) până când ceva invalidează abluţiunea, precum a urina, emiterea de gaze, lichidul seminal, menstruaţia falsă (pierderea de sânge în afara perioadei de menstruaţie), consumul de carne de cămilă, atingerea părţilor intime cu mâna sau somnul profund.

Taiyyamum (Abluţiunea uscată)

Dacă nu este apă disponibilă pentru a realiza abluţiunea sau dacă există un motiv care împiedică folosirea apei, precum o boală sau imposibilitatea de a o folosi, se permite realizarea de Taiyyamum. Această abluţiune uscată ocupă locul celei normale (cu apă) pentru a ieşi din starea de impuritate minoră şi se realizează după cum urmează:

1. Se loveşte uşor pământul cu mâinile, cu degetele separate.

Se trec palmele mâinilor peste chip.
Apoi se freacă mâinile până la încheieturi.

Rugăciunea (As-Salat)

Este obligatorie realizarea Rugăciunii (As-Salah), din moment ce este pilonul principal al religiei; fără ea, Islamul nu ar fi complet. Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus (realizând o comparaţie între religie şi forma unei cămile):

„Capul Religiei Islamice este mărturisirea de credinţă (Sheheda), coloana vertebrală este Rugăciunea, iar cea mai înaltă parte a cocoaşei sale este Jihad-ul [38].” (Tirmidhi)

Rugăciunea este un termen care implică o serie cuvinte şi acţiuni care începe cu takbir (a spune „Allahu Akbar”) şi se sfârşesc cu taslím (a spune „As-Salamu aleikum wa Rahmatullah).

Răsplăţile Rugăciunii

Când cineva realizează Rugăciunea are parte de următoarele beneficii:

● Veselie spirituală: Rugăciunea stabileşte o relaţie între rob şi Allah Al-'Alaa (Preaînaltul). Este o „conversaţie” privată cu El, Preaînaltul şi Preaslăvitul, implorându-L cu sinceră umilinţă.

● Pace în inimă şi linişte. Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„... Rugăciunea este o încântare pentru ochii mei.” (Hakim)

● Previne musulmanul de la comiterea de păcate şi acţiuni nefaste. Allah Al-Muta'ali (Preaînaltul) spune în Coranul cel Glorios:

„... Rugăciunea [As-Salat] împiedică de la ceea ce este ruşinos şi de la ceea ce este oprit...” [Coran, 29:45]

● Rugăciunea consolidează legăturile de dragoste şi unitate dintre musulmani, eliminând toate diferenţele sociale care pot exista între ei: toţi stau în picioare unul lângă altul în rânduri, tineri şi bătrâni, bogaţi şi săraci, cei care au putere şi cei care nu o au. Toţi sunt la fel, umili în faţa lui Allah Al-'Aziz (Cel Atotputernic), orientaţi către aceeaşi direcţie (Qiblah [39]), realizând aceleaşi acţiuni, recitând aceleaşi versete, totul în acelaşi timp.

Orele la care Rugăciunile trebuie efectuate

Sunt cinci Rugăciuni de-a lungul zilei care sunt obligatorii pentru toţi musulmanii. Bărbaţii trebuie să îndeplinească Rugăciunea în congregaţie, la mochee (masjid), dacă nu au un motiv întemeiat pentru a nu face aceasta; femeile nu sunt obligate, dar o pot face. Rugăciunile trebuie efectuate după cum puteţi observa în tabelul de mai jos:

	Numele Rugăciunii	Număr de Raka'at	Timpul ei	Rugăciuni Sunnah [40]
1.	Fajr (la răsărit)	2	Începe cu prima rază de lumină de la răsărit şi se termină când începe să iasă Soarele.	2 raka'at înainte
2.	Dhuhr (la prânz)	4	Începe cu momentul în care Soarele începe să coboare spre Vest, după zenit, şi se termină când lungimea umbrei unui obiect este la fel cu a obiectului.	4 raka'at înainte şi 2 după
3.	Asr (După-masă)	4	Începe când se termină timpul Dhuhr, şi se termină când apune Soarele.	Nici una
4.	Maghrib (Apus)	3	Începe când Soarele a apus complet, şi se termină când dispare culoarea roşie de pe cer, de la apus.	2 raka'at după
5.	Isha (Noaptea)	4	Începe când se termină timpul pentru Maghrib, şi se termină înainte de răsărit.	2 raka'at după

Profetul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Timpul pentru Dhuhr începe când Soarele începe să coboare, până când lungimea umbrei unei persoane este egală cu înălţimea reală a acesteia sau până începe timpul pentru Asr. Intervalul (recomandat) pentru Asr este până ce Soarele începe să devină foarte galben (în acest timp este makruh [41] a se ruga). Timpul pentru Maghrib continuă până ce culoarea roşie de la orizont dispare, şi timpul pentru Isha este până la jumătatea nopţii, şi timpul pentru Fajr durează de când apare prima rază de lumină de la răsărit până ce Soarele începe să iasă. Dacă Soarele a început să apară deja, mai bine abţineţi-vă de la Rugăciune, pentru că atunci ies dintre cele două coarne ale lui Satana.” (Muslim)

Condiţiile prealabile dinaintea Rugăciunii

Trebuie să ştim că Rugăciunea are anumite condiţii prealabile, care, dacă nu sunt realizate, vor face ca Rugăciunea să nu fie valabilă. Acestea sunt următoarele:

1. A te ruga în intervalul de timp corespondent.

2. A te purifica de impurităţi minore sau majore. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune în Coranul cel Glorios:

3. Corpul trebuie să fie curăţat de impurităţi. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Să fiţi atenţi la a vă menține curaţi de urină, pentru că majoritatea pedepselor din morminte vor fi pentru persoanele care nu fac aceasta.” (Ad-Dâraqutni)

Trebuie să curăţăm îmbrăcămintea de impurităţi, după cum Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune în Coranul cel Glorios:

„Veşmintele tale curăţeşte-le.” [Coran, 74:4]

Trebuie să ne asigurăm că locul în care va fi realizată Rugăciunea este lipsit de impurităţi. Într-o relatare, găsim:

„Un beduin a urinat în moschee, iar oamenii s-au grăbit să îl lovească pentru aceasta. Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le-a cerut să îl lase în pace şi să toarne din abundenţă un vas (plin) cu apă peste locul unde acesta a urinat. Apoi, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Aţi fost trimişi pentru a face lucrurile uşoare (pentru oameni) şi nu pentru a face lucrurile mult mai dificile pentru ei.»” (Bukhari)

4. Se acoperă awrah [43]. Pentru bărbat, aceasta este zona dintre buric şi genunchi, dar la Rugăciune sunt incluşi şi umerii. Pentru femei, aceasta este reprezentată de tot corpul, în afară de chip şi mâini. Allah Al-'Aziz (Cel Atotputernic) spune în Coranul cel Glorios:

„O, fii ai lui Adam! Luaţi-vă gătelile [44] voastre la toate locurile de Rugăciune!...” [Coran, 7:31]

5. Trebuie să ne orientăm către Qiblah. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune în Coranul cel Nobil:

„... Să te orientăm către o Qiblah care îţi va plăcea. Aşadar, îndreaptă-ţi faţa spre Moscheea cea Sfântă [45]! Şi oriunde aţi fi, îndreptaţi feţele voastre către ea!...” [Coran, 2:144]

O femeie nu trebuie să se roage când este în perioada menstruaţiei sau cea postnatală, până când sângerarea se opreşte. Începând de atunci, trebuie să facă o abluţiune completă (ghusl) şi să reia Rugăciunile ei, şi să renoveze abluţiunea (wudhu) pentru fiecare Rugăciune, dacă o pierde. Nu trebuie să recupereze Rugăciunile pe care nu le-a făcut când se afla la menstruaţie.

Cum se realizează Rugăciunea

● Trebuie să se realizeze abluţiunea cu apă pură, cum a ordonat Allah Al-Muta'ali (Preaînaltul):

● Trebuie să ne orientăm către Qiblah, în direcţia Kaba'ah, cu trup şi suflet, şi cu intenţia (în inimă) de a realiza Rugăciunea care urmează a fi efectuată, fără a pronunţa acest lucru verbal.

● Trebuie să pronunţăm Takbirat-ul-Ihram, spunând „Allahu Akbar”. Aceasta trebuie să se facă privind locul în care ne vom prosterna, ridicând mâinile la nivelul umerilor şi urechilor, cu degetele întinse, cu palmele în direcţia Qiblah.

● După aceea, punem mâinile pe piept, mâna dreaptă peste stânga, şi recităm prima rugă (Du'a-ul-Istiftah):

„Subhaanak-Allahumma ua bi hamdika, wa tabarak-Asmuka, wa ta'ala yadduka, wa la ilaha gairuka”

(„Departe eşti de orice imperfecţiune, o, Allah, şi toate laudele îţi aparţin. Binecuvântat fie numele Tău. Glorificat şi lăudat să fii, o, Allah! Binecuvântat fie numele Tău şi înălţată Domnia Ta. Nu există Divinitate în afară de Tine.”)

Apoi se spune:

„Audhu billahi minas-Shaitan Ar-Rajim. Bismillahi Ar-Rahman Ar-Rahim”

(„Mă refugiez la Allah de Satana, cel blestemat. Încep în Numele lui Allah, Cel Milostiv, Cel Îndurător.”)

Apoi se recită Surat Al-Fatiha, şi spunem „Amin” la sfârşit. După Al-Fatiha, poate fi recitată orice altă Sură din Sfântul Coran.

● La sfârşitul recitării, trebuie să facem o plecăciune (ruku), înclinându-ne în faţă, punând mâinile peste genunchi. Înainte de aceasta se spune:

„Allahu Akbar”

(„Allah este cel mai Mare.”)

Trebuie să ridicăm mâinile până la nivelul umerilor şi urechilor. Apoi realizăm ruku (poziţia de plecăciune) cu spatele întins şi cu capul la acelaşi nivel. În acest moment, se pun mâinile pe genunchi, separând coatele de corp. În ruku, se spune de trei ori:

„Subhana Rabbi Al-Aziim”

(„Glorificat fie Domnul meu cel Preamăreţ”)

● Ridicăm capul (şi spatele) din ruku şi ridicăm mâinile la nivelul umerilor şi urechilor, spunând:

„Sami'Allahu liman Hamidah”

(„Allah ascultă pe cei ce îl laudă şi glorifică.”)

Aceasta se spune atunci când unul se roagă singur sau de către cel ce conduce Rugăciunea, când se roagă împreună cu mai multe persoane. Când ne aflăm în poziţie dreaptă din nou, spunem:

„Rabbana wa lakal-Hamd”

(„Domnul nostru, Ţie Ţi se cuvine toată lauda.”)

Se recomandă a se aşeza mâinile pe piept cum s-a făcut înainte de ruku.

● Apoi ne prosternăm (sujud) şi spunem:

„Allahu Akbar”

(„Allah este cel mai Mare”)

În cazul acesta, nu trebuie să fie ridicate mâinile. Coborâm, atingând cu genunchii de sol, înainte să îl atingem cu mâinile – dacă aceasta nu presupune un efort – şi facem apoi acelaşi lucru cu fruntea, nasul, mâinile şi vârfurile degetelor de la picioare. Atât degetele mâinilor, cât şi cele ale picioarelor trebuie să fie îndreptate către Qiblah (degetele mâinilor împreunate, nu separate). Trebuie să menţinem coatele separate de corp (svrstea nu ating solul, ci doar antebraţul) şi genunchii departe de stomac; coapsele separate de gambe. Cu coatele şi antebraţele încă separate de sol, spunem de trei ori:

„Subhana Rabial Al-Ala”

(„Glorificat fie Domnul meu, Preaînaltul.”)

În această poziţie (sujud), trebuie realizate majoritatea implorărilor [47], dat fiind că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„În ceea ce priveşte ruku, lăudaţi-l pe Domnul vostru, iar în sujud faceţi câte implorări puteţi, pentru că este momentul în care acestea vor fi acceptate.” (Muslim)

● Ridicăm capul din sujud şi spunem: „Allahu Akbar” şi stăm în şezut. În această mişcare, nu trebuie să ridicăm mâinile până la urechi. Talpa piciorului stâng trebuie să atingă solul în întregime (îndreptată spre dreapta), şi trebuie să sprijinim greutatea corpului nostru pe el, ridicând călcâiul piciorului drept (cu degete îndoite, orientate către Qiblah). Mâinile se pun pe genunchi, şi spunem de trei ori:

„Rabbigfirli”

(„Domnul meu, iartă-mă.”)

Adăugat la aceasta, putem spune:

„Allahumma-agfirli, warhamni, wahdini, warzuqni, wa'aafini, wa yburni”

(„O, Allah, iartă-mă, ai milă de mine, călăuzeşte-mă, dă-mi subzistenţă, menţine-mă într-o stare de siguranţă şi bunăstare, şi consolidează slăbiciunile mele.”

● Realizăm alt sujud spunând: „Allahu Akbar”, fără să ridicăm mâinile când ne mişcăm. Facem acelaşi lucru ca la primul sujud.

● Apoi ne ridicăm din sujud, spunând „Allahu Akbar”, fără să ridicăm mâinile când facem aceasta şi ne ridicăm în picioare pentru a realiza a doua raka'at, folosindu-ne de genunchi, dacă este posibil, pentru a ne ridica. Dacă ne este greu astfel, ne putem ridica cu ajutorul mâinilor. O dată în picioare, recităm Surat Al-Fatiha şi orice altă Sură pe care o ştim din Coranul cel Glorios, aşa cum am făcut şi la prima raka'at.

● Dacă este realizată o Rugăciune care constă din două raka'at, precum Fajr, sau Rugăciunea de Jummu'ah (de vineri) sau cea de Aid (de sărbătoare), după cea de a doua prosternare ne aşezăm pe piciorul stâng (cu degetele îndreptate spre dreapta), cu călcâiul drept ridicat. Închidem pumnul drept şi îl punem pe genunchiul drept, şi, cu degetul arătător întins în timpul rugii, Îl menţionăm pe Allah Al-'Aziz (Cel Atotputernic) (în tashahhud), simbolizând Tawhid-ul. Mâna noastră stângă trebuie să fie sprijinită pe coapsa stângă şi să recităm tashahhud:

„At-tahiatu lillahi, was-Salauatu, uat-Taiibatu, as-Salamu alaika aiiuhan-Nabii, wa rahmatullahi wa barakatuh. As-Salamu alaina ua ala ibadillahis-Salihin. Ash-hadu an la ilaha illallah, ua ash-hadu anna Mohammedan abduhu wa rasuluhu”.

(„Salutările, actele de devotament şi faptele bune sunt doar pentru Allah. Pacea, mila şi binecuvântările lui Allah fie cu tine, o, Profetule! Pacea fie asupra noastră şi asupra robilor Tăi virtuoşi. Mărturisesc că nu există altă Divinitate în afară de Allah şi mărturisesc că Mohammed este robul şi Trimisul Său.”)

Apoi se caută adăpost de patru lucruri:

„Allahumma in audhu bika min adhabi yahannam wa min adhabil-qabr, wa min fitnatil-mahia, wal-mamat, wa min fitnatil-masihid-Dajjal”.

(„O, Allah, caut adăpost la Tine de pedeapsa cu Focul Infernului, de chinul mormântului, de încercările Vieţii şi ale Morţii, şi de calomniile falsului Mesia [Dajjal [48]]).”

Trebuie să Îi cerem lui Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) ceea ce vrem [49] sau dorim din lucrurile bune ale acestei vieiţi şi ale celei ce urmează.

● La final, se face taslim, întorcând capul către dreapta, şi spunând:

„As-Salamu alaikum wa Rahmatullah”

(„Pacea şi Mila lui Allah fie cu voi.”)

Apoi, facem acelaşi taslim, dar spre stânga, spunând, de asemenea, „As-Salamu Alaikum wa Rahmatullah”.

● Dacă este realizată o Rugăciune de trei raka'at, cum este cea de Maghrib, sau de patru, cum este Dhuhr, Asr sau Isha, după ce s-a spus „Ash-hadu an la ilaha ill-Allah wa ash-hadu anna Mohammedan abduhu wa rasuluhu”, în tashahhud-ul menţionat mai înainte, trebuie să ne ridicăm în poziţie dreaptă şi să ne rugăm a treia rakah în cazul Maghrib; sau a treia şi a patra rakah pentru cazul Rugăciunii cu acest număr de cicluri. Trebuie să ne ridicăm ajutându-ne de genunchi, dacă se poate, şi să ridicăm mâinile până la nivelul umerilor spunând: „Allahu Akbar”. Apoi se pun mâinile pe piept – drepta peste stânga – şi se recită doar Surat Al-Fatiha. Se îndeplinesc aceiaşi paşi ca anterior şi când se ajunge la ultimul tashahhud, după ce sunt recitate părţile corespondente, se încheie Rugăciunea cu taslim.

Rugăciunile voluntare

Sunt anumite Rugăciuni cunoscute sub numele de Sunan-ur-Rauatib, pentru care pot fi obţinute recompense în plus şi prin intermediul cărora poate creşte nivelul în Jannah. Prin intermediul lor, de asemenea, pot fi compensate lipsurile care ar fi putut fi comise în Rugăciunile obligatorii. Rugăciunea Witr este, de asemenea, Sunnah, şi constă dintr-o singură rakah. Trebuie să fie ultima Rugăciune realizată a nopţii. Sunt şi alte Rugăciuni voluntare pe lângă cele obligatorii, iar cel care le face, cu voia lui Allah Al-'Alaa (Preaînaltul), va avea răsplată mai mare.

Momente în care este interzisă Rugăciunea

Pot fi realizate Rugăciuni voluntare în afară de cele menţionate în orice moment al zilei, în afară de acele momente în care acestea au fost interzise de către Allah Al-Ahad (Unicul) şi de Trimisul Lui (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) Acestea sunt următoarele:

● După timpul Rugăciunii Fajr, până când Soarele atinge înălţimea unei lance [50].

● Din momentul în care Soarele ajunge la zenit până când începe să coboare.

● După timpul Rugăciunii de Asr, până când apune Soarele.

Dania obligatorie (Az-Zakat)

După ce este îmbrăţişat Islamul, trebuie să fie achitată Dania (Az-Zakat) celor care sunt îndreptăţiţi să o primească.

Zakat-ul este unul dintre drepturile lui Allah Al-'Aziz (Cel Atotputernic), pe care fiecare musulman trebuie să îl ofere fraţilor săi nevoiaşi, pentru a-i scuti de umilinţa de a trebui să cerşească. Allah Al-Muta'ali (Preaînaltul) spune în Coranul cel Glorios:

„Şi nu li s-a poruncit decât să-L adore pe Allah, cu credinţă curată şi statornică în religia Lui, să împlinească Rugăciunea [As-Salat] şi să achite Dania [Az-Zakat]. Şi aceasta este credinţa [comunităţii] celei drepte.” [Coran, 98:5]

Este o mare înţelepciune şi multe motive se află în spatele prescrierii plăţii Zakat-ului. Unele dintre acestea sunt următoarele:

● Purifică sufletul musulmanilor bogaţi şi îi îndepărtează de lăcomie, zgârcenie, dorinţa pentru lucrurile materiale şi dragostea excesivă pentru această lume tranzitorie şi cedarea în faţa dorinţelor.

● Purifică sufletul săracilor de ura şi gelozia pe care o pot simţi fară de cei bogaţi: ei văd că aceştia oferă o parte din bogăţiile lor şi au grijă de ei, donând bunuri şi purtându-se bine cu ei.

● Face ca musulmanul să se obişnuiască cu bunele maniere, cum ar fi acordarea de caritate şi a-i prefera pe alţii în locul propriei persoane.

● Atenuează sărăcia în societăţile musulmane şi scade pericolele ce rezultă ca urmare a acesteia, cum ar fi furturile, crimele şi fărădelegile persoanelor.

● Ridică spiritul de dependenţă reciprocă şi frăţie în Islam, fiind satisfăcute nevoile Islamului şi ale musulmanilor.

● Joacă un rol important în difuzarea Islamului prin toată lumea. Prin Zakat, nemusulmanii cunosc religia şi frumuseţea ei, şi avem speranţa că o vor accepta.

Condiţiile Zakat-ului

● A avea nissab (suma mininmă cerută pentru ca o persoană să fie obligată să plătească Dania), care este cantitatea minimă de bogăţii pentru care Islamul a legalizat Zakat-ul. Această avere este echivalentul a 85 de grame de aur.

● Să fi trecut perioada de un an lunar. Dacă cineva deţine nissab în decursul acestui timp, este obligat să dea Zakat.

Cine sunt cei care trebuie să plătească Zakat

Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) a indicat cine sunt cei care au obligaţia de a achita Zakat. El, Preaînaltul şi Preaslăvitul, spune în Coranul cel Glorios:

„Milosteniile [din Danie] sunt numai pentru săraci, pentru sărmani, pentru cei care ostenesc pentru ele, pentru cei ale căror inimi se adună [întru credinţă], pentru eliberarea robilor, pentru cei îndatoraţi greu, pentru Calea lui Allah şi pentru călătorul aflat pe drum. [Aceasta este] poruncă de la Allah, iar Allah este Al-'Alim, Al-Hakim [Atoateştiutor şi Înţelept].” [Coran, 9:60]

Note Importante

● Nu se achită Zakat pentru acele bunuri de uz personal pe care le deţinem, precum casa, mobila, maşinile sau animalele de povară (cai, catâri, etc.).

● Nu se calculează Zakat-ul nici peste acele bunuri care sunt închiriate altor persoane, precum automobile, afaceri sau case. Se achită Zakat pentru câştigurile produse de aceste chirii, dacă, adunate cu celelalte bunuri, ajung la valoarea nissab-ului şi suma este deţinută pe o perioadă de un an.

Postul din luna Ramadan (As-Siyam)

Una dintre obligaţiile tuturor musulmanilor este postul din luna Ramadan, care trebuie ţinut în fiecare an. În această perioadă, musulmanul se abţine de la tot ceea ce poate rupe Postul: mâncare, băutură sau relaţii intime, de la Fajr până la Maghrib, şi totul ca un act de ascultare faţă de Allah Al-'Aziz (Cel Atotputernic), care spune în Coranul cel Glorios:

„O, voi cei care credeţi, v-a fost statornicit vouă Postul [As-Siyam], aşa cum le-a fost prescris şi celor dinaintea voastră - Poate că veţi fi cu frică!” [Coran, 2:183]

Obiectivul Postului nu este doar abţinerea de la lucruile materiale şi fizice care îl anulează, ci, de asemenea, şi îndepărtarea de acele lucruri necorporale care micşorează recompensa acestui sacrificiu, cum ar fi minciuna, defăimarea, înşelăciunea, inducerea în eroare şi alte comportamente ofensive. Trebuie să avem în vedere că este de datoria noastră să ne îndepărtăm de aceste lucruri nu numai în luna Ramadan, însă, în această lună trebuie mult mai mult, pentru că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Allah nu are nevoie de renunţarea la mâncare şi băutură a celui care nu renunţă la vorbe mincinoase sau la fapte rele.” (Bukhari)

Sunt multe motive şi o mare înţelepciune în spatele prescrierii Postului. Câteva dintre acestea sunt următoarele:

● Este un exerciţiu spiritual pentru credincios, pentru că sufletul lui se află într-un Jihad [51] împotriva dorinţelor şi pasiunilor lui.

● Îl menţine pe musulman departe de cuvinte şi acţiuni jignitoare. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Când vreunul dintre voi posteşte, nu trebuie să rostească cuvinte urâte sau să ridice vocea la mânie. Dacă cineva îl batjocoreşte sau se ceartă cu el, trebuie să zică: «Eu ţin Post!»” (Bukhari şi Muslim)

● Prin Post, credinciosul îşi dă seama cum trăieşte fratele lui sărac, şi aceasta îl face să ajute, să caute să afle despre situaţia lui şi să încerce să îl ajute la nevoie.

Notă:

Nu îi este permis Postul unei femei care se află in perioada menstruaţiei sau în cea postnatală, până când sângerarea se opreşte. Când aceasta se întâmplă, trebuie să se îmbăieze total (ghusl) şi să recupereze zilele în care nu a postit. Dacă cineva se află într-o călătorie, îi este permis să nu postească, dar trebuie să compenseze aceste zile ulterior [52].

Pelerinajul la Mecca (Al-Hajj)

Toţi musulmanii trebuie să efectueze Hajj-ul cel puţin o dată în viaţă. Acesta este pelerinajul la Casa Sfântă a lui Allah (Kaba'ah), pentru a îndeplini anumite ritualuri în locuri specifice şi în momentele indicate. Acest stâlp al Islamului este obligatoriu pentru toţi musulmanii, bărbaţi şi femei, care se bucură de sănătate mentală, a ajuns la vârsta pubertăţii, are sănătate fizică şi posibilităţi financiare. Dacă cineva are o boală incurabilă, dar dispune de mijloacele economice, trebuie să desemneze o persoană care să realizeze Hajj în locul lui/ei. Dar dacă musulmanul nu are banii suficienţi pentru a acoperi nevoile zilnice sau întreţinerea celor aflaţi sub grija lui, nu are obligaţia de a realiza Hajj-ul. Allah Al-Muta'ali (Preaînaltul) spune:

„... Este o datorie a oamenilor faţă de Allah [să împlinească] Pelerinajul la această Casă, dacă au mijloacele pentru aceasta. Cât despre aceia care tăgăduiesc, Allah nu are nevoie de aceste lumi [53].” [Coran, 3:97]

Sunt multe motive şi multă înţelepciune în spatele prescrierii Hajj-ului. Câteva dintre acestea sunt:

● Creşterea bunelor acţiuni prin intermediul actelor de ascltare, pentru că răsplata Pelerinajului acceptat de Allah Al-Muta'ali (Preaînaltul) este Jannah (Paradisul). Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Hajj-ul nu are altă recompensă decât Paradisul.” (Bukhari)

● Obţinerea unităţii musulmanilor, pentru că Hajj este cea mai mare reuniune mondială Islamică. Musulmani din toată lumea vin în acelaşi loc, în acelaşi moment, lăudându-L pe acelaşi Domn, Allah Al-Ahad (Unicul), îmbrăcând aceeaşii îmbrăcăminte şi realizând aceleaşi ritualuri. Nu există diferenţe între bogat şi sărac, între cel puternic şi cel care nu este, între alb şi cel de culoare, între arab şi cel cel care nu este arab. Toţi credincioşii sunt la fel: nu există diferenţe între ei în afară de evlavie (taqwa). Aceasta nu este decât o afirmare a fraternităţii în Islam şi a unităţii speranţelor şi a sentimentelor.

● Este un exerciţiu spiritual care antrenează la extinderea efortului, fizic şi financiar, totul pentru Allah Al-Ahad (Unicul) şi pentru a obţine Mulţumirea Lui.

● Este o purificare de păcate şi de iertare a faptelor rele. Profetu (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Oricine merge la Hajj fără a folosi cuvinte urâte şi fără a avea un comportament inadecvat, va fi iertat şi va fi asemenea unui nou-născut.” (Bukhari)

Cum se realizează Hajj-ul

Există trei tipuri de Pelerinaj şi fiecare are ritualurile lui specifice. Recomandabil este Tamattu, în care înseamnă Hajj cu Umrah separat, în Lunile Sfinte ale Pelerinajului. Se realizează în felul următor:

1. Musulmanul intră în stare de Ihram [54] în Miqat [55] înainte de ziua 8 a lunii Dhul-Hijjah [56]. Aceasta se realizează spunând:

„Labbaik Allahumma Umratan mutamatti'an biha ilal-Hajj”

( „Aici sunt la dispoziţia Ta, o, Allah, pentru a realiza Umrah şi apoi Hajj separat”)

2. După intrarea în oraşul Mecca, se face Tawaf [57] în jurul Kaba'ei [58] şi Sa'i pentru Umrah, şi la final se tunde părul sau se rade. Femeile trebuie să îşi tundă doar câţiva centimetri din păr (de lungimea unui deget).

3. În cea de a opta zi a lunii Dhul-Hijjah, numită Tarwiah, se intră în starea de Ihram în timpul Duha [59], în locul în care se găseşte musulmanul. Apoi se merge la Mina şi acolo se fac Rugăciunile de Dhuhr, Asr, Maghrib şi Isha. Rugăciunile de Dhuhr, Asr şi Isha trebuie să fie scurtate (cum ar face un călător), dar fără să le combine [60].

4. După ce Soarele a răsărit în a noua zi a lunii Dhul-Hijjah, cunoscută ca ziua de Arafah, se abandonează Mina pentru a se merge la valea din Arafat. Acolo se efectuează Rugăciunile Dhuhr şi Asr la timpul pentru Dhuhr, ambele de două raka'at. După aceasta, se petrece timpul pomenindu-L pe Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) şi implorându-L cu sinceră umilinţă. Musulmanul trebuie să ceară ceea ce îşi doreşte ridicând mâinile, îndreptându-se în direcţia Qiblah.

5. Când Soarele apune în ziua de Arafah, pelerinul se îndreaptă spre Muzdhalifah. Acolo se efectuează Rugăciunile de Maghrib şi Isha, combinându-le, făcând doar două raka'at pentru Rugăciunea de Isha. Trebuie să petreacă noaptea în Muzdhalifah şi să se roage Rugăciunea de Fajr chiar când începe timpul pentru această Rugăciune, pentru a încheia implorând, până când cerul începe să se lumineze.

6. Înainte de a răsări Soarele, pelerinul trebuie să plece către Mina. Când ajunge acolo, trebuie să arunce şapte pietre spre Jamrat-ul-Aqabah [61], spunând „Allahu Akbar” atunci când aruncă fiecare dintre cele şapte pietricele. Acestea trebuie să fie de mărimea unui bob de mazăre.

● După aceasta, trebuie sacrificat un animal (oaie, capră, vacă sau cămilă) şi ras sau tuns părul. Raderea este mai bună pentru bărbaţi, dar femeile trebuie doar să se tundă puţin (nu trebuie să se radă).

● Cu aceasta, credinciosul termină starea de Ihram parţial şi rămâne în starea de Ihram. Poate să poarte îmbrăcăminte normală şi să facă tot ceea ce îi este permis oricărei alte persoane, în afară de a avea relaţii intime.

● Odată ajuns la acest punct, musulmanul trebuie să se îndrepte către Mecca şi să realizeze Tawaf şi Sa'i, ambele, de această dată, pentru Hajj. După ce le completează acestea, se întoarce la Mina , unde petrece nopţile zilelor 11 şi 12 ale lunii Dhul-Hijjah. În timpul acestor zile, trebuie aruncate şapte pietricel la Jamrat, spunând „Allahu Akbar” la aruncarea fiecăreia dintre ele. Acest ritual trebuie să fie îndeplinit după ce Soarele începe să se deplaseze către zenit. Se începe cu Jamaratul cel mai mic, apoi cel mijlociu şi se încheie cu cel mare.

● Odată ce pelerinul a aruncat pietrele la Jamarat în a douăsprezecea zi, poate abandona Mina sau poate petrece altă noapte acolo, pentru a arunca pietre în ziua 13 în felul deja explicat; aceasta având o recompensă mai mare.

● Când musulmanul are intenţia de a se întoarce la căminul lui, trebuie sa meargă la Mecca şi să realizeze Tawaf Al-Wada. Acest Tawaf nu este obligatoriu pentru femeia care se află în perioada menstruaţiei sau cea de după naştere. Când musulmanul îndeplineşte aceasta, Hajj-ul său este complet.

Adorarea şi supunerea în faţa lui Allah Al-'Aziz (Cel Atotputernic)

Trebuie să ştii, fratele meu, că adorarea este obligatorie pentru toţi musulmanii. Îndeplinirea acestor stâlpi ai Islamului pe care i-am amintit mai sus este modalitatea de a intra în Paradis, cu mila lui Allah Ar-Rahman (Cel Milostiv). Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus unui beduin, care i-a cerut:

„«O, Trimis al lui Allah, spune-mi ce este obligatoriu cu privire la Rugăciune.» El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: «Cele cinci Rugăciuni obligatorii, cu excepţia cazului în care doreşti să realizezi altele voluntare.» Omul a mai cerut: «Spune-mi ce este obligatoriu cu privire la Post.» Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: «Luna Ramadan, cu excepţia cazului în care doreşti să posteşti alte zile voluntare.» A întrebat din nou omul: «Spune-mi ce este obligatoriu în legătură cu Zakat.» [Naratorul] a spus „Atunci Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) l-a informat despre Legile Islamului. Beduinul a sus: «Pe Acela care te-a onorat, nu voi face niciun act voluntar din ceea ce Allah nu mi-a poruncir şi nu voi abandona nimic din ceea ce Allah mi-a ordonat.» Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Dacă spune adevărul, va avea succes (va intra în Paradis).»” (Bukhari)

Efectele individuale şi sociale ale adorării lui Allah Al-'Alaa (Preaînaltul)

● Credincioşii vor obţine fericirea şi succesul atât în viaţa din această lume, cât şi în Viaţa de Apoi. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune în Coranul cel Sfânt:

„Va izbândi cel ce se curăţeşte ~ Şi numele Domnului său îl pomeneşte şi face Rugăciunea.” [Coran, 87:14-15]

● Musulmanii obţin forţă fizică şi spirituală, care provine de la propria conversaţia cu Domnul lor. Allah Al-Ahad (Unicul) spune în Coranul cel Glorios:

„Allah este, cu adevărat, cu aceia care sunt cu frică [de El] şi cu aceia care sunt făcători de bine.” [Coran, 16:128]

● Credincioşii obţin ajutorul lui Allah Al-'Aziz (Cel Atotputernic şi a acelor robi ai Lui cu autoritate pe Pământ. Allah Al-Muta'ali (Preaînaltul) spune în Coranul cel Nobil:

„... Allah îi ajută neîndoielnic aceluia care-L ajută pe El. Allah este Al-Wawiyy, Al-'Aziz [Tare şi Puternic]. ~ Aceştia sunt cei care – dacă Noi le dăm putere pe Pământ – împlinesc Rugăciunea [As-Salat], achită Dania [Az-Zakat], poruncesc ceea ce este drept şi opresc de la ceea ce este neîngăduit. Iar sfârşitul [tuturor lucrurilor] Îi aparţine lui Allah.” [Coran, 22:40-41]

● Se creează legături de fraternitate, cooperare, uniune şi siguranţă între indivizii societăţii Islamice. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune în Coranul cel Glorios:

„Dreptcredincioşii şi dreptcredincioasele îşi sunt aliaţi unii altora. Ei poruncesc ceea ce este cuvenit, opresc de la ceea ce este neîngăduit, împlinesc Rugăciunea [As-Salat], aduc Dania [Az-Zakat] şi se supun lui Allah şi Trimisului Său. Cu aceştia Allah va fi îndurător, căci Allah este Al-'Aziz, Al-Hakim [Puternic şi Înţelept].” [Coran, 9:71]

● Se obţine călăuza lui Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) şi succesul pe care doar El, Preaînaltul şi Preaslăvitul, îl poate oferi, după cum ne spune în Coranul cel Sfânt:

„O, voi cei care credeţi! Dacă sunteţi cu frică de Allah, atunci El vă va da vouă un Îndreptar şi vă va şterge vouă faptele rele şi vă va ierta, căci Allah este Dătător de har nemărginit.” [Coran, 8:29]

● Abundanţă de provizii din partea lui Allah Al-Muta'ali (Preaînaltul) şi uşurinţă în timpuri grele. El, Preaînaltul şi Preaslăvitul, spune în Coranul cel Glorios:

„...Iar aceluia care este cu frică de Allah, îi va da El o ieşire [bună] ~ Şi-l va înzestra pe el de unde el nici nu se aşteaptă. Iar aceluia care se încrede în Allah, El îi este de ajuns…” [Coran, 65:2-3]

● Se înmulţesc recompensele lui Allah Al-'Aziz (Cel Atotputernic), care spune în Coranul cel Glorios:

„Ziua în care vă va aduna El pentru Ziua Adunării, aceea este Ziua marii pierderi. Iar pe acela care crede în Allah şi împlineşte fapte bune, El îl va ierta pentru faptele sale rele şi-l va lăsa să intre în Grădini pe sub care curg pâraie şi vor fi veşnic sălăşluitori în ele. Aceasta este marea izbândă!” [Coran, 64:9]

Fapte prescrise în Islam

Dragul meu frate, trebuie să cauţi un drum în relaţia ta cu societatea, călăuzit de învăţăturile Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), care a spus:

„Abandonează ceea ce este interzis şi vei fi cel mai bun adorator; când eşti mulţumit de provizia pe care Allah ţi-a dat-o, vei fi cel mai bogat dintre toţi; fii bun cu vecinul tău şi vei fi un adevărat credincios; doreşte pentru ceilalţi ceea ce îţi doreşti pentru tine şi vei fi un musulman sincer...” (Tirmidhi)

De asemenea, Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a mai spus:

„Adevăratul musulman este acela de a cărui limbă şi mână fraţii săi musulmani se simt în siguranţă, iar un adevărat muhajir [62] este acela care abandonează ceea ce Allah a interzis.” (Bukhari)

Islamul ţinteşte la formarea unei societăţi cu o bază bună, bazată pe interdependentă, în care indivizii dau dovadă de milă şi dragoste faţă de ceilalţi, practicând Sunnah Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), ordonând să se facă anumite lucruri şi să se abandoneze altele:

„Credincioşii, în prietenia lor reciprocă, în compasiunea şi dragostea lor, sunt asemeni unui singur trup: dacă o parte a lui simte durerea, toate celelalte părţi se resimt şi suferă de somnolenţă şi febră.” (Muslim)

Islamul îl călăuzeşte pe om către bine şi îl avertizează de orice rău. Câteva dintre poruncile acestuia sunt următoarele:

● Porunceşte credinţa în Tawhid (Unicitatea lui Allah) şi interzice să I se asocieze parteneri (adică, Shirk – asocerea de parteneri lui Allah). Allah Al-Ahad (Unicul) spune în Coranul cel Glorios:

„Allah nu iartă să I se facă semeni, dar iartă orice, în afară de aceasta, celui care voieşte El. Acela care îi face lui Allah semeni, acela s-a rătăcit departe!” [Coran, 4:116]

Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„«Evitaţi cele şapte păcate mari.» Oamenii au întrebat: «O, Trimis al lui Allah, care sunt acestea? » El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: «Asocierea de parteneri lui Allah (shirk); vrăjitoria; crima, pentru că Allah a interzis să fie omorât cineva fără drept legitim; comiterea de cămătărie; însuşirea averii orfanilor; fuga de la înfruntarea inamicului în luptă şi calomnierea femeilor cinstite şi credincioase, care nu au comis niciodată acţiuni indecente.»” (Bukhari)

● Porunceşte să îi tratăm bine pe ceilalţi şi interzice folosul abuziv al bogăţiilor, precum dobânda, furtul, înşelăciunea, uzurparea de proprietăţi sau similare. Allah Al-Ahad (Unicul) spune în Coranul cel Glorios:

„O, voi cei care credeţi! Nu vă mâncaţi averile voastre unii altora pe nedrept, doar dacă este un negoţ [legal], cu bună învoială între voi! Şi nu vă ucideţi voi înşivă! Allah este Ar-Rahim [Îndurător] cu voi!” [Coran, 4:29]

● Stabileşte justiţia şi echitatea şi interzice toate felurile de asuprire şi fărădelelege împotriva celorlalţi. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune în Coranul cel Nobil:

„Allah porunceşte dreptatea, împlinirea faptei bune şi dărnicia faţă de rude şi El opreşte de la desfrâu, faptă urâtă şi nelegiuire. El vă îndeamnă pentru ca voi să vă aduceţi aminte.” [Coran, 16:90]

● Porunceşte ca persoanele să coopereze în cele bune şi interzice să o facă pentru a face rău. Allah Al-'Aziz (Cel Atotputernic) spune în Coranul cel Glorios:

„... Întrajutoraţi-vă în împlinirea faptelor bune şi în evlavie, dar nu vă ajutaţi la păcat şi la nedreptate! Şi fiţi cu frică de Allah, căci Allah este aspru la pedeapsă.” [Coran, 5:2]

● Islamul porunceşte să fie îngrijite şi păstrate bine sufletele, şi interzice crima sau participarea la aceasta, cu excepţia cazului în care se deţine dreptul legitim şi adevărat. Allah Al-Ahad (Unicul) spune în Coranul cel Sfânt:

„De aceea, am prescris Noi pentru fiii lui Israel că cel care ucide un suflet nevinovat de uciderea altui suflet sau de o altă stricăciune pe Pământ, este ca şi când i-ar ucide pe toţi oamenii, iar cel care lasă în viaţă un suflet este ca şi cum i-ar lăsa în viaţă pe toţi oamenii. Trimişii Noştri au venit la ei cu semne învederate şi totuşi iată că mulţi dintre ei săvârşesc silnicii pe Pământ şi după aceasta [venirea Trimişilor].” [Coran, 5:32]

Allah Al-'Aziz (Cel Atotputernic) spune, de asemenea:

„Cel care omoară un dreptcredincios precugetat, răsplata îi va fi Gheena, în care va rămâne veşnic, Allah se va mânia pe el, îl va blestema şi-i va pregăti lui chin mare.” [Coran, 4:93]

● Porunceşte să îi tratăm bine pe părinţi şi interzice neascultarea lor. Allah Al-Muta'ali (Preaînaltul) spune în Coranul cel Nobil:

„Şi Domnul tău a orânduit să nu-L adoraţi decât pe El şi să vă purtaţi frumos cu părinţii voştri, iar dacă bătrâneţile îi ajung pe unul dintre ei sau pe amândoi lângă tine, nu le zice lor «Of!» şi nu-i certa pe ei, ci spune-le lor vorbe cuviincioase. ~ Şi din îndurare coboară pentru ei aripa smereniei şi îndurării şi spune: «Doamne, fii îndurător cu ei, căci ei m-au crescut [când am fost] mic!»” [Coran, 17:23-24]

● Porunceşte să fie menţinute unite legăturile de rudenie şi interzice ruperea acestora, după cum ni se spune în Coranul cel Glorios:

„Şi dacă vă întoarceţi voi, nu s-ar putea să semănaţi voi stricăciune pe Pământ şi să rupeţi legăturile voastre de rudenie? ~ Aceştia sunt cei pe care i-a blestemat Allah şi i-a făcut pe ei surzi şi le-a orbit vederile lor.” [Coran, 47:22-23]

Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Acela care rupe legăturile de rudenie nu va intra în Paradis.” (Muslim)

● Porunceşte şi stimulează căsătoria. Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„O, voi tineri! Cine are posibilitatea să se căsătorească, să o facă, pentru că aceasta păzeşte privirea şi păstrează castitatea. Acela care nu poate să o facă, să postească, dat fiind că aceasta este o protecţie pentru el.” (Bukhari)

Islamul interzice adulterul şi homosexualitatea, ca şi tot ceea ce conduce la aceasta. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune în Coranul cel Glorios:

„Spune: «Domnul meu a oprit nelegiuirile – atât pe cele văzute cât şi pe cele nevăzute – precum şi păcatul, nedreptăţirea [altora] sau să-i faceţi lui Allah asociaţi, de vreme ce El nu a trimis o astfel de poruncă, sau să spuneţi despre Allah ceea ce nu ştiţi.»” [Coran, 7:33]

● Porunceşte protejarea bunurilor orfanilor şi să fie trataţi bine şi interzice folosirea averilor lor fără drept. Allah Al-'Aziz (Cel Atotputernic) spune în Coranul cel Nobil:

„Cei care mănâncă bunurile orfanilor pe nedrept, aceia mănâncă în pântecele lor foc şi ei vor arde în Iad.” [Coran, 4:10]

Interzice, de asemenea, abuzul şi răutatea, după cum găsim în Coranul cel Glorios:

„Cât despre orfan, pe el nu-l oprima!” [Coran, 93:9]

● Porunceşte sinceritatea în mărturie şi interzice minciuna. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„«Doriţi să vă informez despre păcatele cele mai grave?» Oamenii au spus: «Da, Trimis al lui Allah.» El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: «Asocierea de parteneri lui Allah (shirk) şi abuzul faţă de părinţi.» Era rezemat (când spunea aceasta) şi brusc s-a ridicat (ca şi cum ar fi fost alarmat) şi a spus: «Şi mărturia falsă.» [Relatatorul a spus]: «A continuat să repete aceasta până când ne-am spus „De ar înceta...”».” (Bukhari)

● Impune îndeplinirea promisiunilor şi jurămintelor şi interzice minciuna, ca şi minciuna intenţionată într-un jurământ pentru a-l lipsi de un drept pe celălalt. Allah Al-'Aziz (Cel Atotputernic) spune în Coranul cel Glorios:

„Însă aceia care-şi vând făgăduinţa dată lui Allah şi jurămintele lor pe un preţ de nimic, aceia nu vor avea parte în Viaţa de Apoi; Allah nu le va vorbi lor, nici nu-şi va îndrepta privirea spre ei în Ziua Învierii şi nici nu-i va curăţi pe ei. Şi vor avea ei parte de chin dureros.” [Coran, 3:77]

● Le impune oamenilor să îngrijească de vieţile lor şi interzice sinuciderea, într-un fel brusc sau nu, cum ar fi substanţele ameţitoare, ţigările şi alte elemente ce pot provoca boli, conform medicinei moderne care a demonstrat acest lucru. Allah Al-Muta'ali (Preaînaltul) spune în Coranul cel Sfânt:

„... Şi nu vă aruncaţi cu propriile voastre mâini [pradă] pieirii! Şi faceţi bine, căci Allah îi iubeşte pe binefăcători!” [Coran, 2:195]

● Porunceşte veracitatea, sinceritatea, încrederea şi îndeplinirea înţelegerilor; şi interzice minciuna, înşelătoria şi dezamăgirea. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune în Coranul cel Glorios:

„O, voi cei care credeţi! Nu-L vicleniţi pe Allah şi pe Trimis! Nici nu vicleniţi asupra celor ce v-au fost încredinţate, cu bună ştiinţă!” [Coran, 8:27]

● Islamul stimulează dragostea şi unitatea şi interzice separarea şi tot ceea ce conduce la ură şi duşmănie, cum ar fi acumularea de ranchiună, ură şi invidie. Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Feriți-vă de suspiciuni, pentru că vorbele pline de suspiciune reprezintă cea mai mare minciună. Nu căutaţi greşeli, nu vă pândiţi unii pe alţii, nu vă luaţi la întrecere unii cu alţii, nu vă urâţi unii pe alţii, nu vă întoarceţi spatele unii altora. O, robi ai lui Allah, fiţi fraţi!”

● Porunceşte generozitatea şi interzice lăcomia. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Sunt două comportamente pe care Allah le iubeşte: bunele maniere şi generozitatea; şi sunt două comportamente pe care Allah le dispreţuieşte: relele maniere şi lăcomia. Când Allah iubeşte pe cineva, îl foloseşte pentru a satisface nevoile celorlalţi.” (Abu Una'im Al-Iraqi)

● Islamul interzice risipa în toate problemele şi cheltuiala fără măsură în lucruri inutile. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune în Coranul cel Glorios:

„Şi dă-i celui care ţi-e rudă ceea ce i se cuvine, ca şi sărmanului şi călătorului de pe drum [aflat la nevoie], însă nu risipi peste măsură, ~ Căci risipitorii sunt fraţii Şeitanilor, iar Şeitan este nerecunoscător Domnului său!” [Coran, 17:26-27]

● Islamul este o religie moderată şi interzice fanatismul şi extremismul în toate aspectele. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune în Coranul cel Nobil:

„... Allah vă voieşte uşurarea, nu vă voieşte împovărarea...” [Coran, 2:185]

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

,,Feriţi-vă de întrecerea măsurii, fiindcă întrecerea măsurii i-a făcut să piară pe cei dinaintea voastră!” (Ibn Hibban)

● Porunceşte cumpătare şi interzice mândria şi aroganţa. Allah Al-Muta'ali (Preaînaltul) spune în Coranul cel Glorios:

„Fii cumpătat în mersul tău şi scoboară glasul tău, căci cel mai urât dintre toate este glasul măgarului!” [Coran, 31:19]

În ceea ce priveşte mândria, Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„«Cel care are în inima sa mândrie, cât greutatea unui bob de muştar, nu va intra în Paradis.» O persoana (dintre cei ce ascultau) a spus: «Omului îi place ca haina lui să fie bună şi pantofii să fie buni.» Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a remarcat: «Cu adevărat Allah este Frumos şi El iubeşte frumosul. Cel mândru dispreţuieşte adevărul (din îngâmfare) şi îi dispreţuieşte pe oameni.»” (Muslim)

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus despre mândrie:

„Către Acela care îşi târăşte hainele cu obrăznicie, Allah nu se va uita la el în Ziua Învierii.” (Bukhari)

● Porunceşte ca persoanele să caute consolare în ceilalţi şi să nu se bucure de nenorocirea celorlalţi. Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Nu face haz de necazul fratelui tău, căci Allah va avea milă de el şi va aduce necazul asupra ta.” (Tirmidhi)

● Islamul le interzice musulmanilor să se amestece în chestiuni care nu îi privesc. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Este una dintre calităţile adevăratului musulman abandonarea chestiunilor care nu îl privesc.” (Tirmidhi)

● Islamul comandă respectul faţă de ceilalţi şi interzice subestimarea sau tratarea cu dispreţ a lor. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune în Coranul cel Glorios:

„O, voi cei care credeţi! Să nu râdă un neam de alt neam, care s-ar putea să fie mai bun decât el, nici femeile [să nu râdă] de alte femei, care s-ar putea să fie mai bune decât ele! Nu vă ocărâţi şi nu vă batjocoriţi cu porecle unii pe alţii. Ce rău este numele urât şi ruşinos, după credinţă. Iar cei care nu se căiesc, aceia sunt nelegiuiţi.” [Coran, 49:11]

● Allah Al-'Aziz (Cel Atotputernic) interzice adulterul. Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Trei nu vor intra în Jannah (Paradis): cel care îşi neglijează părinţii, adulterinul şi femeile care se poartă ca nişte bărbaţi.” (Hakim)

● Islamul ne interzice să ne asemănăm sexului opus. Ibn Abbas (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:

„Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a blestemat pe acei bărbaţi care le imită pe femei şi pe acele femei care îi imită pe bărbaţi.” (Bukhari)

● Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) porunceşte ca persoanele să se străduiască să facă bine celorlalţi şi interzice să fie amintite favorurile ce au fost făcute. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„«Aveţi grijă şi feriţi-vă de a le aminti persoanelor favorurile pe care i le-aţi făcut, pentru că aceasta duce la nerecunoştinţă (din partea aceluia căruia i-a fost făcut favorul) şi anulează recompensa (pe care aţi fi primit-o pentru acea acţiune).» Apoi a recitat cuvintele lui Allah:

„O, voi cei care credeţi! Nu faceţi deşarte milosteniile voastre prin pomenirea lor şi prin necăjire…” [Coran, 2:264]” (Bukhari)

● Allah Al-Muta'ali (Preaînaltul) ne porunceşte să gândim bine referitor la ceilalţi şi interzice bănuielile şi bârfa, după cum spune în Coranul cel Glorios:

„O, voi cei care credeţi! Feriţi-vă cu străşnicie de bănuieli, căci unele bănuieli sunt păcat! Nu vă iscodiţi şi nu vă ponegriţi unii pe alţii! Oare voieşte vreunul dintre voi să mănânce carnea fratelui său mort? [Nu!] Voi aţi urât aceasta! Şi fiţi cu frică de Allah, fiindcă Allah este At-Tawwab, Ar-Rahim [Iertător şi Îndurător].” [Coran, 9:12]

● Islamul ne cere să ne îngrijim limba atunci când vorbim despre ceilalţi şi să o folosim pentru lucruri benefice pentru sine şi pentru societate, cum ar fi pomenirea lui Allah Al-Ahad (Unicul) sau împăcarea persoanelor. În acelaşi fel, interzice să fie folosită pentru a face rău. Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Fie ca mama ta să te piardă, o Mu'adh! Nu vor fi persoanele aruncate în Focul Infernului cu chipul şi nasul dinainte decât pentru ceea ce au adunat limbile lor.” (Tirmidhi)

● Islamul ne invită la a-i trata bine pe vecini şi interzice să îi rănim în vreun fel. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„«Pe Allah, el nu este un credincios, pe Allah, el nu este un credincios, pe Allah, el nu este un credincios!» Ei au întrebat: «Cine, Mesager al lui Allah?» El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Cel lângă care vecinul lui nu se simte în siguranţă.»” (Bukhari)

● Islamul porunceşte să căutăm buni tovarăşi şi să abandonăm compania rea. Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Exemplul dintre un companion bun (care stă cu tine) în comparaţie cu unul rău, este ca cel al vânzătorului de mosc şi cuptorul fierarului; de la primul vei putea fie cumpăra mosc, fie să te bucuri de parfumul bun, în timp ce cuptorul ar arde fie hainele tale sau casa ta, fie vei avea un miros urât şi neplăcut.” (Bukhari)

● Islamul porunceşte ca persoanele să îşi rezolve disputele şi interzice tot ceea ce duce la duşmănie şi la ură. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune:

„Nu este nimic bun în cea mai mare parte a vorbelor lor tainice, în afara acelora care poruncesc milostenia, fapta bună şi împăcarea între oameni. Iar aceluia care face aceasta, căutând mulţumirea lui Allah, îi vom dărui mare răsplată.” [Coran, 4:114]

● Islamul le cere persoanelor să fie sincere (să dea sfaturi bune) şi interzice negarea sfatului când i se cere. Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„«Fidelitatea şi sfatul sincer sunt o parte a religiei.» Am întrebat: «Cui?» A spus: «Lui Allah, Cartea Lui, Trimisul Lui şi conducătorilor musulmanilor şi neamului lor.»” (Muslim)

● Islamul porunceşte să ameliorăm preocupările musulmanilor, să le acordăm timp (pentru a plăti datoriile) şi să le acoperim greşelile. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Cine scuteşte un credincios musulman de una dintre greutăţile acestei vieţi lumeşti, Allah îl va scuti de una dintre greutăţile din Ziua Învierii, cine uşurează pentru cel care îi este dator (are greutăţi cu rambursarea datoriei), Allah îi va uşura în această viaţă cât şi în Viaţa de Apoi, cine ascunde defectele unui musulman, Allah va ascunde defecetele lui în această viaţă şi în Viaţa de Apoi. Allah îşi ajută robul Său atâta timp cât el îşi ajută fratele.” (Muslim)

● Islamul recomandă răbdare şi curaj în faţa adversităţilor şi descurajează îngrijorarea şi lipsa de curaj. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune în Coranul cel Glorios:

„Vă vom încerca cu puţină spaimă, foamete, lipsire de bunuri, de suflete şi de roade, dar binevesteşte celor răbdători, ~ Care, dacă s-a abătut asupra lor vreo nenorocire, spun: «Noi suntem ai lui Allah şi noi la El ne întoarcem.» ~ Aceia sunt cei peste care se pogoară binecuvântarea Domnului lor şi îndurarea Lui şi aceia sunt cei călăuziţi.” [Coran, 2:155-157]

● Islamul îi cere musulmanului să ierte şi să se îndepărteze de cei ce fac rău şi interzice răzbunarea sau pedepsirea pentru ceva ce i-a fost făcut. Allah Al-'Aziz (Cel Atotputernic) spune în Coranul cel Sfânt:

„Şi grăbiţi-vă spre iertarea Domnului vostru şi spre Raiul cel întins cât Cerurile şi Pământul, pregătit pentru cei evlavioşi, ~ Care dau milostenii atât atunci când au parte de belşug, cât şi atunci când sunt la necaz, care-şi stăpânesc mânia şi care iartă oamenilor, căci Allah îi iubeşte pe cei care împlinesc fapte bune.” [Coran, 3:133-134]

● Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) porunceşte mila şi descurajează musulmanul de la a avea inima rece. Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Celor care sunt milostivi, Allah le va arăta Mila Sa. Fii milostiv cu cei de pe Pământ şi Allah va fi milostiv cu tine.” (Tirmidhi)

● Islamul îi cere musulmanului să fie amabil şi să nu fie excesiv de strict cu ceilalţi, şi, mai ales, să nu fie sever. Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Amabilitatea înfrumuseţează toate lucrurile şi absenţa ei le strică.” (Muslim)

● Islamul invită la a răspunde răului cu răul, după găsim în Coranul cel Sfânt:

„Nu este fapta cea bună deopotrivă cu fapta cea rea. Respinge [fapta cea rea] cu cea care este mai bună şi iartă-l pe acela care a pus între tine şi el duşmănie ca şi cum ar fi un prieten apropiat.” [Coran, 41:34]

● Cheamă la răspândirea cunoştinţelor şi interzice ascunderea acesteia. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Celui care este întrebat despre ceva ce cunoaşte şi ascunde acest lucru, îi va fi pus un căpăstru de foc în Ziua Învierii.” (Abu Dawud)

● Islamul le cere musulmanilor să se bucure de virtuţi şi de bine, şi previne de la rău şi vicii, mereu conform posibilităţilor fiecăruia. Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Acela dintre voi care vede un lucru rău trebuie să-l oprească cu mâna, dacă nu poate, trebuie să-l oprească cu limba, dacă nu poate, trebuie să-l deteste din inima lui, şi acesta este cel mai slab nivel de credinţă.” (Muslim)

Câteva dintre faptele interzise în Islam

1. Băuturile alcoolice fac parte din această categorie. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune în Coranul cel Glorios:

„O, voi cei care credeţi! Vinul [63], jocul de noroc, pietrele ridicate [idolii] şi săgeţile [pentru prezicere] sunt numai murdării din lucrătura lui Şeitan. Deci feriţi-vă de ele ca să izbândiţi! ~ Doară Şeitan doreşte să semene între voi duşmănie şi ură, prin vin şi prin jocul de noroc, şi să vă abată de la pomenirea lui Allah şi de la Rugăciune [As-Salat]. Oare nu vă veţi opri voi [de la acestea]?” [Coran, 5:90-91]

2. A consuma carne de animal care a murit de moarte naturală, porc, şi toate cele menţionate de Allah Al-'Aziz (Cel Atotputernic) în Coranul cel Sfânt:

„Vă sunt oprite mortăciunea, sângele [scurs], carnea de porc, animalele cele asupra cărora a fost pomenit numele altcuiva decât al lui Allah [la junghierea lor], ce a pierit înăbuşit, lovit, în urma căderii sau împuns cu coarnele [de altă vită], ce a fost sfâşiat de fiare – doar dacă aţi junghiat [aceste vietăţi înainte de a muri] – ca şi vitele junghiate pe pietrele înălţate [ale idolilor] şi cele pe care le împărţiţi, prin tragere la sorţi, cu săgeţi [64]. Acestea sunt pentru voi păcat. Aceia care nu cred sunt astăzi deznădăjduiţi [că ar mai putea] să vă îndepărteze de la religia voastră. Deci, nu vă mai temeţi de ei, ci temeţi-vă de Mine! În ziua aceasta, am desăvârşit religia voastră şi am împlinit harul Meu asupra voastră şi am încuviinţat Islamul ca religie pentru voi! Şi dacă cineva este silit de foame [să mănânce din cele oprite], fără pornire spre păcat, [să ştie că] Allah este Al-Ghafur, Ar-Rahim [Iertător, Îndurător].” [Coran, 5:3]

3. A consuma carne de animale peste care nu a fost menţionat Numele lui Allah cu intenţie sinceră, sau a fost menţionat alt nume în afară de al Lui atunci când au fost sacrificate. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune în Coranul cel Glorios:

„Şi nu mâncaţi din cel peste care nu s-a pomenit numele lui Allah, căci aceasta este nelegiuire! Şeitanii îi vor ispiti pe aliaţii lor să se certe cu voi. De le veţi da ascultare, veţi fi şi voi politeişti.” [Coran, 6:121]

4. A consuma carne de animale cu colţi, precum lei, leoparzi, lupi şi similare, dar şi, de asemenea, păsări cu gheare, precum vulturi, şoimi etc. Ibn Abbas (Allah să fie mulţumit de el!)a spus:

„Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ne-a interzis să consumăm orice animal carnivor cu colţi (cu care îşi vânează prada)”. (Muslim)

5. A consuma acele animale care au fost sacrificate de alţii în afară de evrei sau creştini. Aceasta este considerată carne de mortăciune (care nu a fost sacrificată corespunzător) şi nu este permis consumul ei.

6. Consumul oricărui aliment, băutură sau substanţă aparent nocivă pentru corpul nostru, precum ţigările şi lucrurile similare; acest lucru nefiind permis. Allah Al-Muta'ali (Preaînaltul) spune în Coranul cel Glorios:

„... şi nu vă ucideţi voi înşivă! Allah este Ar-Rahim [Îndurător] cu voi!” [Coran, 4:29]

7. Bărbaţilor li s-a interzis îmbrăcămintea de mătase şi aurul; dar acestea le sunt permise femeilor. Profetul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Le este permis femeilor comunităţii mele să folosească mătasea şi aurul, dar nu şi bărbaţilor.” (Ahmad)

Câteva rugi speciale (du'a), cuvinte folosite pentru pomenirea lui Allah Al-Muta'ali (Preaînaltul) şi etichete Islamice

1. Menţionează Numele lui Allah (spunând „Bismillah”) înainte de a începe a mânca sau a bea, şi mulţumeşte (spunând „Alhamdulillah”) la final. Trebuie să mănânci din ceea ce ai în faţă şi mereu cu mâna dreaptă, pentru că stânga este folosită pentru a ne curăţi (de exemplu după ce ne facem necesităţile sau pentru a sufla nasul). Omar ibn Abu Salama (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:

„Eram un băiat aflat în grija Profetului și mâinile mele erau în toate farfuriile, în timp ce mâncam. De aceea, Mesagerul lui Allah mi-a spus: «Băiete! Pomenește Numele lui Allah și mănâncă cu mâna dreaptă și numai din felurile de mâncare care se află în fața ta.» Din acel moment, am mâncat numai în acest fel.” (Bukhari)

2. Niciodată nu se critică mâncarea, indiferent cum este aceasta. Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:

„Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) niciodată nu s-a plâns de mâncare. Dacă îi plăcea, mânca din ea, şi dacă nu, o lăsa.” (Bukhari)

3. Nu trebuie să se intre într-o casă fără a cere voie înainte (ciocănind la uşă sau ceva asemănător). Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune în Coranul cel Glorios:

„O, voi cei care credeţi! Nu intraţi în alte case afară de casele voastre, înainte de a cere îngăduinţa şi de a-i saluta pe sălăşluitorii lor! Aceasta este mai bine pentru voi. Poate că voi veţi lua aminte!” [Coran, 24:27]

4. Nu se insistă în a cere voie de mai mult de trei ori pentru a intra într-o casă. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Trebuie să cereţi voie de trei ori. Dacă vi se acordă (intrarea), intraţi, şi dacă nu, vă retrageţi.” (Muslim)

5. Trebuie să îi salutăm pe cei ce îi cunoaştem şi pe cei ce nu îi cunoaştem, de asemenea (spunând „As-Salamu alaikum”), pentru că aceasta aduce dragoste şi prietenie. Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus cu referire la aceasta:

„Nu veţi intra în Paradis până ce nu veţi crede, şi nu veţi crede până ce nu vă veţi iubi unii pe alţii. Să nu vă arăt eu, oare, un lucru pe care, dacă îl veţi face, vă veţi iubi? Răspândiţi pacea – Salam (salutul Islamic) printre voi.” (Muslim)

6. Dacă cineva vă salută cu „Salam”, înapoiaţi acelaşi salut sau unul mai bun [65]. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune în Coranul cel Glorios:

„Dacă vi se dă bineţe, răspundeţi cu bineţe încă şi mai frumos sau [cel puţin] răspundeţi. Allah este Al-Hasib [Atoatesocotitor].” [Coran, 4:86]

7. Când cineva cască, trebuie să încerce să se abţină pe cât poate. Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Căscatul este de la Şeitan. Când unul dintre voi simte că va căsca, să se reţină cât de mult poate, căci dacă veţi căsca cu zgomot, Şeitan râde de voi.” (Bukhari)

Dacă cineva nu se poate abţine, trebuie să îşi acopere gura cu palma dreaptă. Dacă foloseşte mâna stângă, trebuie să fie cu partea posterioară sau cu pumnul închis şi să îşi acopere gura astfel.

8. Dacă cineva strănută, se spune „Alhamdulillah”. Dacă alt musulman o face şi spune aceasta, trebuie să i se răspundă cu „YarhamukAllah” („Allah să aibă milă de tine”). Dacă ni se răspunde cu „YarhamukAllah”, trebuie să spunem „Yahdikum wa yahdikum Allah wa yaslah balakum” („Allah să vă călăuzească şi să îndrepte gândurile voastre”). Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Dacă a strănutat vreunul dintre voi, să spună Alhamdulillah! (Laudă lui Allah!) şi să îi răspundă lui fratele lui (musulman) sau însoţitorul lui YarhamukAllah! (Allah să aibă milă de tine!); şi dacă i s-a spus lui YarhamukAllah!, să raspunda el: Yahdikum wa yahdikum Allah wa yaslah balakum. (Allah să vă călauzească şi să îndrepte gândurile voastre.)” (Tirmidhi)

Dacă o persoană care nu este musulmană spune „Alhamdulillah”, trebuie să i se răspundă doar cu „YahdikumAllah”.

Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că, atunci când strănuta, Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) punea mâna sau partea din faţă a hainei în faţa gurii şi o făcea cu voce scăzută.

9. Nu se râgâie în public. Ibn Omar (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:

„Un bărbat a râgâit în prezenţa Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi el i-a spus: «Scuteşte-ne de râgâitul tău, pentru că acela care este cel mai sătul în această viaţă, va fi cel mai înfometat în Ziua Învierii.»” (Tirmidhi)

10. Dacă cineva face o glumă, nu trebuie să spună nimic care să îi rănească sau care să arate dispreţ faţă de ceilalţi. Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Nici unul dintre voi să nu ia lucrurile fratelui său în glumă (pentru a-l supăra).” (Abu Dawud)

Nu permite ca glumele tale să te facă să minţi pentru a-i face să râdă pe ceilalţi. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Aveţi grijă de cel care minte pentru a-i face să râdă pe ceilalţi! Aveţi grijă de el! Aveţi grijă de el!” (Abu Dawud)

11. Când mergem să dormim, se menţionează Numele lui Allah şi ne întindem pe partea dreaptă. Hudhaifah ibn Al-Jaman (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:

„Când Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) mergea să doarmă, spunea: «Bismikallahumme amutu wa ahia (O, Allah, în Numele Tău trăiesc şi mor.)» Când se trezea spunea: Alhamdulillahi-alladhi ahiana ba'da ma amattana wa ilaihin nushur (Laudă lui Allah care mi-a dat viaţă după moarte [66]).»” (Bukhari)

12. Înainte de a întreţine relaţii intime cu soţia, trebuie să spunem:

„Bismillah. Allahumma yannibnash-Shaitan wa yannib-ish-Shaitana ma razaqtana”.

Încep în Numele lui Allah. O, Allah, îndepărtează-l pe Şeitan de noi şi îndepărtează-l de ceea ce ne vei acorda (un copil)”

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Dacă cineva spune înainte de a avea relaţii intime: «Încep în Numele lui Allah. O, Allah, îndepărtează-l pe Şeitan de noi şi îndepărtează-l de ceea ce ne vei acorda (un copil)» şi Allah le dă un fiu, Şeitan nu îl va putea afecta pe acesta.” (Bukhari)

De asemenea, trebuie să menţii tot ce se întâmplă între tine şi perechea ta în privat. Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Bărbatul care va fi în cea mai rea stare în ochii lui Allah, în Ziua Judecăţii, va fi acela care a făcut confidenţe soţiei sale şi ei lui, apoi el a mers şi a dezvăluit secretele ei.” (Muslim)

13. La ieşirea din casă, se spune următoarea rugă, după cum Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) spunea:

„Aceluia care spune, când iese din casa lui: «Bismillahi tauakaltu alallahi, la hawla wa la qwata illa billah (În Numele lui Allah, mă încredinţez lui Allah, şi nu există putere nici forţă decât în cele ce provin de la Allah.)» i se va spune: «Chestiunile tale vor fi rezolvate, ai fost protejat de orice rău), şi Sheitan se va îndepărta de tine.»” (Tirmidhi)

14. Când vizităm pe cineva bonav, trebuie să invocăm ruga despre care ne-a vorbit Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) Când el vizita pe cineva bolnav, se aşeza aproape de capul lui şi spunea de şapte ori:

„As-alullahal-Adhim, Rabbal-Arshil-Adhim an yashfiiak”

(„Îl Rog pe Allah, Preamăreţul, Domnul Tronului Maiestuos, să te însănătoşească.”)

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a adăugat:

„Dacă Allah a scris că acea persoană va trăi încă un timp, o va face bine de boala ei.” (Ibn Hiban)

15. La intrarea în baie, fă-o cu piciorul stâng şi spune:

„Bismillah Allahumma inni a'udhu bika minal-jubzi wal-jaba’iz”

(„În Numele lui Allah. O, Allah, caut adăpost la Tine de djinii masculi şi femele.”)

La ieşirea din baie, care se face cu piciorul drept, se spune:

„Gufranak”

(„Caut iertarea Ta.”)

Sfaturi de la fratele vostru în Islam

● Trebuie să ştii că atunci când ai îmbrăţişat Islamul, Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) a şters toate păcatele şi acţiunile tale rele anterioare. Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Nu ştii că Islamul şterge tot ceea ce s-a făcut înainte de el?” (Muslim)

Pe de altă parte, faptele rele comise înainte de a intra în Islam vor fi înlocuite cu fapte bune, cu Voia lui Allah, după cum El, Preaînaltul şi Preaslăvitul, spune în Coranul cel Glorios:

„Şi aceia care nu cheamă un alt Dumnezeu împreună cu Allah şi nu ucid sufletul pe care l-a oprit Allah, decât pe drept, şi aceia care nu preacurvesc – căci acela care face aceasta va afla pedeapsa ~ Şi va fi îndoit chinul lui în Ziua Învierii şi în veci va rămâne în ea dispreţuit – ~ Afară de acela care se căieşte, crede şi săvârşeşte fapte buna; acestora le va schimba Allah faptele rele cu fapte bune, căci Allah este Al-Ghafur, Ar-Rahim [Iertător, Îndurător].” [Coran, 25:68-70]

Ascultă aceste veşti bune de la Allah Al-'Aziz (Cel Atotputernic). Aceia dintre oamenii Cărţii care îmbrăţişează această religie vor avea o recompensă dublă pentru că ei cred în Profetul în care deja credeau (Isus, Pacea lui Allah fie asupra sa!) şi cred şi în Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune în Coranul cel Sfânt:

„Aceia cărora Noi le-am dat Cartea mai înainte de el, aceia cred în el; ~ Şi când li se recită lor zic ei: «Noi credem în el. Acesta este adevărul de la Domnul nostru. Şi noi am fost supuşii [lui Allah] înainte de [venirea] lui.» ~ Aceştia vor fi dăruiţi cu răsplată de două ori, pentru că ei sunt statornici şi pentru că ei resping fapta rea prin fapta bună şi fac milostenie din cele cu care i-am înzestrat.” [Coran, 28:52-54]

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Aceia din oamenii Cărţii (evrei şi creştini) care acceptă Islamul vor avea o recompensă dublă: vor primi drepturile de care ne bucurăm şi trebuie să îndeplinească obligaţiile pe care le îndeplinim. Şi acei necredincioşi care acceptă Islamul vor primi recompensa lor, şi vor primi drepturile de care noi ne bucurăm şi trebuie să îndeplinească obligaţiile pe care noi le îndeplinim.” (Ahmad)

Astfel, cartea în care sunt înregistrate acţiunile tale este curată, aşa că nu o păta cu păcate.

● Acum că ai cunoscut adevărul, dedică puţin din timpul tău studiului religiei tale. Profetul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Acela căruia Allah îi doreşte binele, îl învaţă pe el Religia.” (Bukhari şi Muslim)

Caută cunoştinţe despre Aqidah (credinţă) şi studiază cele de care ai nevoie în viaţa de zi cu zi despre religie, precum puritatea (Tahara), Salah (Rugăciune) şi restul. Poţi, de asemenea, să înveţi regulile comerţului şi ale locului de muncă pe care tu îl ocupi, astfel încât să nu faci fără să vrei din cele interzise. Fă, de asemenea, tot posibilul să memorizezi Cartea lui Allah (Coranul).

Trebuie să înţelegi religia din sursele corespunzătoare şi de încredere: Sfântul Coran şi Sunnah autentică a Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).

Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), trebuie să fie exemplul tău; învaţă biografia lui pentru a-l putea imita. Fă tot ce îţi stă în putinţă pentru a te înconjura de înţelepţi şi persoane care practică ceea ce predică.

Ţine cont de faptul că nu toţi cei pretind că sunt musulmani sunt cu adevărat. De aceea, trebuie să ai grijă la cine cauţi cunoştinţe: trebuie să judeci tot ceea ce citeşti sau auzi, să vezi dacă acestea sunt în acord cu Coranul i Sunnah Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) (şi Sunnah trebuie să fie înţeleasă în lumina înţelepciunii predecesorilor pioşi).

Acelea lucruri care sunt în acord cu Sunnah fă-le şi cele ce merg împotriva ei, lasă-le. Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„«Adevărat, evreii s-au diferenţiat până ce au devenit 71 de secte. Şi creştinii s-au diferenţiat până ce au devenit 72 de secte. Şi această Umma se va diferenţia în 73 de secte şi toate vor fi în Foc, în afară de una.» Şi au întrebat ei: «Care este aceasta, o, Mesager al lui Allah?» El a răspuns: «Cei care se află pe calea mea și a companionilor mei.»” (Bukhari, musl şi Tirmidhi)

● Trebuie să îi iubeşti şi să te aliezi cu credincioşii, să respingi necredinţa şi să nu îi iei niciodată ca aliaţi pe cei care nu cred în Allah Al-Ahad (Unicul) în locul credincioşilor. Aceasta nu înseamnă să îi asupreşti, să le încalci drepturile, nu trebuie să îi dispreţuieşti. Aceasta trebuie să te motiveze să îi ajuţi să se salveze de Foc. Nu prefera necredincioşii în locul musulmanilor şi nu îi ajuta împotriva fraţilor tăi. Allah Al-Muta'ali (Preaînaltul) spune în Coranul cel Glorios:

„Dreptcredincioşii şi dreptcredincioasele îşi sunt aliaţi unii altora…” [Coran, 9:71]

● Trebuie să ştii că acela care îmbrăţisează Islamul s-ar putea să trebuiască să suporte opoziţie, răutăţi sau indiferenţă, în special din partea celor apropiaţi. Trebuie să ţii cont de aceasta şi să ştii că dacă cineva te asupreşte în orice fel, aceasta te face să creşti în nivelul de credinţă, te purifică de păcate şi este o încercare prin care Allah Al-'Aziz (Cel Atotputernic) vede până unde ajunge sinceritatea şi fermitatea ta în religie. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune în Coranul cel Nobil:

„Oare socotesc oamenii că vor fi lăsaţi [în pace], dacă vor spune «Noi credem!» şi că ei nu vor fi încercaţi? ~ Noi i-am încercat pe cei de dinaintea lor şi Allah îi cunoaşte pe cei care spun adevărul şi îi cunoaşte pe cei care mint [în privinţa credinţei].” [Coran, 29:2-3]

Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„... Omul este încercat conform nivelului credinţei sale. Dacă credinţa sa este puternică, încercările sale sunt mai aspre, iar dacă există o slăbiciune în credinţa lui, el va fi încercat în consecinţă.” (Tirmidhi şi Ibn Majjah)

Ţine cont că mulţi vor încerca să te facă să te îndoieşti în legătură cu Islamul şi vor insista în mod constant. Consultă persoanele înţelepte pentru a obţine un răspuns adecvat îndoielilor tale, bazate pe Coran şi Sunnah.

● În ceea ce priveşte invitarea oamenilor la religia lui Allah (Dawah) şi la Sunnah autentică, trebuie să cunoşti bine ceea ce predici li ceea ce îi înveţi pe alţii. Astfel, tuturor întrebărilor pe care inamicii Islamului le ridică, le poate fi răspuns cu uşurinţă. Dawah trebuie făcută aşa cum spune Allah Al-'Alaa (Preaînaltul):

„Cheamă la calea Domnului tău cu înţelepciune şi bună îndemnare şi discută cu ei cum este mai frumos! Domnul tău este mai bine ştiutor al acelora care s-au abătut de la calea Sa şi El este mai bine ştiutor al celor care sunt bine călăuziţi.” [Coran, 16:125]

Încearcă să îi faci pe cei din jur să cunoască Islamul, astfel încât şi ei să fie saşvaţi de Infern, aşa cum Creatorul te-a salvat pe tine de el, şi începe cu cei mai apropiaţi de tine. Ţine cont de cuvintele Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!):

„... Aţi fost trimişi să uşuraţi lucrurile, nu să le îngreunaţi.” (Bukhari)

Trebuie să ştii că este o mare recompensă şi mulţumire a lui Allah Al-Ahad (Unicul) când ajuţi o persoană să îmbrăţişeze Islamul; Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus lui Ali (Allah să fie mulţumit de el!):

„A călăuzi Allah prin tine chiar şi un singur om este mai bun (pentru tine ca răsplată) decât o turmă întregă de cămile roşii.” (Bukhari şi Muslim)

Vei avea aceeaşi recompensă ca aceia pe care Allah Al-Hamdi (Călăuzitorul) i-a călăuzit prin intermediul tău, fără ca ei să piardă nimic din recompensa lor. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Dacă cineva îndeamnă pe alţii să urmeze dreapta călăuzire, primeşte o răsplată egală cu a acelora care îl urmează, fără ca răsplata lor să scadă într-un fel; iar dacă cineva îndeamnă pe alții să urmeze calea greșită, păcatul de care se face vinovat este egal cu cel al cărora îl urmează, fără ca păcatele lor să scadă în vreun fel.” (Muslim)

Trebuie să ştii că răspândirea acestei religii între nemusulmani şi invitarea lor la ea este o datorie a fiecărui musulman, aşa că nu neglija aceasta. Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Învăţa-i această religie pe ceilalţi, chiar de ar fi şi numai un singur verset.” (Tirmidhi)

Trebuie să faci ca persoanele să iubească religia lui Allah. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Daşi veşti bune şi nu faceţi ca oamenii să se îndepărteze de religie; uşuraţi-le lucrurile oamenilor şi nu le îngreunaţi.” (Muslim)

Să ştii, frate, că atunci când inviţi oamenii la Islam nu eşti responsabil de rezultat, pentru că aceasta se limitează la a explica învăţăturile şi la a arăta adevărul oamenilor. Allah Al-Muta'ali (Preaînaltul) spune în Coranul cel Glorios:

„…şi tu călăuzeşti pe un drum drept, ~ pe drumul lui Allah, ale căruia sunt cele din Ceruri şi de pe Pământ. Şi către Allah se îndreaptă [toate lucrurile].” [Coran, 42:52-53]

În ceea ce priveşte călăuzirea la Islam, aceasta provine doar de la Allah Al-Ahad (Unicul). El, Preaînaltul şi Preamăreţul, spune în Coranul cel Sfânt:

„Tu, [Mohammed], nu călăuzeşti pe cine-ţi place, ci Allah călăuzeşte pe cine voieşte şi El îi cunoaşte mai bine pe cei ce se lasă călăuziţi.” [Coran, 28:56]

● Încearcă să îţi alegi tovarăşi pioşi, care să te încurajeze să faci bine, să previi de la rele, şi pe care te poţi baza în viaţă. Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Exemplul dintre un companion bun (care stă cu tine) în comparaţie cu unul rău, este ca cea avânzătorului de mosc şi cuptorul fierarului; de la primul vei putea fie cumpăra mosc fie să te bucuri de parfumul bun, în timp ce cuptorul ar arde fie hainele tale sau casa ta, fie ai avea un miros urât şi neplăcut.” (Bukhari)

● Ai mare grijă să nu duci religia la extrem. Nu există extremism şi nici fanatism în Islam. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune în Coranul cel Glorios:

„...Allah vă voieşte uşurarea, nu vă voieşte împovărarea …” [Coran, 2:185]

Anas ibn Malik (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:

„La soţiile Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) au venit trei persoane ca să întrebe despre faptele de credinţă ale Profetului. După ce li s-a relatat despre acestea, ei au spus că nu era mare lucru şi au zis: «Atunci, unde ne aflăm noi, în comparaţie cu Profetul, de vreme ce Allah i-a iertat toate păcatele din trecut şi pe cele viitoare?» Unul dintre ei a spus: «Eu, cel puţin, mă rog toată noaptea.» Altul a zis: «Eu postesc toată ziua şi nu încalc Postul.» Iar celălalt a zis: «Eu mă feresc de femei şi nu mă însor niciodată.» Atunci, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a venit la ei şi le-a zis: «Voi sunteţi cei care spuneţi cutare şi cutare lucruri? Aveţi grijă! Pe Allah, eu mă tem de Allah mai mult ca voi şi, dintre voi, eu sunt cel mai supus Lui, însă totuşi ţin Post şi îl încalc, fac Rugăciuni şi stau noaptea de veghe şi mă căsătoresc. Aşa că cel ce se depărtează de la calea mea, nu este de-al meu.»” (Bukhari)

Pe de altă parte, nu trebuie să existe jumătăţi de măsură în religie. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Orice v-am interzis, evitaţi. Şi orice v-am poruncit să faceţi, faceţi cât de mult este posibil, cu adevărat cei dinaintea voastră au fost pierduţi din cauza întrebărilor lor persistente şi diferenţei dintre ei şi Profeţii lor.” (Muslim)

● Vei vedea mulţi musulmani care nu îşi îndeplinesc obligaţiile şi nu se îndepărtează de cele interzise de religie. Nu îşi îndeplinesc nici partea de Dawah (răspândire a Islamului). Cazurile sunt variate: sunt unii care respectă într-o mai mare sau mai mică măsură cele impuse de Allah Al-'Aziz (Cel Atotputernic). Indiferent de situaţie, motivul pentru care aceasta se întâmplă este pentru că Şeitan face tot posibilul pentru a-i devia pe fiii lui Adam de la Calea cea Dreaptă. Allah Al-Muta'ali (Preaînaltul) spune în Coranul cel Glorios:

„A zis: «Doamne, pentru că m-ai dus în rătăcire, le voi împodobi lor [lucrurile de] pe Pământ şi-i voi duce pe ei toţi în rătăcire, ~ Afară de robii Tăi curaţi şi aleşi dintre ei!»” [Coran, 15:39-40]

Şeitan a promis să facă tot posibilul pentru a-i abate pe fiii lui Adam de la Calea cea Dreaptă. Allah Al-'Aziz (Cel Atotputernic) spune în Coranul cel Sfânt:

„Noi v-am creat şi v-am dat chip şi le-am zis apoi Îngerilor: «Prosternaţi-vă înaintea lui Adam!» Şi s-au prosternat ei, afară de Iblis, care nu a fost printre cei care s-au prosternat. ~ L-a întrebat: «Ce te-a oprit să te prosternezi, când ţi-am poruncit?» A răspuns: «Eu sunt mai bun decât el! Pe mine m-ai făcut din foc, iar pe el l-ai făcut din lut!» ~ A grăit [Allah]: «Coboară de aici, ca să nu te mai arăţi semeţ aici! Deci ieşi afară şi tu vei fi dintre cei vrednici de dispreţ!» ~ A răspuns: «Dă-mi un răgaz până în Ziua când vor fi înviaţi [din morţi]!» ~ A grăit [Allah]: «Vei fi dintre aceia cărora li se va da păsuire!» ~ A zis [Iblis]: «Pentru că m-ai ademenit, îi voi pândi pe ei pe drumul Tău cel drept şi îi voi împresura în valuri, din faţă şi din spatele lor, de la dreapta şi de la stânga lor, şi nu-i vei afla pe cei mai mulţi dintre ei mulţumitori.» ~ A grăit [Allah]: «Ieşi de aici, dispreţuit şi alungat! Cât despre aceia dintre ei care te vor urma, voi umple Gheena cu voi toţi!»” [Coran, 7:11-18]

Nu te descuraja în datoria ta în ceea ce priveşte difuzarea religiei lui Allah, pentru că trebuie să fii mereu motivat pentru a o predica şi a o explica.

● Să ai întotdeauna un comportament Islamic în viaţa ta de zi cu zi, spre exemplu, ajutând pe cineva aflat la nevoie, cunoscut sau nu, şi zâmbind fraţilor tăi. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Zâmbetul în faţa fratelui tău este sadaqa (milostenie). Când îndemni oamenii să facă lucruri bune sau îi opreşti să facă lucruri rele este sadaqa. Îndrumarea unui om pierdut este sadaqa. Îndepărtarea unui spin sau a unei pietre din drum este sadaqa. Când torni apă din găleata ta în găleata fratelui tău este sadaqa.” (Muslim)

Hainele şi tot ce ai trebuie să fie curate. Un musulman trebuie să fie mereu curat pentru că religia lui este una a curăţeniei. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul spune în Coranul cel Glorios:

„O, fii ai lui Adam! Luaţi-vă gătelile voastre la toate locurile de Rugăciune! Mâncaţi şi beţi, însă nu întreceţi măsura, fiindcă El nu-i iubeşte pe cei care întrec măsura!” [Coran, 7:31]

Islamul pune accentul pe diferenţierea de celelalte religii şi relele lor obiceiuri. Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus despre aceasta:

„Curăţaţi-vă curţile pentru că este adevărat că evreii nu le curăţau pe ale lor.” (Sahih Al-Yami)

Trebuie să încerci să faci cât mai multe fapte bune, precum milostenii, Rugăciuni voluntare şi alte acţiuni de adorare. Când cineva realizează toate aceste acţiuni (menţionate mai sus), răspândeşte în mod indirect religia printre musulmanii care nu o practică. O arată, de asemenea, nemusulmanilor, care pot simţi curiozitate şi întreba despre Islam pentru a învăţa despre aspectele lui cele mai frumoase.

Tratează-ţi bine rudele şi nu rupe legăturile cu ei chiar dacă ei se opun faptului că tu ai îmbrăţişat Islamul. Dimpotrivă, trebuie să ai o cât mai bună relaţie cu ei pentru a-i determina să se apropie de religie. Vor şti că şi s-a îmbunătăţit caracterul după ce ai devenit musulman şi că eşti o persoană mai bună. Asma (Allah să fie mulţumit de ea!) a spus:

„Mama mea, care era încă păgână, a venit în vizită. Am mers la Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) pentru a îl întreba dacă acest lucru este bine. I-am spus: «A venit în vizită şi este interesată de Islam, pot să mai păstrez legăturile mele cu ea?» Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: «Da, bineînţeles, este mama ta, deci păstrează legătura cu ea.»” (Bukhari şi Muslim)

● Trebuie să ştii, de asemenea, că lupta între bine şi rău va continua până în Ziua Judecăţii. Forţa musulmanilor şi forţa necredincioşilor, minoritatea musulmanilor şi majoritatea necredincioşilor, înapoierea musulmanilor şi avansul necredincioşilor, umilinţa credincioşilor şi puterea necredincioşilor nu sunt dovezi care să indice că Islamul este fals. Totul este rezultatul imediat al îndepărtării de Legislaţia Domnului nostru (Shari'ah) şi abandonarea faptelor bune şi a chemării la drumul lui Allah.

● Trebuie să mai ştii, frate, că ne aflăm la finalul timpurilor (Ziua Judecăţii se apropie) şi cu fiecare zi care trece ne apropiem de finalul lumii şi de Ora Finală. Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„«Eu şi Ora suntem aşa de aproape.», şi a împreunat degetul lui arătător cu cel mijlociu.” (Bukhari)

Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a anticipat starea Islamului (şi a musulmanilor) din aceste timpuri:

„Islamul a început ca ceva străin şi va deveni astfel din nou. Binecuvântaţi fie străinii.” (Muslim)

Faptul că are mulţi adepţi nu arată că felul în care este practicată religia este cel corect. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„«Binecuvântaţi fie străinii! Binecuvântaţi fie străinii!» Cineva a întrebat: «Cine sunt străinii, Trimis al lui Allah?» El a răspuns: «Persoanele corecte între cei răi. Cei ce nu ascultă de ei sunt mai mulţi decât cei ce îi ascultă.»” (Ahmad)

A mai clarificat (Profetul, pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) situaţia în care se vor afla musulmanii care se agaţă de religie şi toate greutăţile pe care le vor întâmpina (pentru că o practică), fie ele fizice sau psihologice. Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:

„Porunciţi binele şi interziceri răul, dar atunci când vedeţi că vă urmăreşte lăcomia, că vă satisfaceţi dorinţele, că viaţa din această lume afectează oamenii şi că toţi sunt fericiţi cu propriile lor păreri, adăpostiţi-vă în voi înşivă şi nu mai recomandaţi binele publicului în general, pentru că este adevărat că vor veni zile în care a avea răbdare va fi ca şi cum s-ar susţine un jăratic în mână. Acela care va face fapte bune în acele zile va primi recompensa a cincizeci de persoane.” (Ibn Hibban)

Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ne-a informat că atunci când Ziua Învierii va fi aproape, religia va scădea. Nimeni care să spună „La Ilaha illallah” nu va mai rămâne pe faţa Pământului. Vor rămâne doar cei mai răi ai creaţiei şi peste ei se va stabili Ceasul Final.

Nawas ibn Sam'an a relatat hadith-ul Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în care descrie istoria lui Dajjal (Anticristul), venirea lui Isa ibn Mariam (Isus) şi sosirea lui Yagog şi Magog spunând:

„… atunci Allah va trimite un vânt pur şi bun care îi va ridica pe ei de la subsuori. Va lua sufletul fiecărui credincios musulman şi vor rămâne doar cei mai răi. Vor avea relaţii sexuale de faţă cu publicul ca măgarii şi va fi decretată Ora peste ei.” (Muslim)

● Trebuie să ştii că toate chestiunile sunt judecate de acord cu felul în care se termină, aşa că ai grijă să îi ceri lui Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) să te menţină ferm în Islam şi să mori ca un credincios. Asigură-te că faptele şi cuvintele tale sunt doar pentru Allah Al-Ahad (Unicul), că sunt de acord cu cele decretate de El, Preînaltul şi Preaslăvitul, şi că îşi petreci timpul ascultând de El. Fii responsabil de acţiunile tale înainte să trebuiască să dai socoteală şi fă în aşa fel ca Allah Al-Muta'ali (Preaînaltul) să te vadă făcând ceea ce a poruncit şi nu ceea ce a interzis.

~ Fie ca Allah să ne ţină fermi în această religie şi să ne ajute să murim ca musulmani! ~

Toată Lauda este numai a lui Allah Unicul, Stăpânul Lumilor şi fie ca toate binecuvântările lui Allah să fie asupra Profetului Său (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi a familiei sale!

Link-uri utile:

www.thekeytoislam.com

www.islamland.org

www.islamhouse.com

www.sultan.org

www.islamic-invitation.com

[1] Cuvântul pe care l-am tradus ca religie este termenul din limba arabă „din”, care în arabă se referă la un mod de viață, atât privată, cât și publică. Este un termen care cuprinde acte de adorare, practică politică și un cod detaliat despre igienă și maniere.

[2] În această carte, atunci când spunem Allah spune…, utilizăm traducerea sensurilor cuvintelor din versetele respective şi nu o traducere literală, deoarece nimeni nu ştie traducerea lor completă, sub toate aspectele, cu excepţia lui Allah Al-Muta'ali(Preaînaltul).

[3] De la Mesajul Meu.

[4] În limba arabă, are sensul de Paradis sau, ca în acest context, doar partea din mijloc, mai ridicată a Paradisului.

[5] Evreii şi creştinii.

[6] Hadith: Este o relatare a cuvintelor, acțiunilor, aprobărilor, avertizărilor și caracteristicilor Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Un Hadith Qudsi este acel hadith în care Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) relatează ceva spus de Allah Al-'Alaa (Preaînaltul), care nu aparține Coranului cel Sfânt.

[7] Djinni: creații ale lui Allah Al-Muta'ali (Preaînaltul), aparţinând lumii invizibile, care au puterea de a alege asemeni oamenilor, ce sunt creați din foc.

[8] Shahada: Literal, înseamnă mărturisirea de credinţă.

[9] Tawhid: conceptul Unicității lui Allah.

[10] Aceste două concepte sunt cunoscute sub numele de Tawhid Ar-Rububiyah sau Unicitatea lui Allah în Domnie. Aceasta este credința că nu există alt Creator, Susţinător sau Domn în afară de Allah.

[11] Acesta este conceptul cunoscut sub numele de Tawhid Al-Uluhiah sau Unicitatea lui Allah în adorarea Lui. Aceasta este credinţa că Allah este Unicul care merită să fie adorat.

[12] Acesta este conceptul numit Tawhid Al-Asma' wa As-Sifat, aceasta este credința că Allah are Nume și Atribute sublime şi că nimeni nu Îi este egal sau se compară cu El.

[13] Cele 99 de epitete sau nume sublime ale lui Allah. Conform unor hadith-uri, cel care le ştie pe toate, va ajunge în Paradis.

[14] Kufr: necredinţă.

[15] Nu este suficient ca o persoană să știe ce înseamnă Shahada și să o creadă cu certitudine, trebuie, de asemenea, să o accepte și să o pronunțe și astfel îmbrățișează Islamul.

[16] Nu este suficient ca o persoană să ştie ce înseamnă Shahada și să o creadă cu certitudine, să o aceepte și astfel să îmbrățișeze Islamul; trebuie, de asemenea, să acționeze în acord cu ea.

[17] Muhsin: literalmente, o persoană care face ceva bine. Aici, cu sensul de cineva care face fapte bune sincere pentru Allah, de acord cu Tradiția lăsată de Profet (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Allah menționează supunerea fată de El alături de faptele bune și dacă o persoană face aceasta, a înțeles cu adevărat Shahada.

[18] Chiar dacă o persoană ar putea face toate acestea, poate ascunde necredinţa din inima lui, precum ipocriţii.

[19] Se poate întâmpla ca o persoană să îndeplinească toate condiţiile enumerate, dar să dedice adorare altora în afară de Allah în anumite ocazii, precum a se ruga la morţi. În acest caz, nu a făcut aceasta pentru Allah.

[20] Fără să obosească.

[21] Îngerul Jibril, Pacea lui Allah fie asupra lui!

[22] Duhul cel demn de încredere, Jibril (Pacea lui Allah fie asupra sa!), Îngerul care a adus revelaţia.

[23] Cei doi Îngeri (Pacea lui Allah fie asupra lor!) care stau în dreapta şi în stânga omului.

[24] Jannah: Grădinile Paradisului, locuința eternă rezervată doar credincioșilor.

[25] Sunnah: Tradiția Profetului Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), tot ceea ce acesta a spus, a făcut sau a aprobat la un momento dat.

[26] Cum sunt carnea de porc, mortăciunea şi sângele.

[27] Coranul cel Sfânt.

[28] Sheitan: Satana. Un djinn care se mai numește și Iblis, cel care nu a îndeplinit ordinul lui Allah de a se prosterna în fața lui Adam (Pacea lui Alalh fie asupra sa!), și, în consecință, a fost blestemat pentru toată eternitatea. I-a cerut iertare pentru un timp lui Allah pentru a-i putea atrage pe oameni către Focul Infernului, care i-a fost destinat.

[29] Evreii şi creştinii.

[30] Ibn (plural Banu): „fiul lui…”, „fiii lui…”.

[31] Kuniah: poreclă.

[32] Jalil: cel pe care Allah l-a ales între preaiubiții Lui.

[33] Un lac pe care Allah i l-a dat Profetului Mohammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa !), iar acel ce va bea din el nu va mai simți sete niciodată.

[34] Raudatun-Nadiiah Sharh Aqidatil-Wasatiiah, p.352-353

[35] Ijtihad: într-un context religios-legal înseamnă străduința pentru a descifra o lege bazându-te pe raționamentul legislativ și dovada textuală.

[36] Whudu: spălarea unor părți specifice ale corpului pentru a ieși dintr-o stare de impuritate minoră, va fi explicat în detaliu mai târziu .

[37] Observaţi că nu i-a ordonat să se spele doar pe picior, ci să repete tot wudhu complet, ca şi Rugăciunea pe care o realiza.

[38] Jihad-ul reprezintă lupta pe Calea lui Allah, însemnând, în primul rând, utilizarea tuturor energiilor şi resurselor pentru a stabili sistemul Islamic de viaţă, pentru a obţine mulţumirea lui Allah Preaînaltul. Jihad-ul înseamnă, în primul rând, lupta cu propria persoană, pentru a învăţa să îţi controlezi propriile dorinţe, astfel încât să acţionezi conform Islamului, stând deoparte de tot ceea ce este interzis.

[39] Qiblah: direcția spre Kaba'ah, în orașul Mecca, spre care se întorc toţi musulmanii atunci când se roagă.

[40] Acestea sunt Rugăciunile Sunnah (voluntare, recomandabile) cele mai importante; mai sunt şi altele în relaţie cu fiecare Rugăciune.

[41] Makruh: ceva nerecomandabil pentru religie. Dacă o persoană o face, nu va fi pedepsită, dar dacă nu o face, va fi răsplătită. Este de preferat a te ruga Asr înainte ca Soarele să înceapă să devină portocaliu, dar este permis până apune complet.

[42] Stare rezultată dintr-un contact sexual sau o scurgere seminală după care abluţiunea majoră (ghusl) este obligatorie atât pentru bărbat, cât şi pentru femeie.

[43] Awrah: părțile corpului pe care trebuie să evităm să arătăm celorlalți.

[44] Prin găteală, se înţelege atât curăţenia corporală, cât şi alegerea celor mai bune haine.

[45] Al-Masjid Al-Haram (Moscheea cea Sfântă) este unul dintre numele actualei mari moschei din Mecca, în a cărei incintă se află Kaba'ah.

[46] Stare rezultată dintr-un contact sexual sau o scurgere seminală după care abluţiunea majoră (ghusl) este obligatorie atât pentru bărbat, cât şi pentru femeie.

[47] Se poate implora și cere în propria limbă, și cu propriile cuvinte.

[48] „Încercările Vieţii…” sunt cele pe care o persoană le întâlneşte de-a lungul vieeţii în legătură cu tentaţiile vieţii lumeşti şi dorinţele pe care le prezintă. „Încercările morţii…” sunt întrebările din mormân şi interogatoriul celor doi Îngeri. „Calomniile Falsului Mesia (Dajjal)…” sunt întâmplările supranaturale ce vor avea loc în mâinile lui: lucruri ce vor face ca lumea să îl urmeze şi să accepte şi să îi proclame Divinitatea.

[49] Se poate implora cu limba proprie şi cu propriile cuvinte.

[50] Aproximativ 15 până la 20 de minute după ce Soarele a ieşit.

[51] Jihad: aici cuvântul este folosit cu sensul literal, și înseamnă „o luptă constantă”.

[52] Trebuie să recupereze aceste zile înainte să sosească următoarea lună Ramadan.

[53] Allah Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) nu are nevoie de făpturi, ci numai ele au nevoie de El.

[54] Ihram: starea de puritate, de sacralitate, pe care o adoptă musulmanul, atunci când împlineşte Hajj sau Umrah.

[55] Miqat: plural mawaqit, locul unde se îmbracă Ihram-ul, în vederea efectuării Pelerinajului.

[56] A douăsprezecea lună a calendarului Islamic, luna în care se efectuează Pelerinajul la Mecca.

[57] Tawáf: ritualul de înconjurare a Kabe'ei, de 7 ori, în timpul Hajj-ului şi Umrei.

[58] Kaba'ah este primul loc construit pentru adorarea lui Allah pe tot Pământul. A fost construită de Avraam și Ismael (Pacea lui Allah fie asupra lor), din ordinul lui Allah. El spune: „Este o datorie a oamenilor faţă de Allah [să împlinească] Pelerinajul la această Casă, dacă au mijloacele pentru aceasta. Cât despre aceia care tăgăduiesc, Allah nu are nevoie de aceste lumi.” [Coran, 3:97]

[59] Duha: momentul următor al celui în care Soarele atinge lungimea unei lance pâna ajunge la zenit.

[60] Allah a legiferat călătorului prescurtarea Rugăciunilor Dhuhr, Asr şi Isha de la patru raka'at la două. De asemenea, pot fi realizate Rugăciunile Dhuhr şi Asr, amândouă în acelaşi timp, fie Dhuhr sau Asr, şi Maghrib împreună cu Isha în timpul uneia dintre cele două Rugăciuni.

[61] Aceştia sunt trei monoliți în Mina, unul mic, unul mijlociu şi unul mare. Ultimul este Jamrat-ul-Aqabah.

[62] Muhair: o persoană care a făcut Hijrah: a emigrat lăsând în urmă pământul necredinţei pentru cauza lui Allah.

[63] Vinul – şi prin analogie – orice băutură spiritoasă cu efect asemănător.

[64] Pe săgeţile folosite pentru tragerea la sorţi erau înscrise cuvinte ca „Fă!” şi „Nu face!” sau altele de acest fel. Ele erau utilizate în perioada preislamică pentru a alege anumite lucruri asupra cărora oamenii nu erau siguri, prin tragere la sorţi. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) a interzis această practică.

[65] Dacă cineva spune „As-Salamu alaikum”, răspundem, cel puțin, cu „wa alaikum sallam”. Este mai bine să adăugăm „wa Rahmatullah”, și încă puțin, „wa Barakatuh”.

[66] Somnul este considerat a fi „moartea minoră”, în sensul că în timpul somnului, sulfetul părăseşte trupul, până când ajunge în dreptul Stăpânului Tronului, Allah, în faţa Căruia se prosternează. Însă, în timpul somnului, sufletul nu părăseşte în totalitate trupul, ca şi la moarte; putem să considerăm sufletul că este asemeni unei raze sau a unui fir, al cărui capăt este conectat corpului.

Cum se îmbrăţişează Islamul

Cum se îmbrăţişează Islamul

Ataşamente

1

2

Acest articol a fostr tradus în

Categorii

Full Description

Related Items